ICCJ. Decizia nr. 4962/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4962/2012
Dosar nr. 12480/3/2008
Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 881 din 03 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei de interes şi s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 şi Consiliul Local al Sectorului 1 în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primar, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC R.E.S.B.R. SA şi intervenientul în interesul reclamanţilor SC C.R.S. SA.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti şi intervenienta în interesul reclamanţilor SC C.R.S. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pe parcursul soluţionării recursurilor, recurenţii-reclamanţi Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti au invocat, în data de 07 octombrie 2011, excepţia de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007 şi au solicitat sesizarea instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea acestei excepţii în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Intimata SC R.E.S.B.R. SA a solicitat respingerea cererii de sesizare a instanţei de contencios administrativ, arătând că acest act administrativ a fost deja analizat de două ori pe cale principală, pronunţându-se hotărâri irevocabile de respingere a acţiunilor în anulare.
2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel
Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu excepţia de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007 invocată de recurenţii-reclamanţi Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 12480.3/2008 şi a stabilit termen pentru continuarea soluţionării recursurilor în data de 16 decembrie 2011.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, precum şi Primarul Sectorului 1 Bucureşti au solicitat prin acţiune anularea H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007 în anul 2007, imediat după adoptarea acestui act administrativ, iar motivele acestei cereri sunt aceleaşi cu cele arătate prin excepţia de nelegalitate invocată în prezentul dosar.
Curtea a mai constatat că, prin sentinţa civilă nr. 2665 din 14 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 28176/3/2007, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată, iar reclamanţii au declarat recurs reiterând motivele apreciate de ei ca vizând nelegalitatea actului administrativ atacat. Recursul a fost respins prin decizia civilă nr. 2135/CA din 03 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, care a reţinut că, prin H.C.G.M.B. nr. 94/2007 adoptată la data de 31 mai 2007, s-a modificat art. 3 al H.C.G.M.B. nr. 6/2001 în sensul că elaborarea, aprobarea şi implementarea strategiei privind dezvoltarea serviciilor publice de salubrizare din municipiul Bucureşti, precum şi achiziţia contactelor de prestarea sau de concesiune a serviciilor respective sunt în competenţa Consiliul General al Municipiului Bucureşti, executarea contractelor, finanţarea, verificarea şi plata acestor servicii sunt în responsabilitatea consiliilor locale ale sectoarelor 1-6, iar controlul şi monitorizarea serviciilor se realizează de Primăria Municipiului Bucureşti.
Prin art. 11 s-a modificat art. 4 din H.C.G.M.B. nr. 6/2001, în sensul că s-au prelungit până la data aprobării strategiei contractele existente de prestare sau de concesiune a serviciilor publice de salubrizare din municipiul Bucureşti.
Reclamanţii Municipiul Bucureşti, Sector 1, prin Primar, şi Consiliul Local al Sectorului 1 au criticat această hotărâre pe motiv că încalcă dispoziţiile art. 81 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 215/2001 şi art. 2 din Legea nr. 101/2006 referitoare la competenţa de gestiune a serviciilor de salubrizare, art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât nu numai Consiliul General al Municipiului Bucureşti are calitatea de autoritate contractantă, ci şi consiliile locale de sectoare, acestea din urmă având calitatea de părţi în contractele deja încheiate şi fiind singurele în măsură să dispună prelungirea lor.
Referitor la excepţia privind lipsa calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a Municipiului Bucureşti, Sector 1, şi a Consiliului Local al Sectorului 1, Curtea le-a apreciat ca nefondate, întrucât, în baza H.C.G.M.B. nr. 6/200, a operat un transfer de atribuţii în favoarea Consiliului Local al Sectorului 1, care au fost preluate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin hotărârea atacată. Ca atare, a fost afectată competenţa reclamanţilor în materia strategiei privind dezvoltarea serviciilor publice de salubrizare şi, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, nu există nici o justificare pentru care acestora să nu le fie recunoscut dreptul reglementat de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Întrucât Consiliul General al Municipiului Bucureşti are competenţă exclusivă în materia concesionărilor serviciilor de salubrizare şi având în vedere şi calitatea sa de mandant raportat la Consiliu Local al Sectorului 1 Bucureşti, s-a reţinut că acesta are calitatea de parte în contractele aflate în derulare şi poate dispune prelungirea lor, fără a încălca dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006. De asemenea, s-a stabilit că cvorumul realizat la adoptarea hotărârii a fost respectat, întrucât H.C.G.M.B. nr. 94/2007 nu viza patrimoniul, ci viza gestionarea unui serviciu comunitar.
Având în vedere aceste împrejurări şi ţinând cont de dispoziţiile art. 1202 C. civ., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat şi că aceste chestiuni de drept dezlegate prin sentinţa nr. 512/2008 se bucură de prezumţia absolută de adevăr şi nu pot fi combătute prin dovada contrară, sens în care soluţia instanţei de fond privitoare la respingerea lor este legală chiar dacă justificarea acestei măsuri este diferită. Sub acest aspect criticile recurentelor nu au fost primite.
Invocarea ca şi argument nou a dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 92/2007, care recunoaşte competenţe exclusive în favoarea consiliilor locale ale sectoarelor în ce priveşte înfiinţarea, organizarea, gestionarea şi coordonarea serviciului de salubrizare a localităţilor nu au fost primite, întrucât actul normativ este ulterior hotărârii atacate şi acestea nu pot respecta dispoziţii normative care nu sunt în vigoare la momentul adoptării sale, iar dispoziţiile art. 62 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 nu sunt relevante în cauză. Analiza de legalitate cu privire la acest act administrativ avusese loc şi la cererea prefectului finalizată cu sentinţa nr. 512/2008.
În prezentul dosar, a constatat Curtea de Apel Braşov, excepţia de nelegalitate este invocată de aceleaşi părţi - reclamanţii Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, cu privire la acelaşi act administrativ - H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007 şi se susţin aceleaşi motive de nelegalitate a acestuia.
Instanţa de fond a apreciat că este inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ dacă anterior, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pronunţată de instanţa de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea în anularea aceluiaşi act administrativ, acţiunea fiind introdusă de reclamantul în procedura excepţiei şi fiind soluţionată în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi.
Deşi excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare, din moment ce persoana pretins vătămată a ales pentru prima dată calea cererii în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, devine incident şi principiul de drept „electa una via”, astfel că examinarea actului administrativ pe calea directă a acţiunii în anulare exclude posibilitatea controlului judecătoresc şi pe calea indirectă a excepţiei de nelegalitate, la cererea aceleiaşi persoane interesate. Faţă de dispoziţiile art. 1201 C. civ., nu pot exista două procese cu privire la acelaşi obiect, respectiv actul administrativ aflat în litigiu.
În consecinţă, Curtea a reţinut că este inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de recurenţii Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti cu privire la actul administrativ H.C.G.M.B. nr. 94 din 31 mai 2007, referitor la care anterior a fost respinsă acţiunea în anulare prin sentinţa civilă nr. 2665 din 14 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 28176/3/2007 de Tribunalul Bucureşti (menţinută prin respingerea recursurilor), hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunţată într-un litigiu având aceleaşi părţi-reclamanţi Primăria Sectorului 1 Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti şi Primarul Sectorului 1 Bucureşti şi pârât emitentul actului Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Totodată, Curtea de Apel a redat în dispozitivul încheierii menţinerea „irevocabilă”.
3. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva acestei încheieri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, atât SC C.R.S. SA, cât şi Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 şi Consiliul Local al Sectorului 1 au declarat recurs.
Recursul declarat de SC C.R.S. SA
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., societatea recurentă precizează că prin excepţia de nelegalitate a contestat H.C.G.M.B. nr. 94/2007, prin care s-a emis un alt act administrativ, act ce contravine normelor speciale, respectiv Legea nr. 215/2001, Legea nr. 101/2006 şi O.U.G. nr. 34/2006 şi susţine, în esenţă, că excepţia de nelegalitate trebuie să fie analizată de către instanţa de judecată prin prisma obiectului litigiului - anulare act administrativ - în sensul că scopul este diferit şi nu trebuie să fie raportat la alte litigii prin care s-a solicitat pe cale separată anularea H.C.G.M.B. nr. 94/2007.
Curtea de Apel Braşov a făcut referire la faptul că excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare şi a motivat în mod eronat respingerea excepţiei sub aspectul că exercitarea controlului de legalitate asupra actului administrativ - H.C.G.M.B. nr. 94/2007 a fost efectuată, sens în care s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă.
Aşa fiind, instanţa nu s-a raportat la dispoziţiile imperative ale art. 4 şi, pronunţând încheierea recurată, Curtea a încălcat dreptul la apărare consfinţit de normele interne, precum şi cele ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Recursul declarat de Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 şi Consiliul Local al Sectorului 1
În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., autorităţile recurente susţin că, întrucât legiuitorul, în cadrul art. 4 Legea nr. 554/2004, a stabilit o modalitate prin care instanţa poate să verifice legalitatea unui act administrativ, instanţa Curţii de Apel Braşov a dispus în mod greşit respingerea excepţiei de nelegalitate.
Recurentele precizează că, prin excepţia de nelegalitate, au contestat H.C.G.M.B. nr. 94/2007, prin care s-a emis un alt act administrativ, act ce contravine normelor speciale, respectiv Legea nr. 215/2001, Legea nr. 101/2006 şi O.U.G. nr. 34/2006 şi susţin că excepţia de nelegalitate trebuie să fie analizată de către instanţa de judecată prin prisma obiectului litigiului - anulare act administrativ - în sensul că scopul este diferit şi nu trebuie să fie raportat la alte litigii prin care s-a solicitat pe cale separată anularea H.C.G.M.B. nr. 94/2007.
4. Procedura în faţa instanţei de recurs
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, la termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursurilor formulate în prezenta cauză.
Totodată, intimata SC R.E.S.B.R. SA a solicitat respingerea recursurilor declarate împotriva încheierii de şedinţă din data de 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, ca inadmisibile, faţă de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursurilor invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursurile ca inadmisibile, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.”
Or, obiectul prezentului recurs îl formează tocmai încheierea de respingere a sesizării instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate, încheiere care, potrivit dispoziţiilor sus-citate, nu poate fi atacată pe cale separată, ci numai odată cu fondul cauzei.
Totodată, Înalta Curte remarcă faptul că încheierea recurată a fost pronunţată cu prilejul soluţionării recursurilor declarate de intervenienta SC C.R.S. SA şi reclamanţii Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 şi Consiliul Local al Sectorului 1, împotriva sentinţei civile nr. 881 din 03 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, este evident că încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu excepţia de nelegalitate a H.C.G.M.B. nr. 94/2007 invocată în etapa procesuală a recursului este irevocabilă.
Totodată, Înalta Curte reţine că admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursurilor declarate în cauză face de prisos examinarea celorlalte cereri şi susţineri ale recurenţilor, expuse în cuprinsul cererilor de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) teza a III-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de SC C.R.S. SA şi de Primăria Sectorului 1, Primarul Sectorului 1 şi Consiliul Local al Sectorului 1 împotriva încheierii din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4953/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4963/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
