ICCJ. Decizia nr. 5143/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5143/2012
Dosar nr. 4401/2012
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii au solicitat anularea titlului executoriu reprezentat de decizia din 11 octombrie 2010, emis de directorul general al A.P.I.A., anularea formelor de executare efectuate în temeiul deciziei de imputare din 11 octombrie 2010, suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că decizia de imputare a fost emisă în baza dispoziţiilor legale arătate şi a deciziei Curţii de Conturi a României, Departamentul 3 Bucureşti din 17 august 2010 şi se referă la un debit în sumă totală de 289 . 755 RON, în sarcina persoanelor nominalizate în Anexă, 405 persoane, funcţionari publici, că această sumă reprezintă cheltuieli de personal suplimentare, apreciate ca fiind nelegal acordate de către auditorii publici externi ai Curţii de Conturi, menţionate la pct. 5 din decizie, pentru care s-a dispus măsura recuperării.
Au mai arătat reclamanţii că împotriva deciziei Curţii de Conturi a României, Departamentul 3 Bucureşti din 17 august 2010 A.P.I.A. a formulat contestaţie, solicitând anularea în parte, fiind contestată inclusiv măsura de la pct. 5 din decizie, în temeiul căreia a fost emisă decizia de imputare de faţă, cauza făcând obiectul Dosarului nr. 10581/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa civilă nr. 7211 din 30 noiembrie 2011 pronunţată în acest dosar a fost admisă în parte contestaţia formulată, dispunându-se anularea parţială a deciziei Curţii de Conturi a României, Departamentul 3 Bucureşti din 17 august 2010, parţial pct. 3, în ceea ce priveşte luarea unor măsuri de recuperare de la salariaţi a sumei de 216.361,5 RON, parţial pct. 5 în ceea ce priveşte recuperarea unor cheltuieli de personal, respectiv pentru personalul de la Direcţia Patrimoniu, Achiziţii Publice şi Administrativ şi Direcţia Ajutoare Specifice Comunitare de Stat, cu referire la majorarea salariului de bază cu până la 75%, cât şi în ceea ce priveşte acordarea nelegală a unui salariat a sporului de 20% şi parţial punctul 6 în ceea ce priveşte recuperarea sumei de 467.151,83 RON.
Reclamanţii au arătat că în contextul în care instanţa de contencios administrativ a procedat la anularea parţială a deciziei Curţii de Conturi a României, Departamentul 3 Bucureşti din 17 august 2010 A.P.I.A., inclusiv, parţial, măsura de la pct. 5 din decizie, însuşi temeiul deciziei de imputare este pus la îndoială din punct de vedere al legalităţii.
Au mai arătat reclamanţii că este adevărat că instanţa nu a anulat în totalitate pct. 5, menţinând măsura privind neaplicarea prevederilor legale privind măsurile de reducere a cheltuielilor de personal cu 15,5%, însă, în ipoteza în care sentinţa va rămâne irevocabilă, acest lucru va genera emiterea unei alte decizii de imputare, care să menţioneze suma corectă, iar, pe de altă parte, A.P.I.A. a contestat întregul pct. 5 din decizie, iar acest punct şi drepturile la care el se referă se află încă în procedură de contestare, sentinţa fiind atacată cu recurs de către ambele părţi, în cadrul acestui dosar punându-se în discuţie însuşi temeiul de fond care a determinat emiterea deciziei de imputare.
Prin încheierea din 13 martie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus, î n temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ, suspendarea judecăţii pricinii până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 10581/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că dezlegarea pricinii atârnă în totalitate de modul cum instanţa de contencios administrativ va analiza contestaţia administrativă formulată de A.P.I.A. împotriva pct. 5 din deciziei Curţii de Conturi a României, Departamentul 3 Bucureşti din 17 august 2010 A.P.I.A., care a stat la baza emiterii deciziei de imputare, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 şi alin. (3) C. proc. civ., astfel încât a dispus suspendarea judecăţii pricinii până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 10581/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Federaţia Naţională a Sindicatelor A.P.I.A., în calitate de reprezentat al reclamanţilor A.A. şi alţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabileşte o facultate şi nu o obligaţie a instanţei de a suspenda judecata, „când dezlegarea pricinii atârna în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi”.
Arată recurenta că Dosarul nr. 10581/2/2010 are ca obiect constatarea nulităţii deciziei din 17 februarie 2010 a Curţii de Conturi, iar prezenta cauză, împotriva suspendării căreia a formulat recurs, are ca obiect constatarea nulităţii deciziei din 11 octombrie 2010 emisă de A.P.I.A. în aplicarea deciziei din 17 februarie 2010 mai sus menţionate.
Apreciază recurenta că între cauzele care analizează nulitatea celor două decizii nu există un raport de cauzalitate care să justifice suspendarea judecăţii în prezenta cauză, că cele două rapoarte juridice care izvorăsc din cele două decizii sunt distincte, iar cauzele de nulitate pe care le invocă în contra deciziei nr. 1821 din 11 octombrie 2010 nu sunt în nicio manieră influenţate de soluţia care va fi dată în Dosarul nr. 10581/2/2010.
Susţine recurenta că legalitatea măsurii adoptate de intimata A.P.I.A., de a imputa angajaţilor suma de 282.837 RON şi dobânzile aferente de 7.325 RON, ca metodă de „recuperare a cheltuielilor de personal suplimentare nelegale, ca urmare a neaplicării prevederilor legale privind măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 329/2009”, nu poate fi confirmată sau infirmată de modul în care s-a soluţionat, ori se va soluţiona irevocabil, contestaţia formulată de A.P.I.A. împotriva deciziei din 17 august 2010 a Curţii de Conturi.
Apreciază recurenta că metoda de aducere la îndeplinire de către A.P.I.A. a deciziei Curţii de Conturi, prin imputarea sumelor către salariaţi, poate fi analizată în mod independent, fără ca analiza nelegalităţii sale să fie influenţată de o eventuală viitoare confirmare irevocabilă de către instanţă a legalităţii măsurii dispuse de Curtea de Conturi.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata „când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţii”.
Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecăţii cauzei, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că, în perioada 10 mai-6 iulie 2010, Curtea de Conturi a României a desfăşurat un audit asupra contului de execuţie bugetară aferent anului 2009, în urma căruia s-a încheiat procesul-verbal din 6 iulie 2010, în care sunt cuprinse, în opinia auditorilor, abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea de prejudicii; că împotriva acestui proces a formulat contestaţie A.P.I.A., care a fost respinsă şi, în consecinţă, Curtea de Conturi a României a emis decizia din 17 august 2010 privind punerea în execuţie a procesului-verbal din 6 iulie 2010; că la pct. 5 al deciziei s-a constatat înregistrarea unor cheltuieli de personal suplimentare nelegale prin neaplicarea prevederilor legale privind măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din sistemul bugetar cu 15,5%, ceea ce a dus la majorarea nejustificată a cheltuielilor bugetare cu suma de 282.837 RON, pentru care au fost calculate dobânzi aferente în sumă de 7.325 RON; că având în vedere decizia Curţii de Conturi a României din 17 august 2010, precum şi alte prevederi legale, directorul general al A.P.I.A. a emis decizia din 11 octombrie 2010, act administrativ a cărui anulare s-a solicitat în cadrul Dosarului nr. 10695/2/2010.
Se mai reţine faptul că, împotriva deciziei Curţii de Conturi a României, Departamentul 3 Bucureşti din 17 august 2010, A.P.I.A. a formulat contestaţie, solicitând anularea în parte, fiind contestată inclusiv măsura de la pct. 5 din decizie în temeiul căreia a fost emisă decizia de imputare de faţă, cauza făcând obiectul Dosarului nr. 10581/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa civilă nr. 7211 din 30 noiembrie 2011 pronunţată în acest dosar a fost admisă în parte contestaţia formulată, dispunându-se anularea parţială a deciziei Curţii de Conturi a României, Departamentul 3 Bucureşti din 17 august 2010, după cum urmează:
- parţial pct. 3, în ceea ce priveşte luarea unor măsuri de recuperare de la salariaţi a sumei de 216.361,5 RON,
- parţial pct. 5, în ceea ce priveşte recuperarea unor cheltuieli de personal, respectiv pentru personalul de la Direcţia Patrimoniu, Achiziţii Publice şi Administrativ şi Direcţia Ajutoare Specifice Comunitare de Stat, cu referire la majorarea salariului de bază cu până la 75%, cât şi în ceea ce priveşte acordarea nelegală unui salariat a sporului de 20%,
- parţial pct. 6, în ceea ce priveşte recuperarea sumei de 467.151,83 RON.
Faţă de aspectele menţionate anterior, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut în încheierea recurată faptul că, în contextul în care instanţa de contencios administrativ a procedat la anularea parţială a deciziei Curţii de Conturi a României din 17 august 2010, inclusiv parţial măsura de la pct. 5 din decizie, însuşi temeiul deciziei de imputare este pus la îndoială din punct de vedere al legalităţii şi că, deşi instanţa nu a anulat în totalitate pct. 5, A.P.I.A. a contestat întregul punct din decizie, iar acest punct şi drepturile la care el se referă se află încă în procedura de contestare, sentinţa fiind atacată cu recurs de ambele părţi, în cadrul acestui dosar punându-se în discuţie temeiul de fond care a determinat emiterea deciziei de imputare.
Astfel, în speţă, dezlegarea pricinii atârnă în totalitate de modul cum instanţa de contencios administrativ va analiza contestaţia administrativă formulată de A.P.I.A. împotriva pct. 5 din decizia Curţii de Conturi a României, Departamentul 3 Bucureşti din 17 august 2010 A.P.I.A., care a stat la baza emiterii deciziei de imputare care face obiectul prezentului dosar.
Din analiza comparativă a pretenţiilor deduse judecăţii prin cele două cereri de chemare în judecată rezultă cu evidenţă că soluţia ce urmează a se pronunţa asupra prezentei cauze depinde de dezlegarea dată pricinii ce formează obiectul Dosarului nr. 10581/2/2010 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Mai mult, aşa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, recurenta-reclamantă, în mod constant, pe parcursul judecării Dosarului nr. 10695/2/2010, a susţinut şi invocat o strânsă legătură între acest dosar şi Dosarul nr. 10581/2/2010.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Federaţia Naţională a Sindicatelor A.P.I.A., în calitate de reprezentant al reclamanţilor A.A. şi alţii împotriva încheierii din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5142/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5145/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
