ICCJ. Decizia nr. 5051/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5051/2012
Dosar nr. 8660/2/2008
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin Acţiunea înregistrată la 31 decembrie 2008, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea pârâtului C.P. de colaborator al securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a semnat la data de 16 decembrie 1977 angajamentul în faţa ofiţerului de securitate, a preluat numele conspirativ „M.” şi în cadrul colaborării sale cu organele de securitate, a furnizat informaţii pentru supravegherea informativă a schimbului I de la staţia de transformare I.U.P. Târgovişte şi a căminului de nefamilişti al aceste întreprinderi.
Reclamantul a mai arătat că din cuprinsul Notei de constatare nr. S/D1/2048 din 20 august 2008 rezultă că pârâtul a furnizat informaţii despre persoanele de la locul său de muncă, atât în notele redactate personal, cât şi în cele consemnate de ofiţerii de securitate, iar prin natura lor, acele informaţii vizau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind susceptibile să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor supravegheate informativ.
La data de 23 aprilie 2009, pârâtul a formulat cerere reconvenţională, solicitând să se constate nulitatea absolută a Notei de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008 emisă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pentru nerespectarea normei imperative cuprinse în art. 36 alin. (2) şi (3) din Hotărârea nr. 1/2008 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în vigoare la momentul aprobării actului atacat, prevederi reluate şi de art. 35 alin. (2) şi (3) din actualul regulament, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008.
La data de 16 iunie 2011, pârâtul a invocat excepţia de nelegalitate a Notei de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008 emisă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, susţinând că acest act administrativ cu caracter individual este contrar dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, prin faptul că avizul direcţiei juridice nu poartă semnătura consilierului juridic care l-a întocmit, ceea ce echivalează cu lipsa avizului şi se impune a fi sancţionată cu nulitatea actului.
În şedinţa publică de la 30 iunie 2011, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a invocat excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, cu motivarea că, Nota de constatare S/DI/1/2048 din 20 august 2008 nu este un act administrativ, pentru că nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a pronunţat Sentinţa civilă nr. 4.610 din 30 iunie 2011, prin care a respins excepţia inadmisibilităţii invocate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a respins ca neîntemeiate cererea reconvenţională şi excepţia de nelegalitate formulate de pârât, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al securităţii.
Excepţia inadmisibilităţii invocată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu privire la excepţia de nelegalitate a Notei de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008, a fost respinsă reţinându-se că această notă întruneşte cerinţele unui act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Excepţia de nelegalitate a Notei de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008 a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că, lipsa semnăturii consilierului juridic care a întocmit avizul nu este un motiv de nulitate absolută a acestuia, dat fiind că dispoziţiile legale nu instituie o asemenea cerinţă de formă pentru validitatea actului, iar avizul poartă semnătura reprezentantului legal al Direcţiei juridice.
Cererea reconvenţională formulată de pârât pentru constatarea nulităţii absolute a notei sus-menţionate a fost respinsă ca nefondată, avându-se în vedere că, lipsa înştiinţării sale cu privire la verificările efectuate nu este de natură să atragă sancţiunea nulităţii absolute, precum şi faptul că, prin Adresa nr. P320/07 din 5 aprilie 2007 emisă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii i s-a adus la cunoştinţă pârâtului că urmează să fie verificat, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. z) din Legea nr. 187/1999.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru existenţa calităţii pârâtului de colaborator al securităţii, faţă de notele informative scrise şi semnate de acesta cu numele conspirativ „M.” şi notele de analiză întocmite de foştii ofiţeri de securitate, pe baza relatărilor primite, astfel cum au fost menţionate în cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008.
Instanţa de fond a avut în vedere că pârâtul nu a contestat transmiterea informaţiilor menţionate în nota de constatare şi nici faptul că acestea se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. De asemenea, s-a avut în vedere că, informaţiile furnizate de pârât organelor de securitate au expus persoanele în cauză unor consecinţe negative, precum urmărirea şi supravegherea informativă, pentru simpla exprimare a opiniilor şi convingerilor lor, constituind activităţi care au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, consacrat de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
În acelaşi sens, s-a reţinut că, informaţiile furnizate de pârât au făcut posibilă îngrădirea dreptului la liberă circulaţie, prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi a dreptului la viaţa privată, prevăzut de art. 17 din acelaşi act normativ.
3. Calea de atac exercitată
Pârâtul C.P. a declarat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 4.610 din 30 iunie 2011 şi încheierilor de şedinţă din datele de 7 septembrie 2010, 16 martie 2011 şi 20 iunie 2011 prin care au fost respinse cererile de recuzare formulate împotriva judecătorului care a alcătuit completul primei instanţe, solicitând în principal, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar, să fie modificată hotărârea, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Recurentul a susţinut că, la ultimul termen de judecată, instanţa de fond a respins în mod nejustificat cererea de amânare depusă de apărătorul său, deşi cererea era justificată de efectuarea concediului de odihnă şi era confirmată de Baroul Dâmboviţa, prin aplicarea ştampilei şi semnăturii decanului. Recurentul a considerat că, în ipoteza respingerii cererii de amânare, se impunea amânarea pronunţării pentru a i se acorda posibilitatea să depună concluzii scrise.
Recurentul a criticat soluţia dată excepţiei de nelegalitate, motivând că aceasta a fost greşit unită cu fondul cauzei şi a fost judecată fără administrarea unor probe esenţiale, cum sunt cele referitoare la faptul că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru efectuarea de verificări din oficiu sub aspectul colaborării sale cu organele de securitate.
În ceea ce priveşte fondul acestei excepţii, s-a susţinut că prima instanţă a apreciat eronat ca fiind respectate prevederile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, deşi Nota de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008 a fost întocmită fără avizul Direcţiei juridice şi nu poate produce efecte juridice, astfel că se impunea sancţionarea cu nulitatea actului administrativ.
În ceea ce priveşte încheierile din şedinţele de la 7 septembrie 2010, 16 martie 2011 şi 20 iunie 2011, recurentul a susţinut că respingerea cererilor de recuzare a fost motivată numai pe neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 27 pct. 7 C. proc. civ., fără să fie analizate efectiv susţinerile formulate şi dezvoltate în cuprinsul cererilor respective.
Recurentul a criticat şi încheierea din 22 aprilie 2010, prin care a fost respinsă nemotivat cererea sa de administrare a probei cu martori, arătând că judecătorul fondului nu a verificat personal existenţa sau inexistenţa unei asemănări între înscrisurile scrise de el şi cele defăimate ca false şi nici nu a dispus efectuarea unei expertize de specialitate ca, măcar din punct de vedere formal, să se stabilească dacă există asemănare între scrisul real şi cel contestat.
Ultima critică din recurs se referă la nemotivarea soluţiei de respingere a cererii reconvenţionale, arătându-se că nu au fost analizate în concret textele de lege invocate şi care au fost încălcate de intimat, deoarece nu a procedat la înştiinţarea recurentului despre iniţierea procedurilor de verificare a calităţii de colaborator al securităţii, lipsindu-l de posibilitatea de a administra probe şi de a formula apărări pentru infirmarea notei de constatare.
În recurs, prin memoriul depus la 19 septembrie 2012, recurentul a invocat excepţia tardivităţii acţiunii în constatare formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, raportat la dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Hotărârea nr. 1/2008 privind regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, text normativ în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Recurentul a învederat că, potrivit acestei reglementări, pentru persoanele prevăzute la art. 3 lit. b) - z) din O.U.G. nr. 24/2008, acţiunea în constatare a calităţii de lucrător sau de colaborator al securităţii se introduce de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în termen de 7 zile de la data adoptării notei de constatare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu respectarea dreptului la apărare al recurentului - pârât şi a dispoziţiilor art. 156 alin. (2) C. proc. civ., în aplicarea cărora s-a apreciat întemeiat că nu se justifică amânarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales de recurentul-pârât, în condiţiile în care cererea depusă în acest sens nu a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosar.
Contrar susţinerilor din primul motiv de recurs, la termenul din 30 iunie 2011, instanţa de fond a respins motivat cererea de amânare a cauzei, constatând că recurentul-pârât nu a depus înscrisuri referitoare la imposibilitatea de prezentare la termenul respectiv a apărătorului său, iar cererea acestuia din urmă, neconfirmată de Baroul Dâmboviţa, este contradictorie, deoarece a fost motivată atât pe efectuarea concediului de odihnă, cât şi pe existenţa unui concediu medical.
Constatând că nu a fost temeinic motivată cererea pentru lipsă de apărare şi că, părţile nu au solicitat amânarea pronunţării în vederea depunerii de concluzii scrise, instanţa de fond a respins cererea de amânare şi a procedat la soluţionarea cauzei în conformitate cu art. 156 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Recurentul a criticat fără temei şi modul de soluţionare excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la Nota de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008 emisă de intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, constatându-se că au fost respectate prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, se reţine că, potrivit reglementării susmenţionate, excepţia de nelegalitate a fost soluţionată anterior pronunţării asupra fondului pricinii, iar suspendarea cauzei nu trebuia dispusă, pentru că instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate se afla în ipoteza prevăzută de lege, în care aceasta era chiar instanţa de contencios administrativ competentă să judece litigiul pe fond.
De asemenea, se dovedeşte a fi nefondată susţinerea din recurs privind soluţionarea excepţiei de nelegalitate fără administrarea unor probe considerate esenţiale de către recurentul-pârât.
Din cuprinsul încheierilor date la termenul din 22 aprilie 2010 şi 2 septembrie 2010 rezultă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a solicitat autorităţii emitente să depună la dosarul cauzei întreaga documentaţie care a fundamentat Nota de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008 şi a respins motivat cererea recurentului de suplimentare a acestei probe, reţinând lipsa oricărui element de identificare a înscrisurilor solicitate sau lipsa lor de relevanţă faţă de obiectul acţiunii şi de documentele pe care s-a întemeiat.
În consecinţă, soluţia dată excepţiei de nelegalitate este rezultatul unei analize judicioase realizată de instanţa de fond asupra unui material probator relevant şi util pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi a normelor juridice incidente în cauză.
Pe fond, excepţia de nelegalitate a fost corect respinsă ca neîntemeiată, constatându-se că au fost respectate dispoziţiile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, în condiţiile în care Nota de constatare nr. S/DI/1/2048 din 20 august 2008 a fost avizată de Direcţia juridică a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, potrivit Avizului nr. DJ/1193 din 26 noiembrie 2008 semnat de reprezentantul legal al aceste direcţii.
Instanţa de fond a reţinut corect că, lipsa semnăturii consilierului juridic care a întocmit avizul nu este o cauză de nulitate absolută a actului administrativ, pentru că dispoziţiile legale nu instituie o asemenea cerinţă de formă pentru validitatea actului, iar avizul poartă semnătura reprezentantului legal al Direcţiei juridice.
Critica formulată în recurs în baza dispoziţiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor de la datele de 7 septembrie 2010, 16 martie 2011 şi 20 iunie 2011 este nefondată, întrucât cererile formulate de recurent pentru recuzarea judecătorului care a alcătuit completul de judecată au fost soluţionate în conformitate cu prevederile legale referitoare la incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea judecătorilor, iar hotărârile respective cuprind considerentele avute în vedere pentru respingerea cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 27 C. proc. civ.
Critica adusă de recurent încheierii de la termenul din 22 aprilie 2010 este de asemenea nefondată, întrucât cererea recurentului de administrare a probei cu martori şi cu expertiză de specialitate a fost respinsă motivat de prima instanţă, care a apreciat corect că dovezile suplimentare solicitate nu sunt necesare pentru dezlegarea pricinii, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 167 alin. (1) C. proc. civ. pentru încuviinţarea dovezilor solicitate.
Faţă de verificarea de scripte efectuată la instanţa de fond, s-a constatat corect la termenul din 10 martie 2011 că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 179 şi art. 183 C. proc. civ. pentru a se dispune ca verificarea să se facă prin expert sau pentru a se înainta procurorului înscrisurile defăimate de recurent ca false, fără a arăta pe autorul sau complicele falsului pretins.
În ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii reconvenţionale, se constată că instanţa de fond s-a pronunţat corect asupra cauzei de nulitate absolută a actului administrativ invocată de recurent ca mijloc de apărare, iar nu pe calea prevăzută de art. 119 C. proc. civ. pentru cazul existenţei unor pretenţii în legătură cu cererea reclamantului.
Astfel, instanţa de fond a reţinut întemeiat că intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a procedat legal, dispunând efectuarea de verificări în persoana recurentului, sub aspectul posibilei calităţii a acestuia de agent sau colaborator al securităţii, având în vedere cererea nr. P320/07 din 25 ianuarie 2007 adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în temeiul Legii nr. 187/1999 şi dispoziţiilor art. 3 lit. z), art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.
Susţinerile reiterate în recurs cu privire la nulitatea acestei proceduri sunt vădit nefondate, constatându-se că o asemenea sancţiune nu este prevăzută de lege, iar recurentul a fost înştiinţat prin Adresa nr. P 320/07 din 25 ianuarie 2007 asupra verificării calităţii sale de agent sau colaborator al securităţii, astfel că nu se poate reţine încălcarea dreptului său la apărare în procedura administrativă sau judiciară desfăşurate în baza Legii nr. 187/1999 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.
Excepţia de tardivitate a acţiunii pentru depăşirea termenului de 7 zile prevăzut de dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Hotărârea nr. 1/2008 privind regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a fost invocată de recurent la data de 19 septembrie 2012, după expirarea termenului prevăzut de art. 301 şi art. 303 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru declararea şi motivarea recursului.
Această excepţie nu poate fi examinată de instanţa de recurs, întrucât nu a fost invocată în termenul legal prevăzut pentru exercitarea căii de atac a recursului şi nici nu reprezintă o excepţie de ordine publică, astfel că nu poate fi invocată direct în recurs, conform prevederilor art. 136 şi art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi că, nu sunt întemeiate motivele de casare sau de modificare formulate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de C.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.P. împotriva Sentinţei nr. 4610 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5018/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5060/2012. Contencios. Pretentii. Contestaţie... → |
|---|
