ICCJ. Decizia nr. 51/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 51/2012
Dosar nr. 6396/1/2011
Şedinţa publică de la 11 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1.780 din 24 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admis recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 1316 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a fost modificată sentinţa atacată, în sensul că a fost admisă acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi s-a constatat calitatea pârâtului S.C. de colaborator al securităţii.
Împotriva acestei decizii, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., S.C. a formulat cerere de revizuire, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi după rejudecarea recursului, să fie respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În motivarea cererii, s-a arătat că, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică şi care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Revizuentul a precizat că înscrisul nou este declaraţia numitului B.A., considerată esenţială pentru a se dovedi că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece nu a furnizat materiale cu valoare informativă, care să conducă la o sancţiune concretă de natură a leza viaţa, integritatea morală sau fizică a vreunei persoane.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care constituie temeiul juridic al prezentei cauze, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Această reglementare este de strictă interpretare, condiţionând admiterea cererii de revizuire de descoperirea ulterioară judecăţii a unor acte noi, dar şi de imposibilitatea prezentării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţilor.
Deşi a susţinut că înscrisul depus ca act nou pentru cererea de revizuire formulată a fost primit după pronunţarea deciziei atacate, revizuentul nu a dovedit reţinerea lui de către partea adversă sau existenţa unei împrejurări care să fi împiedicat procurarea lui pe parcursul judecării cauzei.
În consecinţă, declaraţia prezentată ca act nou nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege pentru existenţa şi relevanţa înscrisurilor invocate ca temei al revizuirii, astfel că nu poate fi retractată decizia atacată prin calea extraordinară de atac exercitată.
De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că, revizuirea nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluţionat definitiv şi că, numai erorile care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordonare de atac ( Sergey Petrov c. Rusiei nr. 1861/2005, parag. 28 din 10 mai 2007, Pehenitehny c. Rusiei, hotărârea nr. 30.422/2003, parag. 26 din 14 februarie 2008).
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. împotriva deciziei nr. 1780 din 24 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 49/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 53/2012. Contencios. Acţiune în constatare.... → |
|---|
