ICCJ. Decizia nr. 4636/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4636/2012
Dosar nr. 1549/46/2011*
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2012.
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.T.R. a chemat în judecată Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi pe conducătorul acestei autorităţi, pentru a se constata refuzul de a pune în executare Sentinţa nr. 132 din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, irevocabilă la data de 10 februarie 2011 şi să se facă aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin amendarea conducătorului cu amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere.
Reclamantul a solicitat şi acordarea despăgubirilor băneşti reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 223.982,72 RON.
Prin Sentinţa civilă nr. 28 din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea reclamantului S.T.R. împotriva Statului Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a fost aplicată conducătorului pârâtei C.C.S.D. amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 19 decembrie 2011 şi până la emiterea efectivă a titlului de despăgubire şi a fost respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1443 din 16 martie 2012 a admis recursul declarat de pârâta CCSD împotriva Sentinţei nr. 28 din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, casând această hotărâre şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut în motivarea hotărârii că din actele dosarului rezultă faptul că judecata s-a realizat în şedinţă publică, prin nesocotirea normei speciale, cuprinsă în art. 25 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, normă cu caracter imperativ şi derogatorie de la dreptul comun în materie, hotărârea dată în aceste condiţii fiind lovită de nulitate absolută, tot în categoria nulităţilor care atrage casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare se încadrează şi judecarea cauzei fără citarea conducătorului autorităţii publice şi căruia i-a fost aplicată sancţiunea amenzii.
Cu ocazia rejudecării, Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 29/F - CC din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocată de pârât şi a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia invocată de intimatul G.B. - Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a constatat că excepţia este neîntemeiată, în raport cu obiectul dedus judecăţii prin care a fost învestită instanţa de fond, dar şi de hotărârea de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a reţinut în considerente că este obligatorie citarea conducătorului autorităţii publice în speţă, în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar hotărârea fiind lovită de nulitate.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că începând cu data de 15 martie 2012 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Prin actul normativ sus-citat s-a precizat că „se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Astfel, a reţinut instanţa, în momentul de fată nu există o culpă a conducătorului, respectiv a instituţiei CCSD privind emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, întrucât, aşa cum s-a menţionat şi mai sus, intenţia legiuitorului este de a opri aceste proceduri până la data de 15 mai 2013, când se va reforma legislaţia în domeniu.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, S.T.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul reclamant a susţinut, în esenţă, că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1), teza a II-a, titlul de despăgubire trebuia emis în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei nr. 132/2010, respectiv până la data de 10 martie 2011, iar cum această obligaţie nu s-a executat de către CCSD, instanţa ar fi trebuit să facă aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât la data introducerii acţiunii nu era în vigoare O.U.G. nr. 4/2012, iar pentru că la acel moment trecuse de foarte mult timp termenul de punere în executare a Sentinţei nr. 132/2010, exista fundamentul pentru a constata culpa conducătorului autorităţii.
A susţinut recurentul că fundamentarea acţiunii nu poate fi apreciată decât în raport cu actele normative în vigoare la data introducerii acţiunii, ori în speţă instanţa a apreciat acţiunea ca nefondată raportat la acte normative care au intrat în vigoare după acest moment, încălcându-se astfel principiul neretroactivităţii legii civile.
Cu privire la împrejurarea că actualul conducător al CCSD a fost numit în funcţie prin Decizia Primului Ministru nr. 307 din data de 29 mai 2012, publicată în M. Of. al României la aceeaşi dată, în raport cu data adoptării Legii nr. 17/2012, pentru aprobarea O.U.G. nr. 4/2012, (06 iulie 2012), astfel încât, actualul conducător a beneficiat de un termen rezonabil pentru punerea în executare a Sentinţei nr. 132/2010, nefiind echitabil ca persoana care beneficiază de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 să nu îşi poată valorifica drepturile doar pentru că la conducerea unei autorităţi publice, se numesc la intervale regulate de timp, alte persoane.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr prin Sentinţa nr. 1232 din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 807 din 10 februarie 2011, pârâta CCSD a fost obligată să emită titlu de despăgubire în conformitate cu Sentinţa nr. 242/2005 a Tribunalului Gorj.
Reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată pentru a se dispune amendarea Preşedintelui CCSD pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea intimatei la plata despăgubirilor pentru întârziere, la data de 19 decembrie 2011.
Potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 „în cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operaţiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorităţii o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri.
Ambele categorii de sancţiuni, respectiv amenda şi despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanţie a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligaţie.
Răspunderea juridică are natura unei obligaţii de a suporta consecinţele legii pentru săvârşirea unei fapte ilicite care are ca funcţie atât repararea prejudiciului cauzat cât şi sancţionarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligaţii.
Ori, începând cu data de 15 martie 2012 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Potrivit acestui act normativ „se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Astfel, că în mod corect a reţinut instanţa de fond că în momentul de faţă nu există o culpă a conducătorului, respectiv a instituţiei CCSD privind emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, având în vedere intenţia legiuitorului de a opri aceste proceduri până la data de 15 mai 2013, când se va reforma legislaţia în domeniu.
Într-adevăr, Ordonanţa nr. 4/2012, care a suspendat, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a intrat în vigoare la data de 15 martie 2012, şi teoretic s-ar putea pune problema aplicării amenzii pentru perioada 19 decembrie 2011 - 15 martie 2012.
Cu toate acestea, instanţa de control judiciar constată că prin precizarea de acţiune formulată la data de 7 august 2012, reclamantul a înţeles să cheme în judecată pe G.B. care însă a fost numit în funcţia de Preşedinte al CCSD prin Decizia Primului Ministru nr. 307 din data de 29 mai 2012, publicată în M. Of. al României la aceeaşi dată.
Pentru aceste motive, apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.T.R. împotriva Sentinţei nr. 29/F/Cont/CC din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 08 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4652/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4551/2012. Contencios → |
|---|
