ICCJ. Decizia nr. 4502/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4502/2012
Dosar nr. 1070/64/2011
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 3/F/CC din 30 ianuarie 2012 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanţii T.I. şi L.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentată prin preşedinte; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii T.I. şi L.M., în contradictoriu cu pârâta D.D., Preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca instituţie de drept public, este esenţial diferită faţă de conducătorul acesteia în ceea ce priveşte patrimoniul amândurora şi că doar patrimoniul personal al conducătorului autorităţii publice poate fi afectat atunci când se examinează necesitatea aplicării sancţiunii amenzii cominatorii.
Instanţa de fond a apreciat că un petit îndreptat în abstract împotriva "persoanei obligate", ori chiar a "conducătorului autorităţii publice", ar trebui respins ca inadmisibil.
Astfel, cum reclamanţii au chemat în judecată pe lângă funcţionarul având o anume competenţă şi persoana de drept public prin reprezentantul legal al acesteia, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea întemeiată pe art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, formulată în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În considerentele hotărârii atacate s-a reţinut că neexecutarea Sentinţei civile nr. 43/F/3 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosar nr. 420/64/2008 şi rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5661/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 420/64/2008 în termenul de 30 zile instituit de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se datorează unor motive obiective învederate instanţei prin întâmpinarea depusă, astfel că pârâta de ordin 2 nu este culpabilă de neexecutarea obligaţiei de-a se emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, aceasta urmând procedura reglementată expres în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv aprobarea raportului de evaluare întocmit în Dosar nr. 33657/CC în vedere aprobării emiterii deciziei.
Instanţa de fond a apreciat că nu se susţine excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, întrucât subiectul de drept obligat la plata amenzii nu este o persoană juridică de drept public, care utilizează fonduri publice, în încercarea de-a face eficace demersul reclamantului, textul legal fiind lipsit de esenţa sa, raţiunea constând în caracterul cominatoriu al amenzii ce determină ca persoană privată să suporte această amendă din patrimoniul său propriu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii T.I. şi L.M., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cererea de recurs formulată de reclamanţii T.I. şi L.M. la data de 2 februarie 2012 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii (...) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că hotărârea recurată a fost comunicată reclamanţilor la data 14 martie 2012, dar motivele de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 1 noiembrie 2012.
Potrivit art. 301 C. proc. civ.: "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel."
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanţă.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de T.I. şi L.M. împotriva Sentinţei nr. 3/F/CC din 30 ianuarie 2012 a Curţii de Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4497/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4514/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
