ICCJ. Decizia nr. 5046/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Obligaţia de a face, suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Ă N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 5046/2012
Dosar nr. 423/45/2011
Ședința publică din 28 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 423/45/2011 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanta SC I.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. a Jud. Iași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 7975 din 28 aprilie 2011 prin care pârâta a respins plângerea prealabilă formulată împotriva procesului – verbal de control financiar din 29 martie 2011 și a Deciziei obligatorii nr. AIF/6093 din 29 martie 2011, anularea procesului – verbal și a deciziei menționate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 315 din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, a fost admisă acţiunea formulată de către reclamanta SC I.T. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Jud. Iaşi, în sensul că a fost anulată Decizia nr. 7975 din 28 aprilie 2011, Decizia obligatorie nr. AIF/6093 din 29 martie 2011 şi procesul – verbal de control financiar 29 martie 2011 emise de către pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că SC I.T. SRL este o societate comercială cu capital privat, având ca obiect principal de activitate efectuarea transporturilor terestre de călători.
În baza licențelor de traseu emise de către A.R.R., pentru trasee județene și interjudețene, această societate comercială a efectuat transportul, cu mijloacele aflate în dotare, al persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război. De la acestea a colectat, în timp, biletele speciale de călătorie tipărite de Ministerul Transporturilor, iar pe baza cupoanelor statistice a completat documentele prevăzute de Ordinul comun M.T.C.P. și M.F.P. nr. 266/312 din 22 mai 2005, prezentându-le spre avizare filialei județene a Asociației veteranilor de război, iar ulterior D.G.F.P.
În baza acestor deconturi a fost obținută contravaloarea prestației de transport din fondurile Ministerului Transporturilor.
Din înscrisurile depuse în cauză a reţinut instanţa de fond că verificarea cupoanelor statistice pentru transportul auto interurban de persoane s-a efectuat de către inspectorii din cadrul serviciului „ Sinteza și asistența elaborării și execuției bugetelor locale” – A.T.C.P. din cadrul D.G.F.P. Iași.
Rezultatele verificărilor au fost consemnate într-o notă de constatare, prin care s-a atestat că societatea a pus la dispoziție documentele justificative reprezentate de cupoanele statistice, borderourile cupoanelor statistice și centralizatoarele acestora, fără a se semnala neconcordanțe ori deficiențe în ceea ce privește seria cupoanelor, km parcurşi, valoarea totală, numărul cupoanelor și completarea tuturor datelor prevăzute în formular.
Această procedură respectă întocmai indicațiile transmise de A.N.A.F. prin circulara emisă în luna iunie 2006, iar prin Adresa nr. 41236 din 12 octombrie 2005 A.R.R. a făcut cunoscut A.N.V.R., că: „conform Legii nr. 44/1994 și Ordinul comun M.T.C.T.- M.F.P. nr. 266/2005 nu există nicio prevedere în sensul în care călătoriile sunt limitate la teritoriul județului de domiciliu.”
Instanţa a reţinut că în perioada 1 octombrie 2010 – 29 decembrie 2010 a avut loc un control intern la serviciul A.I.F. și A.T.C.P. din cadrul D.G.F.P. Iași finalizat prin procesul – verbal din 29 decembrie 2010 a cărui tematică a constat în verificarea modului de avizare, în perioada 2008 – 2009, a borderourilor lunare pentru decontarea biletelor speciale de călătorie cu mijloacele de transport auto utilizate de veteranii de război și văduvele veteranilor de război. S-a constatat că verificarea documentelor justificative aferente călătoriilor gratuite efectuate de aceste persoane a fost făcută în mod defectuos, respectiv s-a verificat doar dacă borderourile au fost avizate de asociațiile veteranilor de război, dacă datele din borderouri concordă cu cele din cupoanele statistice (nr., serie, sumă) corecta stabilire a totalurilor din borderouri, fără a se avea drept obiectiv și riscul de depășire a limitelor traseelor auto județene, precum și riscul ca tarifele de transport înscrise în borderouri să fie mai mari decât cele practicate pe traseele auto județene.
Sesizându-se aceste deficiențe, autoritatea pârâtă a constatat necesitatea efectuării unor noi controale tematice la societățile beneficiare.
Avându-se în vedere modalitatea în care s-a procedat, dispoziția de a se reverifica societățile comerciale ca urmare a unor pretinse deficiențe sesizate în activitatea propriilor compartimente, instanţa a analizat dacă reverificarea dispusă se încadrează în dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea 30/1991, în forma în vigoare anterior abrogării prin art. 34 din O.U.G. nr. 94 din 11 noiembrie 2011 conform cărora: Într-un an calendaristic un agent economic poate face obiectul unui singur control al contabilității, pentru sinceritatea bilanțurilor și determinarea sumelor datorate cu orice titlu stabilit [...].
De la prevederile alin. 1 fac excepție acțiunile documentare, analiza și urmărirea implementării unor reglementări care se pot efectua numai după notificarea și obținerea acordului agentului economic, precum și verificarea reclamațiilor cu privire la existența unor eludări ale legilor financiare și fiscale, care se efectuează ori de câte ori este cazul.
Având în vedere că, la data de 26 aprilie 2010, prin Adresa nr. II/30341, C.C. a sesizat A.N.A.F. cu faptul că „din verificările efectuate la D.G.F.P. Botoșani” s-a constatat avizarea nelegală a unor agenți economici transportatori, A.N.A.F. a dispus controlul intern, iar deficiențele constatate în activitatea unor compartimente au impus reverificarea unor societăți comerciale de transport rutier de persoane.
Analizând această situație prin prisma dispozițiilor legale, instanța de primă jurisdicţie a apreciat că este puțin probabil ca referindu-se la „verificarea reclamaţiilor cu privire la existența unor eludări ale legii financiare și fiscale”, legiuitorul să fi avut în vedere o activitate defectuoasă chiar a compartimentelor de control din cadrul D.G.F.P., sesizată ulterior de C.C. și care să impună reverificarea.
Reținând însă că legea nu exemplifică din partea cui pot veni reclamațiile, care să impună reluarea controlului, instanța a procedat la analiza aspectelor reținute în procesul – verbal de control financiar întocmit cu prilejul reverificării și în decizia emisă.
Astfel, în procesul verbal din 29 martie 2011 s-a constatat că sumele decontate de SC I.T. S.R.L de la bugetul M.T.I. au fost încasate nelegal și, în consecință s-a dispus restituirea sumei de 1.507.965,5 lei. Aspectele reținute de către organele de control financiare se structurează după cum urmează:
1. Nu au fost prezentate reprezentanților D.G.F.P. cupoanele statistice (biletele de călătorie gratuită), ci doar borderourile întocmite în baza acestor cupoane statistice;
2. Din verificarea borderourilor rezultă că distanțele pe care au fost transportați beneficiarii cupoanelor gratuite, corespund unor trasee și din afara județului Iași, pentru care societatea ar fi trebuit să întocmească borderouri pe care să le supună spre avizare asociațiilor veteranilor de război din județele respective.
Referitor la primul aspect, instanța reține că, așa cum s-a probat în cauză, verificarea cupoanelor statistice pentru transportul interurban de persoane cu mijloacele auto din dotarea reclamantei s-a efectuat de către inspectorii din cadrul serviciului „Sinteza și asistența elaborării și execuției bugetelor locale” A.T.C.P. din cadrul D.G.F.P. Iași, iar în nota de constatare întocmită ulterior s-a constatat că în urma controlului efectuat a rezultat că toate cupoanele corespund ca serie, km și valoare, precum și că totalul borderourilor cupoanelor statistice corespunde cu situația centralizatoare a borderourilor rezultate prin Legea nr. 44/1994”, precizându-se că „numărul persoanelor transportate, parcursul realizat, numărul cupoanelor și valoarea totală a cupoanelor corespunde cu situația centralizatoare a borderourilor și au fost completate cu toate datele cerute de formular, conform legii”, ”situaţiile centralizatoare fiind numerotate, semnate şi ştampilate la A.N.V.R. Iaşi”, drept pentru care borderourile lunare ale cupoanelor statistice A.N.V.R. cu autobuzul au fost avizate de D.G.F.P.C.F.S. Iași, sub semnătură și cu aplicarea sigiliului instituției publice menționate.
Având în vedere această modalitate riguroasă de control și avizare, efectuată potrivit dispozițiilor legale incidente (Ordinul nr. 266/2005) și conform normelor interne ale organului de control, în urma căreia au și fost decontate sumele aferente cupoanelor de călătorie, instanța apreciază că din acel moment transportatorul era dezlegat de obligația de a mai dovedi realitatea și întinderea prestației sale.
Dacă așa cum s-a mai arătat, notele de constatare lunare întocmite de persoana desemnată din cadrul serviciului abilitat, certifică existența cupoanelor, seria acestora, valoarea, km parcurși și evidențierea tuturor acestor date în situațiile centralizatoare, concluzia din procesul verbal de control, în sensul că reclamantul nu justifică „realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate și a decontării cheltuielilor aferente transportului veteranilor de război” instanţa a concluzionat că este lipsită de fundament faptic și legal.
Mai mult, instanţa a reţinut că atât din constatările C.C., cât și din cele ale raportului de prezentare, rezultă că deficiențele nu aparțin operatorilor de transport care au călătorit pe distanțe mai mari decât cele până la stația de cale ferată cea mai apropiată sau în afara județului de domiciliu.
Tot în ceea ce privește primul aspect reținut în procesul verbal de control, se impune a fi evidențiat faptul că deficiențele în modalitatea de efectuare a controlului și avizării nu pot avea legătură cu operatorii de transport și nu le pot angaja răspunderea patrimonială, atât timp cât nu s-a dovedit că aceștia au acționat contrar legii sau că ar fi fost de conivență cu cel care, efectuând controlul, a încălcat deliberat dispozițiile legale. De altfel, nici acest din urmă aspect nu este dovedit în vreun fel, toate actele administrative întocmite de către D.G.F.P. rămânând în ființă și, continuând să producă efecte juridice, fiind opozabile pârâtului, care le-a confirmat prin semnătură și aplicare de sigiliu, independent de opinia redactorilor procesului - verbal de control și decizia emisă în cauză.
Cu privire la cel de al doilea aspect reținut prin procesul - verbal de control, vizând prezentarea de către reclamantă a cupoanelor statistice pentru verificarea doar la A.V.R. din Jud. Iași, instanța reține faptul că organele de control au apreciat că transportatorul trebuia să prezinte raportat la numărul de km parcurși și borderouri vizate de A.V.R. din alte județe, însă au considerat că respectivele cupoane „pot aparține” și unor veterani din alte județe, raționament bazat în mod evident pe o supoziție de natură, în viziunea emitentului actului de control, a impune restituirea prestațiilor de către transportator și a crea certitudinea asupra nelegalității acestora.
Tot din această perspectivă trebuie avute în vedere indicațiile transmise de A.N.A.F. prin circulara emisă în cursul lunii iunie 2006, precum și Adresa nr. 41236/12 octombrie 2005 a A.R.R., prin care aceasta face cunoscut A.N.V.R. că: „conform Legii 44/1994 și Ordinului comun M.T.C.T.- M.F.P. nr. 266/2005 nu există nicio prevedere în sensul în care călătoriile sunt limitate la teritoriul județului de domiciliu”.
Aceste interpretări sunt în acord cu dispozițiile art. 16 lit. a) alin. (3) din Legea nr. 44/1994, conform cărora „veteranii de război și văduvele de război care locuiesc în mediul rural, au dreptul în cursul unui an calendaristic la 12 călătorii interne, dus - întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată sau la 12 călătorii interne gratuite dus-întors, pe căile ferate la alegere”.
Referirea la călătorii „interne” este în mod evident făcută cu privire la călătoriile pe teritoriul țării, iar nu în interiorul unui județ, așa cum interpretează emitentul actelor administrative atacate.
Nu în ultimul rând este de evidențiat faptul că în raport de cadrul normativ instituit prin Legea nr. 44/1994, singurele obligații ce s-ar putea reține în sarcina unui transportator public de persoane este aceea de a asigura transportul veteranilor de război, conform solicitării acestora de a accepta în schimbul prestației efectuate biletele de călătorie gratuită emise de Ministerul Transportatorilor și de a recupera prețul prestației în procedura prevăzută de Ordinul Nr. 266/2005, obligații îndeplinite de către societatea reclamantă.
Raportat la ansamblul aspectelor reținute, Curtea a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă este fondată, urmând să o admită cu consecința anulării actelor administrative atacate.
Referitor la problema inexistenţei licenţelor de trasee pentru intervalul 1 ianuarie 2008 – 30 iunie 2008, reţinută în procesul – verbal de control, Curtea reţine că aceste documente nu au fost expres solicitate de către organele de control, la momentul verificării.
Reclamanta a prezentat la dosar toate aceste licenţe, în baza cărora a încasat deconturile aferente perioadei 1 august 2008 – 30 iunie 2008, astfel încât decizia de a se restitui suma de 157.024,50 lei apare ca neîntemeiată.
3. Recursul declarat de D.G.F.P. a Jud. Iaşi
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, invocând ca temei juridic al recursului formulat dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
S-a arătat că urmare a controlului efectuat de C.C. a României la D.G.F.P. a Jud. Botoşani, prin care s-au constatat abateri în legătură cu verificarea şi avizarea borderourilor cupoanelor statistice ale biletelor speciale de călătorie şi a situaţiilor centralizatoare prezentate de agenţii economici transportatori, prin circulara din 8 octombrie 2010, înregistrată la D.G.F.P. Iaşi cu nr. DGd2185 din 12 octombrie 2010, D.C.C. din cadrul A.N.A.F. a dispus efectuarea de verificări, în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat prin încasarea de către agenţii economici transportatori a sumelor reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie, acordate conform prevederilor Legii nr. 44/1994, fără respectarea prevederilor legale, precum şi pentru stabilirea măsurilor necesare recuperării acestora.
Organele de control financiar au constatat faptul că sumele reprezentând contravaloarea biletelor speciale de călătorie, acordate conform prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război şi înscrise în borderourile menţionate în Tabelul nr. 2 din procesul-verbal, aferente traseelor judeţene şi intrajudeţene, în sumă totală de 1.507.965,5 lei au fost încasate de SC I.T. SRL, fără respectarea dispoziţiilor legale.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor şi excepţiilor invocate de reclamantă.
De asemenea, s-a arătat că în mod greşit instanţa a apreciat că transportatorul este dezlegat de obligaţia de a mai dovedi realitatea şi întinderea prestaţiei din momentul în care s-au întocmit note de constatare lunare de către persoane din cadrul compartimentului A.T.C.P.
A fost criticată şi modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 44/1994.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Intimata - reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce vizează anularea Deciziei nr. 7975 din 28 aprilie 2011 prin care pârâta a respins plângerea prealabilă formulată împotriva procesului – verbal de control financiar din 29 martie 2011 și a Deciziei obligatorii nr. AIF/6093 din 29 martie 2011, anularea procesului – verbal și a deciziei menționate.
În acord cu hotărârea primei instanţe, Înalta Curte reţine că, urmare a deficienţelor constatate de C.C. la D.G.F.P. Iaşi, s-a efectuat un control de către reprezentanţii pârâtei în cursul anului 2011, cu privire la verificarea şi avizarea documentaţiei referitoare la decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război, control efectuat şi la alte autorităţi financiare judeţene printre care şi pârâta.
Din actele depuse la dosar rezultă că în intervalul de timp verificat, reclamanta a pus la dispoziţia reprezentanţilor pârâtei toate documentele justificative aferente prestării serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare ale Legii nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice, borderouri şi centralizatoarele borderourilor.
Aceste înscrisuri au fost verificate şi avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care se atestă atât existenţa vizei prealabile a asociaţiei judeţene a veteranilor de război, cât şi concordanţa datelor cuprinse în cupoanele statistice prezentate, cu cele consemnate în borderouri şi centralizatoare, conţinând menţiunea că au fost completate toate datele cerute de formular, conform legii şi nu s-au constatat erori.
Respectivele note de constatare au fost însoţite de acordarea vizei de control financiar şi aprobarea decontării de la bugetul de stat a contravalorii călătoriilor efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994 în perioada verificată.
Prin aceste operaţiuni de control şi avizare exercitate de compartimentul abilitat s-au confirmat practic realitatea şi întinderea serviciilor prestate de reclamantă, respectiv aspectele referitoare la numărul şi valoarea totală a cupoanelor de călătorie, numărul persoanelor transportate şi parcursul realizat.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de primă jurisdicţie a constatat că borderourile şi situaţiile centralizatoare, întocmite cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 266/2005, constituie documente justificative pe baza cărora reclamanta a avut dreptul să recupereze contravaloarea prestaţiilor efectuate.
Instanţa de control judiciar nu poate primi argumentul recurentei-pârâte privind încălcarea de către intimata-reclamantă a dispoziţiilor legale referitoare la gratuitatea transportului pentru veteranii de război din mediul rural.
În calitate de operator de transport, intimatei îi revenea obligaţia de a asigura transportul gratuit conform solicitării, Legea nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor să-şi limiteze călătoriile la judeţul de domiciliu.
Actul normativ menţionat nu face diferenţieri între persoanele care locuiesc în zone lipsite de staţii C.F.R. şi cele domiciliate în localităţi ce au legături la calea ferată, în dispoziţiile art. 16 lit. a) teza a doua fiind prevăzut dreptul veteranilor de război şi al văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.
Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond a dat o interpretare corectă dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 44/1994 şi nu poate fi acceptată teza recurentei cu privire la interpretarea dată de autoritatea publică de control.
În ceea ce priveşte critica recurentei, potrivit căreia prima instanţă nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor ridicate în cererea de chemare în judecată, instanţa de control judiciar constată că această critică nu poate fi primită, întrucât instanţa a analizat cererea reclamantei aşa cum a fost dedusă judecăţii.
În concluzie, intimata-reclamantă, efectuând transportul în beneficiul veteranilor de război şi urmând procedura prevăzută pentru decontare de Ordinul nr. 266/2005, are dreptul de a recupera contravaloarea prestaţiilor, astfel încât actele administrativ fiscale emise de instituţia pârâtă în mod corect au fost anulate de instanţa de primă jurisdicţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 8 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de D.G.F.P. a Jud. Iaşi împotriva Sentinţei nr. 315 din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 2.000 lei către intimata - reclamantă SC I.T. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5061/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5026/2012. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
