ICCJ. Decizia nr. 5033/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5033/2012
Dosar nr. 5036/2/2010
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 iunie 2010, reclamanta T.G.A. a chemat în judecată, prin Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, Agenţia naţională pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, solicitând anularea preavizului nr. 3421 din 22 decembrie 2009 şi a Ordinului nr. 97 din 20 aprilie 2010 şi repunerea în situaţia anterioară în sensul reintegrării în funcţia publică de execuţie din care a fost eliberată în mod abuziv.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că măsura dispusă prin actele administrative contestate a fost luată prin încălcarea prevederilor legale privind protecţia socială, cuprinse în codul muncii şi în Legea nr. 329/2009, pârâta ignorând şi calitatea deţinută, de lider sindical.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea, învederând că Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are calitatea de pârât în cauză, prin reorganizarea Agenţiei naţionale pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi şi transformarea acesteia în direcţie în cadrul ministerului.
Prin aceeaşi cerere precizatoare, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la acordarea drepturilor salariale cuvenite şi operarea modificărilor în carnetul de muncă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 5271 din 21 septembrie 2011 prin care a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a preavizului şi ca nefondate celelalte capete ale acţiunii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin Legea nr. 329/2009 s-a dispus reorganizarea agenţiei pârâte prin reducerea de posturi, astfel încât nu erau aplicabile prevederile art. 69 şi următoarele din C. muncii privind obligativitatea consultării sindicatului.
Instanţa de fond a constatat că prin comunicarea din 19 februarie 2010 i s-a transmis reclamantei lista cu posturile vacante în administraţia locală, solicitarea de a i se oferi un post în cadrul structurii centrale neavând temei legal.
Referitor la aspectul privind calitatea reclamantei de lider sindical, s-a reţinut în considerentele hotărârii că nu sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, întrucât reorganizarea agenţiei a fost operată în temeiul legii, şi nu prin dispoziţia conducerii, pentru motive lăsate la aprecierea angajatorului.
S-a precizat de asemenea că preavizul comunicat reclamantei nu are natura juridică a unui act administrativ, apt de a produce prin el însuşi, efecte juridice, motiv pentru care s-a dispus respingerea cererii de anulare a comunicării ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta T.G.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând aplicarea greşită a legii.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa nu a ţinut cont că, şi în cazul funcţionarilor publici, prevederile Legii nr. 188/1999 se completează cu dispoziţiile Codului muncii, astfel încât era obligatoriu pentru a se dispune eliberarea din funcţie consultarea cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor.
S-a arătat şi faptul că pârâtul nu a respectat nici prevederile art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2009 privind criteriile minimale ce trebuiau a fi avute în vedere la încetarea raporturilor de serviciu.
Reclamanta a invocat şi încălcarea dreptului de opţiune pentru posturile vacante la nivel central, precum şi a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 54/2003, act normativ cu caracter special ce se aplică cu prioritate, potrivit cărora nu se poate desface contractul de muncă al liderilor de sindicat pentru motive neimputabile, în timpul mandatului şi în termen de 2 ani de la încetarea mandatului.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod justificat că măsura eliberării reclamantei din funcţia publică de execuţie deţinută, inspector principal la Compartimentul teritorial Olt s-a dispus urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 329/2009 şi H.G. nr. 1381/2009 prin care s-a procedat la reorganizarea instituţiei, structurile teritoriale fiind desfiinţate, cu consecinţa încetării raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului din aceste structuri în termen de 60 de zile.
În aceste împrejurări, astfel cum a reţinut instanţa de fond, nu erau aplicabile prevederile Codului muncii privind obligativitatea consultării sindicatului.
Cât priveşte critica privind necomunicarea listei cu posturile vacante, din actele dosarului rezultă că reclamanta a fost informată despre posibilitatea de a opta pentru un post vacant în administraţia locală, în condiţiile în care, neactivând la nivel central, nu exista temei pentru a accede la unul din cele 41 posturi prevăzute de Legea nr. 329/2009.
Curtea nu poate primi nici susţinerea referitoare la nerespectarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 53/2003 textul de lege reglementând interdicţia desfacerii contractelor de muncă reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale doar pentru acele motive lăsate la aprecierea angajatorului.
În raport de cele expuse mai sus, hotărârea fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de T.G.A. împotriva Sentinţei nr. 5271 din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5031/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5035/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
