ICCJ. Decizia nr. 4528/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4528/2012
Dosar nr. 7593/2/2011
Şedinţa de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 25 august 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Ţ.E. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român -Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Finanţelor Publice - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor să soluţioneze Dosarul nr. 22471/CC.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este moştenitoarea defuncţilor săi bunici şi mătuşi, D. şi E.R., respectiv G.R., ce au deţinut în proprietate o suprafaţă de aproximativ 7 ha de teren, situată în Piteşti, Judeţul Argeş, care au fost confiscate şi, pe amplasamentul majorităţii terenului, au fost construite blocuri, pieţe, străzi etc.
În temeiul Legii nr. 10/2001, a formulat Notificările nr. 595/25138 din 13 iulie 2001, nr. 673/27857 din 7 august 2001 şi nr. 977/43877 din 26 noiembrie 2001, în baza cărora, prin Dispoziţia Primarului Municipiului Piteşti nr. 2337 din 11 iulie 2006, i-au fost restituite în natură 2 suprafeţe de teren, iar pentru restul suprafeţei de 55.931,68 mp s-a propus acordarea de despăgubiri.
A atacat în instanţă această dispoziţie, însă acţiunea a fost respinsă irevocabil, iar, ulterior Deciziei civile nr. 1357 din 29 februarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 5917/109/2006, Primăria Piteşti a transmis dosarul administrativ către pârâte, unde a fost înregistrat sub nr. 22471/CC/2008.
Deşi a formulat mai multe demersuri prin care a solicitat pârâţilor să soluţioneze dosarul, aşa cum este şi cererea din data de 01 august 2008, procedura de soluţionare a Dosarului nr. 22471/CC se prelungeşte în mod nejustificat.
La data de 23 ianuarie 2012, la solicitarea instanţei, reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înţelege să-şi îndrepte pretenţiile împotriva Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar şi împotriva Ministerului Finanţelor, acesta din urmă pentru opozabilitate, în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (9) din O.U.G. nr. 25/2007. în ce priveşte obiectul cererii, reclamanta a arătat că solicită soluţionarea Dosarului nr. 22471/CC, în sensul prevăzut de dispoziţiile legale, anume prin restituirea în natură a imobilului ori prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. în subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea Statului Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire. Totodată, reclamanta a arătat că înţelege să renunţe la judecată în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
2. Apărările formulate în cauză
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare, pârâta arată, în esenţă, că Dosarul nr. 22471/CC a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat şi s-a constatat că, prin dispoziţia primarului, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Municipiul Piteşti, compus din teren în suprafaţă de 55.931,68, însă rezultă o neconcordanţă de suprafeţe în privinţa imobilului teren. Astfel prin Adresa nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Primăriei Municipiului Piteşti lămurirea neconcordanţelor de suprafeţe întrucât din actele de preluare rezultă o suprafaţă de 3,40 ha + 520 mp + 3.630 mp, iar în dispoziţia de propunere de acordare de măsuri reparatorii este specificată suprafaţa de 55.931,68 mp. De asemenea, au fost solicitat lămuriri cu privire la incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001, precum şi completarea dosarului atât cu certificatul de moştenitor în copie legalizată întocmit în urma decesului domnului R.D./D. decedat în anul 1941, precum şi cele întocmite în urma decesului numiţilor R.R., R.M., M.I. şi R.E., cât şi cu privire la situaţia juridică actuală şi detaliată a terenului ce reprezintă obiectul emiterii dispoziţiei şi un istoric de arteră şi număr poştal, precum şi actul de identitate al doamnei Ţ.E.
Pârâta a arătat că trecerea la etapa evaluării, este condiţionată atât de completarea dosarului cu actele solicitate cât şi de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând, în esenţă, că faţă de dispoziţiile H.G. nr. 361/2005 şi ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu ANRP este învestită cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ci CCSD.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 1674 din 7 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor, invocată de instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cererea reclamantei nu se poate îndrepta decât împotriva CCSD, care reprezintă statul în cauze având ca obiect pretenţii de natura celor din cauză, fiind fără relevanţă prevederile invocate de reclamantă ale O.U.G. nr. 25/2007, potrivit cărora CCSD funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice;
- a admis cererea formulată de reclamanta Ţ.E., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, în consecinţă, a obligat pe pârâta CCSD să emită decizia conţinând titlul de despăgubire în Dosarul nr. 22471/CC pe numele reclamantei Ţ.E.
În ce priveşte fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ce reglementează regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, confirmă intenţia legiuitorului de a asigura o despăgubire justă şi echitabilă, în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională, iar o astfel de reparaţie nu poate fi asigurată decât în condiţiile acordării integrale a sumelor actualizate, într-un termen rezonabil.
Faţă de dispoziţiile Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanţa a reţinut că este nejustificată nesoluţionarea de către CCSD a dosarului în intervalul de trei ani de la data înregistrării. Astfel, nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului nejustificat de a soluţiona o cerere, trecerea unui termen de mai mult de trei ani în care pârâta trebuia să trimită dosarul reclamantei pentru evaluare, fiind prin ea însăşi expresia refuzului de soluţionare care se constituie într-un abuz de drept administrativ conform Legii nr. 554/2004.
A mai reţinut instanţa că, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, calitatea de persoană îndreptăţită la restituire prin echivalent i-a fost recunoscută prin Dispoziţia nr. 2337 din 11 iulie 2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, în temeiul art. 2 alin. (1), art. 21 alin. (4), art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în soluţionarea Notificărilor nr. 595/25138 din 13 iulie 2001 şi 673/27857 din 07 august 2001.
Dosarul conţinând decizia menţionată şi documentaţia aferentă fost înregistrat la CCSD sub nr. 22471/CC, în temeiul art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilele preluat abuziv, reglementată de actele normative indicate mai sus, conduce la concluzia încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât şi celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
Având în vedere dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 parag. 1 din Convenţie, ca o garanţie a unui proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
În ce priveşte apărarea pârâtei referitoare la necesitatea completării dosarului de despăgubire în sensul lămuririi anumitor aspecte legate de suprafeţele terenurilor, Curtea de apel a constatat că sunt fără nicio relevanţă la acest moment şi nu pot fi, în nici un caz, invocate drept justificare în nesoluţionarea cererii de acordare de despăgubiri. Aceasta, întrucât potrivit dispoziţiilor la care s-a făcut referire anterior, ce reglementează acordarea despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, CCSD are o competenţă limitată în verificarea legalităţii dispoziţiei emise în baza Legii nr. 10/2001, această vizând, conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005 exclusiv „legalitatea respingerii cererii de restituire în natură". Depăşirea limitelor acestei competenţe ar echivala cu o restrângere a principiului securităţii raporturilor juridice şi a principiului celerităţii soluţionării notificărilor, enunţat în primul capitol al Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, alături de principiul respectării reglementărilor referitoare cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel, a declarat recurs pârâta CCSS, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul că CCSD a nesocotit termenul rezonabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, arătând că, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape, şi anume: etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor (etapă parcursă în cauză prin înregistrarea la secretariatul CCSD a Dosarului nr. 22471/CC, aferent Dispoziţiei nr. 2337/2006 a Primarului Municipiului Piteşti emisă în favoarea reclamantei); etapa analizării dosarelor de către Secretariatul CCSD; etapa evaluării, finalizată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestuia.
Recurenta-pârâtă arată că, prin Adresa nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011, Secretariatul CCSD a solicitat Primăriei Municipiului Piteşti lămurirea următoarelor aspecte: neconcordanţa existentă între actele de preluare a imobilelor, din care rezultă o suprafaţă de 3,40 ha + 520 mp + 3.630 mp, şi Dispoziţia nr. 2337/2006 a Primarului Municipiului Piteşti în care este specificată suprafaţa de 55.931,68 mp; incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi completarea dosarului cu certificatul de moştenitor în copie legalizată întocmit în urma decesului numiţilor R.D./D. (decedat în anul 1941), R.R., R.M., M.I. şi R.E., deoarece reclamanta poate beneficia de măsurile reparatorii numai în măsura în care se face dovada calităţii de persoană îndreptăţită în calitate de succesor al persoanelor respective; completarea dosarului cu situaţia juridică actuală şi detaliată a terenului ce reprezintă obiectul emiterii dispoziţiei şi un istoric de arteră şi număr poştal, precum şi cu actul de identitate al reclamantei. În context, recurenta-pârâtă invocă dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2012, conform cărora sunt suspendate procedurile privind emiterea titlurilor de despăgubire şi a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând, în esenţă, refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul în suprafaţă de 55.931,68 mp, conform propunerii consemnate în Dispoziţia nr. 2337 din 11 iulie 2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de apel a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta CCSD să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, cu motivarea că nesoluţionarea dosarului administrativ în termen de 3 ani de la data înregistrării reprezintă o încălcare a principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât şi celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
Totodată, Curtea de apel a respins apărarea pârâtei referitoare la necesitatea completării dosarului de despăgubire în sensul lămuririi aspectelor referitoare la suprafaţa imobilului pentru care a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent şi la calitatea de succesor al reclamantei, reţinând că aspectele respective sunt fără relevanţă la momentul pronunţării hotărârii şi nu pot fi, în nici un caz, invocate drept justificare în nesoluţionarea cererii de acordare de despăgubiri, în condiţiile în care CCSD are competenţa limitată la verificarea legalităţii dispoziţiei emise de primar.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că lămurirea aspectelor pe care pârâta CCSD le-a învederat Primăriei Municipiului Piteşti prin Adresa nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011 prezintă relevanţă pentru soluţionarea cauzei.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform cărora:
„Art. 16. - (1) Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau după caz, a ordinelor."
Or, se constată că probatoriul administrat în cadrul dosarului de fond nu lămureşte pe deplin aspectele pe care CCSD le-a învederat Primăriei Municipiului Piteşti în perspectiva soluţionării dosarului de despăgubire al reclamantei.
Înalta Curte constată că la dosarul administrativ sunt depuse doar certificatele prin care se constată calitatea reclamantei Ţ.E. de moştenitor al defuncţilor R.E. şi M.Z., nefiind lămurită calitatea reclamantei de moştenitor al defuncţilor R.D./D., R.R., R.M. şi M.I. în sensul celor solicitate prin Adresa nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011 transmisă Primăriei Municipiului Piteşti de Secretariatul CCSD.
De altfel, necesitatea lămuririi calităţii reclamantei de moştenitor în urma defuncţilor susmenţionaţi rezultă şi din Adresa nr. 48189 din 05 decembrie 2011 prin care, în urma Adresei CCSD nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011, Primăria Municipiului Piteşti a solicitat reclamantei Ţ.E. să transmită în regim de urgenţă certificatele de moştenitor de pe urma numiţilor R.D./D., R.G., R.R., R.M., M.I. şi R.E.
Totodată, în sensul dispoziţiilor citate din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în soluţionarea cauzei, Înalta Curte consideră că este necesar să fie lămurită atât situaţia juridică actuală şi detaliată a terenurilor pentru care, prin dispoziţia primarului, au fost propuse măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei, solicitare cuprinsă, de asemenea, în Adresa CCSD nr. 22471/CC din 14 noiembrie 2011, cât şi situaţia suprafeţelor de teren ce formează obiectul propunerii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent la data preluării de către stat, în condiţiile în care singura probă privind suprafaţa totală a terenurilor pe care o invocă reclamanţii, este un extras din registrul agricol din anii 1930 - 1933.
Astfel fiind, contrar celor reţinute de Curtea de apel, Înalta Curte consideră că era necesară lămurirea cauzei sub toate aspectele menţionate anterior, pentru a se putea aprecia, în consecinţă, cu privire la conduita pârâtei CCSD în procedura de emitere a titlului de despăgubire în Dosarul nr. 22471/CC aferent Dispoziţiei nr. 2337/2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti.
În concluzie, Înalta Curte apreciază că, pentru examinarea reală a încălcării termenului rezonabil ca efect al conduitei CCSD, ar fi fost necesar ca instanţa să lămurească aspectele prezentate anterior, în sensul dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 13 alin. (3) raportat la alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Or, după cum se relevă atât în motivarea recursului, cât şi în apărările formulate de pârâta CCSD în faţa instanţei de fond, dosarul transmis de Primăria Municipiului Piteşti nu întrunea cerinţele stabilite prin art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 şi prin pct. 16.5 din Normele de aplicare, împrejurare care, în măsura în care s-ar fi confirmat prin probele administrate, ar fi prezentat relevanţă în aprecierea încălcării termenului rezonabil în derularea procedurii de stabilire a despăgubirilor.
Soluţionarea cauzei în condiţiile descrise mai sus lipseşte însă de conţinut controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ, pentru că nu este aptă să asigure stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt de natură să permită încadrarea conduitei CCSD în ipoteza nerezolvării culpabile a cererii, echivalând cu o necercetare a fondului cauzei, ce impune reformarea sentinţei.
Instanţa de control judiciar are în vedere şi jurisprudenţa de dată recentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că statele trebuie să asigure, prin măsuri legislative şi administrative adecvate, respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o situaţie similară cu cea a reclamantei; punerea în balanţă a drepturilor în cauză şi a câştigurilor şi pierderilor persoanelor afectate de procesul de transformare a economiei şi a sistemului juridic al statului constituie un exerciţiu de o dificultate deosebită, astfel că statul trebuie să aibă la dispoziţie o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale, asigurând, în acelaşi timp, menţinerea unui just echilibru între diferitele interese în cauză (cauza Atanasiu c. României, hotărârea - pilot din data de 12 octombrie 2010, par. 232, 233).
I. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele astfel reţinute, în temeiul art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a III-a, art. 313 şi art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a fi lămurite pe deplin împrejurările de fapt sus-menţionate de natură să permită analiza conduitei autorităţii publice pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 1674 din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4551/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4449/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
