ICCJ. Decizia nr. 5146/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5146/2012
Dosar nr. 10/40/2011**
Şedinţa publică de la 4 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Botoşani, Comisia de evaluare medicală a persoanelor cu handicap Botoşani şi Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze certificatul de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010 emis de Consiliul Judeţean Botoşani, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi decizia din 15 noiembrie 2010 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că se consideră nedreptăţit prin cele două decizii, deoarece în mod netemeinic i s-a schimbat gradul de încadrare în grad de handicap accentuat, la gradul de handicap gradul mediu. A mai arătat reclamantul că diagnosticul care a stat la baza actelor contestate este acelaşi cu diagnosticul primit la eliberarea certificatelor de încadrare în grad de handicap din anii 2009 şi 2008, când a primit calificativul de handicap accentuat. Ca atare, consideră că de data aceasta, instituţiile pârâte au interpretat greşit legislaţia, astfel că a solicitat reîncadrarea sa în gradul de handicap accentuat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Bucureşti a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepţiei de inadmisibilitate, motivând că au fost parcurse toate procedurile prealabile în termen legal, iar pe fondul cauzei a făcut o detailată prezentare a situaţiei sale medicale în raport de certificatele de încadrare în grad de handicap ce i-au fost eliberate.
Prin sentinţa nr. 329 din 20 octombrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea cauzei în urma declinării de competenţă, a dispus următoarele:
- a respins excepţia inadmisibilităţii ca nefondată;
- a admis contestaţia având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Botoşani, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoşani şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulţi Bucureşti;
- a anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 15 noiembrie 2010, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Certificatul de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoşani;
- a obligat Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoşani să emită o nouă decizie prin care să-l încadreze pe reclamant în gradul de handicap accentuat, cu toate drepturile ce decurg din această încadrare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată în cauză, Curtea a reţinut că, din perspectiva reglementării realizate de Legea nr. 554/2004, contestarea certificatului emis de Comisia de evaluare la Comisia Superioară conform art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 14/2003 constituie procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedură care a fost urmată de reclamant, obiectul acţiunii constituindu-l atât anularea certificatul de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010, emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Botoşani, cât şi a Deciziei de încadrare în grad de handicap din 15 noiembrie 2010 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, dată în soluţionarea plângerii prealabile.
Instanţa a apreciat că reclamantul a urmat procedura de contestare prevăzută de legea specială şi că aceasta reprezintă în acelaşi timp procedură prealabilă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că a respins excepţia inadmisibilităţii ca nefondată.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că în anul 2008 Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoşani a încadrat pe reclamant în gradul de handicap accentuat, la pct. E din certificat menţionându-se că necesită protecţie specială, că aceiaşi încadrare în gradul de handicap a fost reţinută şi prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 2009, iar la revizuirea din anul 2010, după prezentarea unei noi documentaţii şi reexaminarea reclamantului, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoşani, prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010, a încadrat reclamantul în gradul de handicap mediu, cod handicap 1, cod boală G83, gradul de handicap mediu.
Instanţa a mai reţinut că, în condiţiile în care diagnosticul medical şi criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice nu s-au modificat, schimbarea încadrării în gradul de handicap mediu a fost justificată prin faptul că reclamantul se putea deplasa fără sprijin, cu dificultate moderată şi desfăşoară activităţi profesionale normale, fiind încadrat cu normă întreagă ca profesor la o unitate de învăţământ.
Instanţa a apreciat că, deşi potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 448/2006 Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap „revocă sau înlocuieşte măsura de protecţie stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat”, din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei nu rezultă nici un element care ar conduce în mod rezonabil la concluzia că starea de sănătate a reclamantului a avut un reviriment în anul 2010, care să ducă la înlocuirea gradului de handicap grav cu gradul de handicap mediu.
Cum din analiza documentaţiei care a stat la baza emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010 al Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoşani şi respectiv a deciziei de încadrare în grad de handicap din 15 noiembrie 2010 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap nu rezultă identificarea unor împrejurări care să justifice schimbarea încadrării gradului de handicap din „accentuat” în „mediu”, în sensul dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 448/2006, curtea a constatat că emiterea actelor administrative contestate de reclamant s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale cu forţă juridică superioară.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanţa a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 15 noiembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi a certificatului de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010 emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Botoşani şi a obligat pârâtele să emită o nouă decizie prin care să-l încadreze pe reclamant în gradul de handicap accentuat, cu toate drepturile ce decurg din această încadrare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap, Comisia Superioară a Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că instanţa de fond a stabilit în mod eronat calitatea procesuală pasivă în privinţa Comisiei Superioare, considerând că Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Familiei a solicitat o verificare a calităţii procesuale a Comisiei Superioare.
Arată recurentul-pârât că instanţa de fond nu a observat prevederile art. 901 din Legea nr. 448/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi că, având în vedere că Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Familie este organul administraţiei publice centrale de specialitate învestită cu personalitate juridică, rezultă că este greşită aserţiunea instanţei de fond că este pârâtă în aceasta cauză Comisia Superioară, ca emitentă a actului administrativ contestat.
Cu privire la motivarea sentinţei recurate, recurentul-pârât arată că instanţa de fond s-a rezumat la a aprecia recurenţa actelor administrative din anii 2009 şi 2011, care nu poate fi o modalitate de apreciere obiectivă a deciziei din 15 noiembrie 2010, corelată cu certificatul E7 din 29 ianuarie 2010 şi că o astfel de motivare este inadecvată, netratând materia contestaţiei învederate de intimatul-reclamant, gradul de handicap stabilit la data de 29 ianuarie 2010.
Recurentul-pârât solicită ca, pentru aplicarea greşită a legii şi motivare străină de natura pricinii, să se constate că recursul este întemeiat şi legal şi, pe cale de consecinţă, să se modifice în tot sentinţa Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal nr. 399 din 20 octombrie 2011 şi, pe fond, să se menţină valabilitatea actelor administrative contestate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Reclamantul s-a adresat instanţei solicitând anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010 şi a deciziei de încadrare din 15 noiembrie 2010 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi, ca urmare, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoşani şi, ulterior, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, au stabilit încadrarea reclamantului în gradul de handicap mediu, conform certificatului din 29 ianuarie 2010, respectiv deciziei din 15 noiembrie 2010.
Înalta Curte reţine că prin certificatul din 18 ianuarie 2008 şi prin certificatul din 23 ianuarie 2009 Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoşani a stabilit că reclamantul are grad de handicap accentuat, necesită protecţie socială şi beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006.
Potrivit art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
La baza evaluării şi încadrării reclamantului în gradul de handicap accentuat au stat criteriile stabilite prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Revizuirea încadrării şi a programului individual de reabilitare şi integrare socială se efectuează anual, de către comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
În spatele acestor dispoziţii se află intenţia legiuitorului de a acorda, de a adapta periodic protecţia şi măsurile de reabilitare corespunzătoare nevoilor identificate şi în permanentă evoluţie a persoanelor cu handicap, precum şi de a retrage acest sprijin persoanelor care nu îl mai necesită, orientând resursele spre acea categorie de beneficiari care are mai mare nevoie de suport.
De altfel, prin aceleaşi certificate, comisia a stabilit ca dată de revizuire 31 ianuarie 2009, respectiv ianuarie 2010, date la care reclamantul trebuia să prezinte, ca documentaţie, examen neurologic.
Cu ocazia revizuirii, prin certificatul din 29 ianuarie 2010 şi ulterior prin certificatul din 15 noiembrie 2010, aceeaşi comisie a stabilit că reclamantul se încadrează în gradul de handicap mediu, conform criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că documentele care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate atestă acelaşi diagnostic care a determinat, în anii anteriori, încadrarea reclamantului în gradul de handicap accentuat, precum şi faptul că pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin întâmpinarea formulată în cauză, a confirmat persistenţa diagnosticului clinic.
Astfel, Înalta Curte reţine faptul că din actele medicale depuse la dosar nu rezultă că la data eliberării certificatului de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010 şi a emiterii deciziei din 15 noiembrie 2010 reclamantul a avut o altă stare de sănătate şi un alt diagnostic care să fi justificat încadrarea acestuia în gradul de handicap mediu.
În aceste condiţii, Înalta Curte arată că în mod corect a evaluat instanţa de fond materialul probator şi, faţă de criteriile aplicabile, a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată.
De asemenea, din actele medicale depuse la dosar nu rezultă nici un element care ar conduce în mod rezonabil la concluzia că starea de sănătate a reclamantului a avut un reviriment în anul 2010 care să ducă la înlocuirea gradului de handicap grav cu gradul de handicap mediu, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Această situaţie a fost confirmată şi oficial, prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 31 ianuarie 2011, prin care reclamantul a fost din nou încadrat în gradul de handicap accentuat, iar schimbarea încadrării şi revenirea la gradul de handicap accentuat a fost justificată prin actele medicale suplimentare prezentate de reclamant, prin care se atesta afectarea mobilităţii coloanei vertebrale şi a funcţiilor motorii prin amputaţii de necesitate.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, o asemenea afirmaţie este contrazisă de actele medicale aflate la dosarul medical al reclamantului, din care rezultă că încă din anul 2006, din punct de vedere medical era constatată afectarea mobilităţii coloanei vertebrale, amputaţii ale falangelor, tulburări de statică şi mers, scurtarea membrului inferior.
Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că nici afirmaţia că reclamantul desfăşoară activităţi profesionale normale, fiind încadrat cu normă întreagă ca profesor la o unitate de învăţământ, nu este suficientă pentru a modifica încadrarea în gradul de handicap mediu, deoarece, pe de o parte, şi în anii anteriori reclamantul desfăşura aceiaşi activitate, iar, pe de altă parte, pentru că scopul adoptării Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, înscris în art. 1 din lege, este acela de a le asigura măsuri de protecţie pentru un acces cu şanse egale la integrarea şi incluziunea socială.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că a reproşa reclamantului că desfăşoară activitate continuă contravine scopului urmărit de lege şi încalcă principiile privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, înscrise la art. 3 din lege, respectiv egalizarea şanselor, egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu drepturi şi obligaţii egale ca toţi ceilalţi membri ai societăţii.
Astfel, se constată că reclamantul a beneficiat de drepturile solicitate anterior emiterii actelor contestate în prezenta cauză, drepturi ce i-au fost acordate şi pentru viitor, după reevaluarea din 2011 şi, ulterior, din ianuarie 2012, deci Comisia judeţeană a dat dreptate reclamantului şi i-a acordat acestuia drepturile solicitate în raport de gradul de handicap grav.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap împotriva sentinţei nr. 329 din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5145/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5147/2012. Contencios → |
|---|
