ICCJ. Decizia nr. 48/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 48/2012
Dosar nr. 7578/2/2010
Şedinţa publică de Ia 11 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1156 din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi preşedintele acesteia, E.N.E., prin care solicita să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a soluţiona cererea sa de redobândire a cetăţeniei române şi să fie obligate acestea să procedeze la analizarea cererii, să-i comunice ordinul de redobândire a cetăţeniei române, în termen de maximum 30 zile de la data analizării/avizării cererii, şi să efectueze programarea pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară, în maximum 30 zile de la data emiterii ordinului. De asemenea, instanţa de fond a luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere privind daunele interese şi a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea sa reclamantul a solicitat sa fie obligaţi paraţii sa emită si sa comunice ordinul privind soluţionarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei romane.
La termenul din 16 februarie 2011 parata A.N.C. a depus ordinul privind redobândirea cetăţeniei romane de către reclamant si a comunicat acest ordin apărătorului reclamantului, ceea ce înseamnă, ca paraţii si-au îndeplinit obligaţia de a analiza cererea reclamantului, de a emite ordinul si a-l comunica reclamantului.
Aşa fiind se constata ca in privinţa celorlalte capete de cerere, respectiv 2 şi 3, acţiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a paraţilor la plata cheltuielilor de judecata se retine ca aceasta cerere este neîntemeiată deoarece nu se poate constata un refuz nejustificat al paraţilor de a-i soluţiona acestuia cererea de redobândire a cetăţeniei romane.
Nici un moment paraţii nu au emis vreo adresa ori un alt răspuns prin care sa îşi exprime explicit voinţa de a rezolva cererea reclamantului.
Cu atât mai puţin poate fi vorba de un refuz exprimat cu exces de putere.
Aşadar nu se poate retine existenta unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului, aşa cum este definit acesta de dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a făcut trimitere la depăşirea termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea cererii, însă termenul de 5 luni se refera numai la analizarea cererii si nu si la obligaţia de emitere a ordinului si comunicării lui.
De asemenea depăşirea termenului trebuie sa fie datorata culpei paraţilor pentru a se putea atrage răspunderea acestora, fie si numai pentru acordarea cheltuielilor de judecata.
Trebuie avut in vedere si faptul ca reclamantul a introdus acţiunea in termenul de 5 luni in care cererea sa trebuia sa fie analizata si emis un aviz de către comisie si prin urmare la momentul formulării acţiunii, practic aceasta era prematur introdusa neexistând nici un refuz nejustificat de soluţionare a cererii si nici o depăşire a termenului legal de soluţionare a cererii.
Faptul ca ulterior a fost depăşit termenul de 5 luni insa cu o durata apreciata de instanţa ca fiind rezonabila nu poate justifica acordarea cheltuielilor de judecata pentru o acţiune care la momentul introducerii sale ar fi trebuit respinsa ca prematura.
Ca urmare se constata neîntemeiata cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, criticile aduse încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vizând greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs, se arată, în esenţă, că în mod greşit şi nelegal instanţa de fond nu a reţinut existenţa, în speţă, a unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române, de vreme ce de la data formulării cererii şi până la data avizării a trecut un termen mai mare de 5 luni; susţine recurentul că, pentru acest motiv, instanţa de judecată trebuia să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul acţiunii cu a cărei soluţionare a fost învestită instanţa de contencios administrativ îl constituie constatarea refuzului nejustificat al pârâtelor de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române, obligarea acesteia la emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române, precum şi la programarea pentru depunerea jurământului de credinţă în 30 de zile de la emiterea ordinului.
Din actele dosarului rezultă că cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost avizată pozitiv la data de 08 februarie 2011, ulterior, la data de 14 februarie 2011, fiind emis Ordinul preşedintelui A.N.C. nr. 77/P de aprobare a redobândirii cetăţeniei române unui număr de 393 persoane, recurentul figurând în Anexa nr. 1, la poziţia 68, ordin ce a fost comunicat recurentului.
Prin întâmpinarea formulată şi depusă la dosarul de fond la data de 11 februarie 2011, deci înainte de prima zi de înfăţişare, pârâtele au recunoscut pretenţiile reclamantului şi au făcut dovada soluţionării cererii sale de redobândire a cetăţeniei române, ataşând ordinul emis în acest sens.
Or, conform dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ., „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată";.
Cum, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada punerii în întârziere a pârâtelor, anterior introducerii acţiunii iar solicitarea privind stadiul soluţionării cererii adresată autorităţii pârâte nu întruneşte condiţiile prevăzute în acest sens de art. 1079 C. civ., care impun ca notificarea să fie comunicată prin intermediul unui executor judecătoresc, în mod corect a dispus prima instanţă respingerea şi a capătului de cerere ce viza aplicarea art. 274 C. proc. civ., respectiv plata cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că hotărârea atacată este temeinică şi legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinţei nr. 156 din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 49/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
