ICCJ. Decizia nr. 4450/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4450/2012
Dosar nr. 975/39/2011
Şedinţa publică de la 31 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava la data de 7 octombrie 2011 şi înregistrată sub nr. 975/39/2011, reclamantele L.D. şi D.A. au chemat în judecată pârâta A.N.R.P. - C.C.S.D., solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlurile de despăgubire în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în Dosarele înregistrate cu nr. 44044/CC (dispoziţia nr. 17120/2007) şi nr. 44045/CC (dispoziţia nr. 17121/2007) la C.C.S.D.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, prin notificările nr. 813 din 22 august 2001 şi nr. 820 din 21 octombrie 2001, depuse la executorul judecătoresc, D.V. - în prezent decedat, având ca moştenitori pe D.A., L.D. şi D.C.S. - a solicitat despăgubiri pentru imobilul care a fost situat în Botoşani, str. Teatrului nr. 16, respectiv imobilul situat în Botoşani, str. Karl Marx; că, urmare a acestor notificări, primarul municipiului Botoşani a emis Deciziile nr. 1720 şi nr. 1721 din 21 noiembrie 2011, prin care au fost stabilite măsurile reparatorii, respectiv despăgubiri în condiţiile Titlului VII al legii nr. 247/2005 iar dosarele au fost transmise de către Prefectura Botoşani - cu adresa nr. 6874 din 13 mai 2009 - Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrate cu nr. 11371 din 14 mai 2009.
Ulterior, dosarele au fost admise şi înregistrate la C.C.S.D. cu nr. 44044/CC (decizia nr. 17120/2007), respectiv 44045/CC (decizia nr. 17121/2007).
Au mai arătat reclamantele că, deşi au înaintat comisiei o cerere de urgentare a emiterii dispoziţiilor de restituire în echivalent a imobilelor menţionate (la data de 2 august 2011), cerere formulată şi motivată în temeiul dispoziţiilor art. 3 al Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, până la data promovării prezentei acţiuni, nu au primit nici un răspuns aşa cum prevede Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din 17 noiembrie 2011, reclamantele şi-au completat acţiunea cu un nou capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei să transmită dosarele evaluatorului/societăţii de evaluare în vederea întocmirii raportului de despăgubiri.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 432 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantele L.D., şi D.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. - C.C.S.D., aşa cum a fost completată.
A obligat pârâta să desemneze evaluator şi să comunice dosarul reclamantelor evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
A obligat pârâta să emită o decizie, reprezentând titlu de despăgubiri conform raportului de evaluare întocmit în dosar.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor D.A. şi L.D. a fost înregistrat la C.C.S.D. cu nr. 11371 din 14 mai 2009 aşa încât, la data sesizării instanţei (7 octombrie 2011) trecuseră mai bine de 2 ani fără ca în acest dosar să se realizeze vreun demers în vederea stabilirii despăgubirilor şi emiterii titlului de despăgubire.
În aceste condiţii, curtea de apel a apreciat că neefectuând timp de mai mult de 2 ani nici un fel de act în vederea soluţionării cererii de emitere a unui titlu de despăgubire, intimata a nesocotit dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
3. Recursul declarat de C.C.S.D.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs C.C.S.D., invocând art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta combate hotărârea fondului sub următoarele aspecte:
3.1. Greşita reţinere a încălcării principiului soluţionării cererilor într-un termen rezonabil
Potrivit recurentei, în cauză nu există argumente care să justifice concluzia curţii de apel, mai ales că dosarele de despăgubire ale reclamantelor fac parte din categoria celor trimise după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.
De asemenea, recurenta arată că instanţa nu a reţinut, sub nicio formă, aspectele legate de ordinea de soluţionare a dosarelor, în condiţiile în care adoptarea Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie şi pentru a nu se încălca principiului egalităţii de tratament a persoanelor îndreptăţite, făcând distincţie între dosarele înregistrate înainte şi după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, instituind drept criteriu principal ordinea înregistrării dosarelor.
3.2 Au fost ignorate etapele procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
La acest punct recurenta critică procedeul instanţei de fond de a o obliga să emită „direct” decizia reprezentând titlul de despăgubire, trecând peste etapele procedurii administrative, cu încălcarea legii. În plus, a fost obligată să parcurgă procedura în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, deşi executarea obligaţiei depinde şi de evaluatori care au nevoie de 20 zile pentru evaluarea unui teren.
4. Apărările intimatelor
Prin întâmpinarea formulată pentru termenul din 31 ocrombrie 2012, intimatele au solicitat respingerea recursului ca nefondat, însuşindu-şi considerentele prezentate de prima instanţă în sentinţa atacată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatele-reclamante L.D. şi D.A. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect, în esenţă, obligarea recurentei-pârâte C.C.S.D. de a derula procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu finalitatea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, corelativ constatării că a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a Dosarului nr. 11371/CC din 14 mai 2009.
Până la data soluţionării recursului de faţă, 31 octombrie 2012, recurenta nu a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire şi, de altfel, nu a făcut dovada parcurgerii niciuneia dintre etapele prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine, la fel ca judecătorul fondului, că s-a depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererii de acordare a despăgubirilor.
Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1.Referitor la nesoluţionarea cererii de despăgubire într-un termen rezonabil
Apărarea recurentei în sensul că dosarul de despăgubire face parte din categoria celor înregistrate la autoritate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 şi va fi selectat în vederea trimiterii la evaluare pe baza criteriilor stabilite prin Decizia nr. 2815/2008, adică în ordinea înregistrării la C.C.S.D., nu poate fi primită.
Fără a nega dreptul autorităţii recurente de a adopta norme în vederea organizării activităţii sale, Înalta Curte nu poate face abstracţie de faptul că dosarul intimatelor a debutat cu notificările din anul 2001 şi nu au fost soluţionate nici la data de 31 octombrie 2012. Complexitatea etapelor procedurii administrative la care face referire recurenta nu poate constitui un argument care să justifice prelungirea sine die a momentului emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru intimaţi.
În plus, în prezenta cauză prezintă relevanţă împrejurarea că, în urma verificărilor efectuate de recurentă, nu s-au constatat nici un fel de nereguli sau lipsuri în dosarul intimatelor, care, dat fiind obiectul său, nu prezintă gradul de complexitate invocat în alte situaţii.
Conchizând, instanţa de recurs reţine, pe baza jurisprudenţei sale consecvente, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că autorităţile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil, pentru că aceasta înseamnă să-şi invoce propria culpă în privinţa încălcării drepturilor recunoscute prin Convenţie.
1.2. Referitor la obligaţia de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire
Contrar susţinerilor recurentei, obligarea sa la emiterea deciziei potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, este corectă.
Evident, această decizie nu va fi emisă „direct”, ci după parcurgerea etapei evaluării, însă pretenţia recurentei ca intimaţii să obţină un titlu executoriu pentru fiecare dintre etapele procedurii administrative este contrară spiritului reglementării şi instituie o sarcină exorbitantă pentru persoanele îndreptăţite la despăgubiri.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 432 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4220/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4469/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
