ICCJ. Decizia nr. 439/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 439/2012
Dosar nr.6858/2/2010
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, reclamanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Galaţi,în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului a solicitat obligarea acesteia din urmă la încheierea unui contract care să aibă ca obiect gestionarea durabilă prin pescuit sportiv a resurselor acvatice vii.
Judecătoria Galaţi, prin Sentinţa civilă nr. 2927 din 10 aprilie 2009, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere dispoziţiile legii contenciosului administrativ. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială, prin Încheierea nr. 82 din 29 iunie 2010 a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Curţii Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât pârâta este o instituţie publică de interes naţional, organ de specialitate al administraţiei publice centrale iar procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în înţelesul Legii nr. 554/2004, privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale se judecă în primă instanţă de către curţile de apel.
Soluţia instanţei de fond
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 781 pronunţată în data de 2 februarie 2011, a admis cererea formulată de reclamanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportiv, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (subrogat Agenţiei Domeniilor Statului) şi a obligat-o să soluţioneze cererea reclamantei privind încheierea actului adiţional la contractul cu numărul 2231/133/1988, în condiţiile prevăzute de art. II din Legea nr. 317/2009.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că pârâtei Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură îi incumbă în momentul de faţă obligaţia prevăzută de art. II alin. (1) din Legea nr. 317 din 13 octombrie 2009, de a încheia acte adiţionale la contractele încheiate de agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole.
Mai arată că, din textul de lege menţionat rezultă vocaţia legală a reclamantei în ce priveşte dreptul de a obţine încheierea unui act adiţional la contractul nr. 2231/133/1988, precum şi faptul că se poate refuza încheierea unui astfel de contract în situaţia în care agentul nu îndeplineşte condiţia de a deţine în exploatare şi în administrare amenajări piscicole.
Aşadar, instanţa a constat că reclamanta face parte din categoria subiecţilor de drept care intră sub incidenţa prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 317 din 13 octombrie 2009, iar pârâtei, în baza textului de lege menţionat anterior îi revine obligaţia, corelativă dreptului reclamantei, de a soluţiona cererea acesteia având ca obiect încheierea actului adiţional la contractul cu numărul 2231/133/1988.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, criticând-o pentru nelegalitate, în esenţă pentru următoarele motive:
- Se arată de recurentă că prin adresa nr. 28346 din 08 iulie 2008 Agenţia Domeniilor Statului (ADS) a comunicat reclamantei valoarea debitului pe care îl datorează ca urmare a derulării contractului cu nr. 2231/133/1988 şi că la data publicării în M. Of. a OUG nr. 23/2008 (10 martie 2008) contractul nr. 2231/133/1988 a încetat de drept. În aceste condiţii nu se poate încheia un act adiţional la contractul nr. 2231/133/1988 în condiţiile în care acesta a încetat de drept.
S-a mai arătat că prevederile art. 69 alin. (1) din OUG nr. 23/2008 - precum şi dispoziţiile art. II din Legea nr. 317/2009 - se referă la drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de ADS cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrate amenajări piscicole şi cu cei care au încheiat contract de asociere în participaţiune sau alte drepturi de contracte, ori în speţă contractul nr. 2231/133/1988 - a încetat de drept.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în speţă, prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare:
Art. 69 alin. (1) din OUG nr. 23/2008 „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Agenţia Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens".
Potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 „La data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură se subrogă Agenţiei Domeniilor Statului în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţi contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens".
Aşa cum a arătat şi instanţa de fond, din textele de lege mai sus arătate rezultă că subrogându-se ADS, în toate drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de ADS cu agenţi contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole iar reclamanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Galaţi avea încheiat cu Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, contractul nr. 2231/133/1988 şi Actele adiţionale nr. 1 din 17 martie 2003 şi nr. 2 din 2 iulie 2006, cu obiect de activitate gestionarea prin pescuit sportiv a resurselor acvatice vii, recurenta trebuia să încheie cu reclamanta actul adiţional la care se referă legiuitorul.
Recurenta a invocat drept motiv pentru refuzul său de a încheia cu reclamanta un act adiţional la contractul nr. 2231/133/1988 faptul că reclamanta nu şi-a achitat obligaţiile de natură financiară rezultate din capitolul 4.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că iniţial reclamanta a solicitat la data de 3 iunie 2008 - Agenţiei Domeniilor Statului să îi comunice până la data de 15 iunie 2008 - contul acesteia în vederea efectuării plăţii procentajului de 45% din valoarea minimă prevăzută, în conformitate cu prevederile art. 69 din OUG nr. 23/2008 şi art. 4 alin. (2) din Actul adiţional nr. 1 din 17 martie 2003 la contractul nr. 2231/133 din 9 aprilie 1988.
În data de 7 iulie 2008, ADS a răspuns reclamantei în sensul că prin modificările legislative intervenite, contractul nr. 2231/133/1988 a fost încheiat şi s-a derulat până la data de 10 martie 2008, considerând că noul administrator al resursei acvatice vii, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură va elibera permisul de pescuit în sensul noilor reglementări.
Aceeaşi autoritate ADS a comunicat la data de 8 iulie 2008 - reclamantei încetarea de drept a contractului nr. 2231/133/1988 de la data publicării în M. Of. a OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura faţă de neîndeplinirea obligaţiei de natură fiscală.
Prin Decizia nr. 302 din 7 august 2008 a Preşedintelui ANPA s-a acordat reclamantei dreptul de pescuit în scop recreativ/sportiv în conformitate cu OUG nr. 23/2008 şi Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 331 din 24 mai 2008 privind practicarea pescuitului recreativ/sportiv.
Date fiind toate aceste înscrisuri, în contextul modificărilor legislative mai sus arătate, nu se poate lua în considerare că o eventuală neplată a datoriilor contractuale (de altfel nedovedită şi netranşată din punct de vedere al legalităţii considerării acesteia ca o cauză de încetare de drept a contractului) ar justifica refuzul autorităţii recurente de a încheia cu reclamanta actul adiţional solicitat .
În mod corect instanţa fondului a apreciat că această condiţie privind plata restanţelor contractante nu este stipulată în reglementările legale şi de altfel aşa cum s-a precizat anterior, nu este dovedită realitatea acestor obligaţii financiare.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că sentinţa de fond este legală şi temeinică şi că în cauză nu sunt motive care să atragă modificarea sau casarea acesteia, se va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva Sentinţei civile nr. 781 din 2 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2012. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 440/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
