ICCJ. Decizia nr. 431/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 431/2012
Dosar nr. 24488/3/2010*
Şedinţa de la 27 ianuarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - A.R.D.D.Z.I., anularea preavizului din 30 martie 2009 şi a Deciziei de încetare a contractului de muncă din 13 aprilie 2010.
Prin precizările depuse la termenul din data de 28 decembrie 2010, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a deciziei de încetare a contractului de muncă, reîncadrarea în muncă şi plata drepturilor salariale restante, precum şi plata daunelor morale în cuantum de 50.000 RON.
Prin Sentinţa civilă nr. 1618 din 18 februarie 2011, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bacău, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, motivat de faptul că reclamantul are domiciliu în raza teritorială a Tribunalului Bacău, în raport de dispoziţiile art. 284 C. muncii.
Prin încheierea din data de 15 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus trimiterea cauzei la secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bacău.
Prin Sentinţa civilă nr. 1046 din 24 noiembrie 2011, Tribunalul Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza în vederea soluţionării conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că prin Decizia nr. 102 din 13 aprilie 2010, contestată în cauză, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale domnului C.D. cu A.N.D.Z.M. şi eliberarea din funcţia publică de execuţie de consilier cl. I, grad profesional superior, treapta I din cadrul Reprezentanţei Locale Comăneşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 97 lit. c) coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Faţă de obiectul acţiunii şi calitatea de funcţionar public a reclamantului C.D., s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 care stabilesc competenţa instanţelor de contencios administrativ în cauzele care au ca obiect raportului de serviciu al funcţionarului public, precum şi cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care prevăd că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului nu se mai poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
A concluzionat Tribunalul Bacău, în sensul că faţă de natura litigiului de contencios administrativ, reclamantul având calitatea de funcţionar public şi faţă de opţiunea reclamantului de a sesiza Tribunalul Bucureşti, competenţa teritorială în soluţionarea cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Sesizată în condiţiile art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului constată că instanţa competentă să soluţioneze pricina este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza de faţă prezintă relevanţă toate elementele acţiunii judiciare astfel cum au fost indicate de reclamantul C.D.
În raport de părţilor şi obiectul acţiunii în mod corect Tribunalul Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a identificat materia contenciosului administrativ ca fiind incidentă.
Într-adevăr, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 102 din 13 aprilie 2010 emisă de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - A.R.D.D.Z.I. prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu şi eliberarea sa din funcţia publică de execuţie conform art. 97 lit. c) coroborat cu prevederile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Calitatea reclamantului de funcţionar public aşa cum rezultă din conţinutul deciziei menţionate atrage competenţa normelor speciale din materia contenciosului administrativ.
Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ..."
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", alin. (3) al aceluia articol dispunând că "reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".
În cauză, autoritatea chemată în judecată este A.R.D.D.Z.I. înfiinţată prin O.U.G. nr. 14 din 25 februarie 2009 şi este instituţia publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Economiei, instituţia publică centrală.
În aceste condiţii competenţa de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel de la domiciliul reclamantului.
De altfel reclamantul alături de alţi angajaţi au sesizat tot Curtea de Apel Bucureşti în Dosar nr. 5021/2/2009 pentru ca în contradictoriu cu pârâţii să fie anulate preavizele de încetare a raporturilor de serviciu, fiind invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 14/2009 privind înfiinţarea Agenţiei Române pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale -, excepţie respinsă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 437 din 15 aprilie 2010.
Problema dedusă soluţionării Înaltei Curţi vizează şi stabilirea instanţei competente din punctul de vedere al ierarhiei acesteia în sistemul judiciar, respectiv dacă pricina este de competenţa tribunalului ca instanţă de drept comun în materia contenciosului administrativ sau a curţii de apel având în vedere calitatea pârâtei chemate în judecată după distincţia cuprinsă în art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de natura litigiului, de contencios administrativ, de opţiunea reclamantului, de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, de calitatea pârâtei chemate în judecată, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.D. şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - A.R.D.D.Z.I., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4243/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4424/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
