ICCJ. Decizia nr. 447/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 447/2012
Dosar nr. 8166/2/2009
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul S.E.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999, modificată şi completată, în ceea ce priveşte pe pârât, în prezent deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
În esenţă, reclamantul a învederat că din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/1/3015 din 27 octombrie 2008, reiese că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în luna iulie a anului 1982, pentru încadrarea informativă a unor persoane semnalate cu „preocupări de a pleca din ţară prin trecere frauduloasă a frontierei de stat sau de a pleca legal şi să refuze să se mai întoarcă în ţară", precum şi a unor persoane care sunt în „relaţii sau legături cu cetăţeni străini". În acest sens, pârâtul a semnat un angajament olograf, sub numele conspirativ „Valy", iar în luna noiembrie a anului 1984 avut loc o nouă recrutare a pârâtului de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Galaţi, pentru aceleaşi motive, semnând un nou angajament la data de 01 noiembrie 1984.
Pârâtul S.E., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât racolarea sa de către fosta securitate s-a datorat unor probleme de natură penală, iar persoanelor urmărite informativ nu le-au fost aplicate măsuri de verificare şi nu le-au fost afectate drepturile.
Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1857 pronunţată în data de 9 martie 2011, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii,în contradictoriu cu pârâtul S.E. şi, în consecinţă, a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, că este colaborator persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă precum note, rapoarte scrise şi relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
Arată instanţa că pentru constatarea calităţii de colaborator în accepţiunea OUG nr. 24/2008, nu prezintă relevanţă durata sau modalitatea colaborării cu Securitatea sau dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de pârât prin care a furnizat informaţii, fiind relevant aspectul că prin furnizarea de informaţii au fost încălcate drepturi sau libertăţi fundamentale ale persoanei urmărite.
Din analiza actelor administrate în cauză, instanţa a reţinut că, informaţiile furnizate de pârât ating calitatea cerută de lege, respectiv prin acestea se denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale al omului.
Recursu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul S.E., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă pentru următoarele motive:
- Instanţa de fond nu a luat în considerare afirmaţiile pârâtului în sensul că racolarea sa de către fosta Securitate s-a datorat unor probleme de natură penală, iar persoanelor urmărite informativ, nu le-au fost aplicate măsuri de verificare şi nici nu le-au fost afectate drepturile şi libertăţile fundamentale.
- Consideră recurentul că la dosarul cauzei nu există vreo dovadă în sensul existenţei vreunui prejudiciu adus vreunei persoane despre care s-au furnizat informaţii. Mai mult, informaţiile pârâtului se referă la fapte infracţionale, trecerea ilegală a frontierei şi evaziunea fiscală, fiind încriminate în legislaţia în domeniu de la acea dată.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 „colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".
Primul motiv de recurs referitor la împrejurările furnizării informaţiilor şi lipsa de urmări, verificări a persoanelor urmărite informativ - este nefondat.
Nu se poate susţine că racolarea recurentului S.E. s-a datorat evidenţierii unor probleme penale. Recurentul demonstrează în acest fel că a acţionat, în mod conştient de acţiunile sale, fiind devotat organelor de securitate.
Nu rezultă din notele informative furnizate de recurent şi semnate olograf în mod conspirativ „Vali" că informaţiile furnizate erau din sfera penală. Astfel, ca exemplu: „NN" face unele comentarii în legătură cu lipsa de energie electrică, căldură, lipsă transport, programe TV de proastă calitate, injurii la adresa politicii statului"; „numita BD a rămas însărcinată cu un student străin şi va face totul pentru a pleca din ţară (…)"; „referitor la un docher a informat că are un frate în America şi cu ajutorul unei cunoştinţe va încerca să fugă din ţară"; „despre starea de spirit necorespunzătoare din echipele de docheri nemulţumiţi de calcularea salariilor şi vorbind despre a se face grevă".
Recurentul a semnat angajament de colaborare semnat olograf, a primit bani de la organele de securitate care i-au răsplătit în acest fel munca depusă, a furnizat informaţii cuprinse în peste 100 note informative - în decursul anilor 1984 - 1987.
Evaziunea fiscală şi trecerea frauduloasă a frontierei erau încriminate în legea penală dinainte de 1989, însă din notele de informaţii furnizate de recurent rezultă că acesta era instruit să provoace discuţii şi să afle cele mai intime gânduri, intenţii ale persoanelor care visau cu ochii deschişi, şi exprimau visele, opiniile, temerile faţă de regimul de muncă şi viaţa în orânduirea socialistă.
- Nu se poate reţine că în urma informaţiilor furnizate de recurent nu s-au luat măsuri faţă de persoanele semnalate „Din notele ofiţerilor de securitate rezultă următoarele: „după identificarea şi verificarea celei din urmă vom face propuneri concrete", verifica şi dispunea măsuri de prevenire, colaboratorul a fost instruit pe linia relaţiilor cu străinii şi evaziune; colaboratorul a fost instruit să ne semnaleze şi alte aspecte şi stări de spirit negative de la locul său de muncă; să ne semnaleze orice aspect care intervine în comportarea acesteia, colaboratorul să ne semnaleze, dacă elementele îşi manifestă dorinţa de a pleca ilegal din ţară, cine îi influenţează şi cum va proceda, ce relaţii şi legături au, dacă ascultă şi colportează ştirile posturilor de radio reacţionare, dacă au preocupări de speculă, poziţia politică prezentă.
Se reţine deci, că şi cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat. În mod practic, recurentul era instruit să provoace în mod premeditat discuţii în care să poată surprinde orice element care ar putea deranja organele de securitate în toate privinţele şi toate aspectele vieţii familiale (a rămas însărcinată cu un cetăţean străin), la locul de muncă (sunt nemulţumiţi de salarii, vorbesc de grevă), evenimente culturale, sociale (ce posturi de radio ascultă, ce cred despre politica partidului).
Din descrierile ofiţerului de securitate rezultă că recurentul a manifestat interes şi preocupare faţă de problemele puse în discuţie, a dovedit apropiere şi simpatie faţă de organele de securitate.
În ceea ce priveşte încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale oamenilor ca o condiţie ce trebuie îndeplinită, în accepţiunea art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 - se arată că informaţiile furnizate să fi făcut posibilă suprimarea sau îngrădirea unor drepturi - condiţie ce în cauză este pe deplin îndeplinită.
Imixtiunile în viaţa şi conştiinţa persoanelor, în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul sunt considerate printre cele mai periculoase acţiuni, încalcă dreptul la viaţa privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică şi că nu există motive de casare sau modificare a acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul S.E. împotriva Sentinţei nr. 1857 din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 446/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 448/2012. Contencios → |
|---|
