ICCJ. Decizia nr. 5102/2012. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5102/2012
Dosar nr. 913/42/2011
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 325 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen formulată de reclamanta Primăria comunei Floreşti, prin primar, a admis excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâta Curtea de Conturi a României şi a respins ca tardiv formulată acţiunea reclamantei Primăria comunei Floreşti, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile legale privind repunerea în termen, întrucât reclamanta nu a fost împiedicată de anumite motive obiective, mai presus de voinţa sa, ci de o simplă deficienţă organizatorică.
În acest sens, instanţa a reţinut că la data de 23 februarie 2011, reclamanta a primit încheierea din 1 februarie 2011 şi începând de a doua zi avea 15 zile pentru a formula contestaţie, în conformitate cu conformitate cu pct. 106 din Regulamentul de funcţionare al Curţii de Conturi.
S-a constatat că aspectele invocate de reclamantă legate de cabinetul de avocatură sau neglijenţa consilierului juridic vizează modul de organizare şi funcţionare a activităţii din cadrul entităţii verificate şi nu pot fi reţinute ca motive de repunere în termen a contestaţiei, culpa aparţinând în exclusivitate reclamantei.
Având în vedere că de repunere în termen nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de 103 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a fost admisă excepţia tardivităţii acţiunii fiscale, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.
Totodată, raportat la art. 106 din Regulamentul de funcţionare al Curţii de Conturi cu aplicarea art. 63 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, instanţa a apreciat că singura persoană care avea obligaţia să depună contestaţie împotriva încheierii nr. VI.29 din 1 februarie 2011 era primarul, în calitate de reprezentant legal al entităţii controlate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Primăria comunei Floreşti, prin primar.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile privitoare la excepţia menţionată în art. 103 alin. (1) C. proc. civ. care înlătură sancţiunea decăderii, precum şi cele ale art. 103 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care primarul, prin aparatul propriu de lucru, respectiv prin consilier juridic (conform fişei postului) a formulat cerere de repunere în termen de 15 zile de la momentul încetării motivelor care au împiedicat depunerea în termen a acţiunii/contestaţiei împotriva încheierii din 1 februarie 2011 a Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova la instanţa de judecată competentă.
S-a precizat că prin adresa nr. 28 din 18 februarie 2011 s-a comunicat de către cabinetul de avocatură Primăriei rezilierea contractului de asistenţă juridică din 11 ianuarie 2010, iar consilierul juridic care semnează toate actele emise de primar a comunicat la 17 martie 2011, dată până la care trebuia depusă contestaţia, că se pensionează, solicitând încetarea contractului individual de muncă. În acest condiţii în mod greşit a apreciat instanţa fondului că susţinerile contestatoarei sunt simple deficienţe organizatorice.
Prin întâmpinare intimata Curtea de Conturi a României a solicitat menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate întrucât instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile pct. 106 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi (aprobat prin hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curţii de Conturi), constatând că numai entitatea verificată este îndreptăţită să sesizeze instanţa şi că, în speţă, această sesizare a fost făcută peste termenul prevăzut în Regulament ceea ce a condus la respingerea ca tardivă a acţiunii reclamantului.
Examinând cauza prin prisma criticilor recurentei, a normelor legale incidente, Înalta Curte reţine că instanţa fondului a dat o greşită dezlegare cererii de repunere în termenul de formulare a contestaţiei şi excepţiei de tardivitate a acţiunii, fiind aplicabile dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza III C. proc. civ. Ca urmare recursul va fi admis, sentinţa va fi casată şi cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru analiza pe fond a acţiunii.
La data de 4 aprilie 2011 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, cererea formulată de reclamanta Primăria Comunei Floreşti, prin primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Prahova prin care s-a solicitat repunerea în termenul de a formula plângere împotriva încheierii din 1 februarie 2011 a Curţii a Conturi şi împotriva deciziei nr. 45/2010 emisă de Camera de Conturi Prahova şi admiterea acestei plângeri potrivit art. 103 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 743 din 6 octombrie 2011 Tribunalul Prahova a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Examinarea cererii de repunere în termen formulată de reclamantă şi a excepţiei tardivităţii acţiunii invocată de pârâta Curtea de Conturi s-au făcut din perspectiva prevederilor art. 103 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. cu raportare la pct. 106 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, reţinându-se de curtea de apel că susţinerile reclamantei nu se încadrează în excepţia prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. deoarece partea nu a dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să formuleze plângere în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii, respectiv de la 23 februarie 2011, astfel că acţiunea înregistrată la 4 aprilie 2011 a fost respinsă ca tardivă.
Instanţa de control judiciar constată că la evaluarea cererii de repunere în termen şi a excepţiei tardivităţii în mod greşit prima instanţă a avut în vedere prevederile pct. 106 din Regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curţii de Conturi, încălcându-se în acest mod principiul ierarhiei forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Din art. 11 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi rezultă că organizarea, desfăşurarea activităţilor specifice precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curţii de Conturi.
În privinţa termenelor în care se pot contesta actele întocmite de această autoritate, actul normativ aplicabil este reprezentat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (art. 11), act cu forţă juridică superioară Regulamentului invocat de intimata-pârâtă.
În speţă sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, constatându-se că acţiunea a fost formulată în termenul de 6 luni calculat de la data de 23 februarie 2011 (Dosar Tribunal Prahova nr. 2904/105/2011), deci o cenzură din perspectiva dispoziţiilor art. 103 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. nu mai este necesară.
Referitor la regularitatea sesizării instanţei de contencios administrativ şi fiscal se observă că apărarea intimatei-pârâte se circumscrie unui formalism excesiv, atâta vreme cât nu se contestă că cererea a fost semnată de primarul Comunei Floreşti, în calitatea sa de reprezentant legal al entităţii controlate, Primăria comunei Floreşti, fiind deci respectate dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.
Pe cale de consecinţă, admiterea excepţiei tardivităţii acţiunii nu se justifică nici faptic, nici legal, astfel că instanţa de rejudecare se va preocupa de fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Primăria Comunei Floreşti prin Primar, împotriva sentinţei nr. 325 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5097/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5113/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
