ICCJ. Decizia nr. 445/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 445/2012
Dosar nr. 8472/2/2010
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.C.D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, instituirea sechestrului asigurător constând în indisponibilizarea a 175.314.935 acţiuni, reprezentând contravaloarea sumei de 88.411.322 RON din Fondul Proprietatea, aferente pachetului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care se află la Depozitarul Central, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentului litigiu.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 4407 din 24 iunie 2011 pronunţată în dosarul nr. 1697/3/2009*, în care a avut calitatea de reclamant, a fost admisă acţiunea pe care a formulat-o în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a fost obligată pârâta să emită titlurile de despăgubire în dosarul nr. 14623/FFCC din 02 septembrie 2008.
Reclamantul precizează că a solicitat instituirea sechestrului asigurător pe 175.314.935 acţiuni, întrucât în dosarul nr. 14623/FFCC, aflat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor există un raport de expertiză prin care s-a stabilit valoarea de piaţă a imobilului la suma de 23.011.200 euro, respectiv 88.411.322 RON. La calculul valorii pachetului a utilizat un preţ mediu ponderat, folosit de pârâtă, de 0,5043 RON/acţiune.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 591 - 595 şi art. 597 - 601 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea pronunţată în data de 19 octombrie 2011, a respins Cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de temeiurile de drept incidente în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 591 C. proc. civ., sechestrul asigurător este măsura asigurătorie care se aplică în cazul în care obiectul litigiului de fond îl reprezintă plata unei sume de bani şi constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului pârât.
Arată că, în speţă, reclamantul a făcut dovada introducerii acţiunii civile prin cererea pentru emiterea titlului de despăgubire, iar prin Sentinţa civilă nr. 4407 din 24 iunie 2011, s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlurilor de despăgubire, sentinţa nefiind irevocabilă.
De asemenea, mai arată instanţa, reclamantul nu a făcut dovada faptului că debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise sau există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori risipească averea, conform art. 591 alin. (3) C. proc. civ.
Prin urmare, întrucât creanţa reclamantului nu este constatată printr-un înscris, sunt incidente dispoziţiile art. 591 alin. (2) C. proc. civ., fiind necesară depunerea de către reclamant, odată cu cererea de înfiinţare a sechestrului, a unei cauţiuni de jumătate din valoarea pretinsă, respectiv în sumă de 44.205.661 RON.
În fine, instanţa a constatat că reclamantul nu a achitat cauţiunea în sumă de 44.205.661 RON, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile înfiinţării sechestrului asigurător.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G.C.D. pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 591 alin. (2) C. proc. civ. de către instanţa de fond în ceea ce priveşte soluţia recurată prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanţă preşedinţială prin care recurentul solicită instituirea sechestrului asigurător constând în indisponibilizarea a 175.314.935 acţiuni reprezentând contravaloarea sumei de 88.411.322 RON din Fondul Proprietatea.
În motivele de recurs se arată că cererea sa nu se încadrează în dispoziţiile art. 591(2) C. proc. civ., în dispoziţiile art. 591(3) C. proc. civ., respectiv creanţa nu este exigibilă, dar este pericol ca debitorul să-şi risipească averea şi în consecinţă trebuia fixat de instanţa de fond un cuantum al cauţiunii conform încadrării corecte în dispoziţiile art. 591(3) C. proc. civ.
La dosar recurentul-reclamant a depus concluzii scrise.
Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază ca fondat în cauză fiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. atât în ceea ce priveşte calificarea şi admisibilitatea acţiunii formulate în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 cât şi admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială prin care se solicită instituirea sechestrului conform art. 591 C. proc. civ.
Curtea apreciază, pentru următoarele motive că cererea de ordonanţă preşedinţială prin care se solicită instituirea sechestrului, ca măsură asigurătorie este inadmisibilă, în cauză nefiind admisibilă cererea de ordonanţă, deci nefiind aplicabile dispoziţiile art. 581 şi 591 C. proc. civ. în raport de dispoziţiile speciale ale Legii nr. 554/2004.
Sentinţa instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii pe motiv că a apreciat ca admisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată şi a aplicat dispoziţiile art. 591 C. proc. civ. apreciind pe fond că această cerere nu este întemeiată, în condiţiile în care această cerere, care priveşte în fapt o măsură asigurătorie este inadmisibilă în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 care nu sunt aplicabile.
Procedurile speciale prevăzute de dispoziţiile art. 581 şi 591 C. proc. civ. respectiv cererea de ordonanţă preşedinţială şi cererea de instituire a sechestrului nu sunt admisibile în contencios administrativ în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciind că aceste dispoziţii generale din C. proc. civ. sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere reglementate conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge cererea formulată în condiţiile art. 581 C. proc. civ., de instituire a sechestrului asigurător ca inadmisibilă la instanţa de contencios administrativ.
Soluţia de admitere a recursului declarat de recurentul-reclamant priveşte exclusiv admisibilitatea cererii formulate în raport de dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, neputându-se reţine înrăutăţirea situaţiei în propria cale de atac formulată şi admisă pentru motivele expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G.C.D. împotriva încheierii din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge cererea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 444/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 446/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
