ICCJ. Decizia nr. 4938/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4938/2012
Dosar nr. 754/2/2011
Şedinţa de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii Corpul Naţional al Poliţiştilor - Biroul Executiv Central, reprezentant legal pentru reclamanţii D.F., O.I. C.V., B.I., S.M., I.M., V.M., D.M.T., B.L.N., H.D.D., S.T.M., S.A.M., T.I., M.A.D., S.A., B.N.M., F.F.G., C.Ş.T., B.E., B.J., D.A., V.A.N., D.G., F.D., C.C., F.V., Z.O.A., I.I., S.F., I.C.F., B.V., T.G., F.Ş., I.P., D.V., S.V., M.M., N.V., B.D., V.L.M., I.F., V.C., C.G., N.D.I., M.V., B.C., N.C., C.M.O., Ş.D., B.R.D., S.A.L., I.N., S.A.R., B.P.C., P.B., C.M.O., C.D., B.G., F.M.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti, au solicitat să se constate dreptul reclamanţilor - funcţionari publici cu statut special - poliţişti - la plata salariilor nediminuate, obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre salariile cuvenite potrivit raporturilor de serviciu pe lunile iulie-decembrie 2010 şi salariile plătite efectiv, adică la plata cotelor de 25% reţinute din salarii în această perioadă, sume actualizate cu indicele de inflaţie, de la data scadenţei fiecăreia, până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor, pentru viitor, la plata salariilor nediminuate, respectiv să plătească salariile în viitor, fără a mai reţine din acestea cota de 25%.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că sunt funcţionari publici cu statut special - poliţişti, având raporturi de serviciu cu pârâtul Academia de Poliţie Bucureşti, aceste raporturi de serviciu fiind de natură contractuală, iar reducerea unilaterală a salariului brut cu 25%, în temeiul disp. art. 1 din Legea nr. 118/2010, încalcă prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi pe cele ale art. 1 alin. (1) din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care privesc protecţia proprietăţii.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei calităţii de reprezentant a reclamanţilor.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 6452 din 04 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a anulat cererea formulată de reclamanţii D.F., O.I., C.V., B.I., S.M., I.M., V.M., D.M.T., B.L.N., H.D.D., S.T.M., S.A.M., T.I., M.A.D., S.A., B.N.M., F.F.G., C.Ş.T., B.E., B.J., D.A., V.A.N., D.G., F.D., C.C., F.V., Z.O.A., I.I., S.F., I.C.F., B.V., T.G., F.Ş., I.P., D.V., S.V., M.M., N.V., B.D., V.L.M., I.F., V.C., C.G., N.D.I., M.V., B.C., N.C., C.M.O. Ş.D., B.R.D., S.A.L., I.N., S.A.R., B.P.C., P.B., C.M.O., C.D., B.G., F.M.C., toţi prin reprezentant Corpul Naţional al Poliţiştilor - Biroul Executiv Central, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din analiza atât a prevederilor art. 50 din Legea nr. 360/2002, cât şi a dispoziţiilor art. 8 din H.G. nr. 1305/2002, rezultă că pentru reprezentarea intereselor poliţiştilor privind drepturile lor salariale, Corpul Naţional al Poliţiştilor nu are atribuţii, existând alte structuri şi sindicate cu aceste atribuţii.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei Curţii de Apel a declarat recurs Corpul Naţional al Poliţiştilor - Biroul Executiv Central, în calitate de reprezentant al reclamanţilor, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că este o organizaţie profesională înfiinţată ope legis, ce are personalitate juridică, scopul organizaţiei fiind acela de a apăra drepturile poliţiştilor, motiv pentru care are calitate procesuală, putând sta în judecată.
În susţinerea acestui motiv, recurentul a invocat prevederile Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, H.G. nr. 1305/2002 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului Naţional al Poliţiştilor.
Cu privire la calitatea de reprezentantul reclamanţilor, recurentul a mai arătat că potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, Corpul promovează interesele poliţiştilor şi apără drepturile acestora, iar conform prevederilor art. 2 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Naţional al Poliţiştilor aprobat prin H.G. nr. 1305/2002, Corpul este constituit şi îşi exercită atribuţiile în scopul promovării intereselor profesionale, sociale, culturale şi sportive ale membrilor săi, prevăzute de legislaţia în domeniu, precum şi al apărării drepturilor legitime ale acestora, desfăşurând activităţi de susţinere a intereselor poliţiştilor în faţa autorităţilor interne şi internaţionale.
Recurentul a criticat sentinţa instanţei de fond şi sub aspectul greşitei consemnări în practicaua hotărârii a faptului că la apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat pârâta Academia de Poliţie, prin consilier juridic, cu delegaţie la dosar, în realitate această instituţie nefiind parte în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent şi a prevederilor art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I.1 din prezenta decizie, prezentul litigiu are ca obiect acţiunea formulată de Corpul Naţional al Poliţiştilor în numele membrilor săi, prin care se solicită să se constate dreptul reclamanţilor-funcţionari publici cu statut special de poliţişti la plata salariilor nediminuate, obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre salariile cuvenite potrivit raporturilor de serviciu pe lunile iulie - decembrie 2010 şi salariile plătite efectiv, adică la plata cotelor de 25% reţinute din salarii în această perioadă.
Analizând considerentele sentinţei, instanţa de control judiciar constată că este corectă soluţia instanţei de fond de admitere a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal a Corpului Naţional al Poliţiştilor, care a formulat acţiunea în numele membrilor săi.
Susţinerile recurentului în sensul că, în baza actelor normative invocate în dezvoltarea motivelor de recurs, are calitatea de a reprezenta interesele membrilor săi şi în ceea ce priveşte drepturile lor salariale sunt nefondate, întrucât din dispoziţiile acestor acte normative nu rezultă acest lucru.
Astfel, aşa cum rezultă şi din prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Naţional al Poliţiştilor, acest corp reprezintă o formă de organizare pe criteriul profesional, autonomă, apolitică şi non profit a poliţiştilor şi îşi exercită atribuţiile în scopul promovării intereselor profesionale, sociale, culturale şi sportive ale membrilor săi.
Prin urmare, Corpului Naţional al Poliţiştilor este o organizaţie profesională de drept public şi nu organizaţie sindicală, scopul legal al acestei organizaţii fiind definit de art. 2 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1305/2002 unde nu este prevăzută ca atribuţie şi apărarea membrilor săi în ceea ce priveşte drepturile salariale.
Instanţa de fond a reţinut corect, pe baza unei interpretări adecvate a actelor normative incidente în cauză, că pentru reprezentarea intereselor poliţiştilor privind drepturile lor salariale, Corpul Naţional al Poliţiştilor nu are atribuţii, existând alte structuri şi sindicate cu aceste atribuţii.
În fine, trimiterea pe care recurentul o face la greşita menţionare în cauză şi a pârâtei Academiei de Poliţie, reprezentată de consilier juridic, este lipsită de consistenţă, întrucât soluţionarea corectă şi legală a prezentului litigiu nu a fost afectată de această menţionare, fiind vorba de o simplă eroare materială strecurată în practicaua sentinţei.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Corpul Naţional al Poliţiştilor - Biroul Executiv Central împotriva sentinţei nr. 6452 din 04 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4922/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4953/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
