ICCJ. Decizia nr. 5207/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5207/2012
Dosar nr. 720/45/2010
Ședința publică din 7 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii M.N.C. şi M.C.A. au solicitat, în contradictoriu cu Jud. Iaşi, prin preşedintele C.J., C.J. Iaşi, Primarul Mun. Paşcani, C.L. al Mun. Paşcani, Primăria Paşcani, solicitând anularea actelor administrative efectuate în cauza de expropriere a imobilului proprietate personală din Paşcani, în speţă Hotărârea nr. 20153 din 19 octombrie 2010 emisă de C.S.Î., precum şi notificarea din 14 mai 2010 privind intenţia de expropriere, ca fiind acte nelegale şi netemeinice.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 30 din 2011 din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunţarea la judecarea acţiunii în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâtul Jud. Iaşi, prin preşedintele C.J., a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C.J. Iaşi, Mun. Paşcani, C.L. al Mun. Paşscani şi a fost respinsă acţiunea faţă de aceştia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă şi a fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu Primarul Mun. Paşcani, Primăria Mun. Paşcani prin Primar şi C.S.Î. ca nefondată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, aceasta este fondată, pârâţii C.J. Iaşi, Mun. Paşcani şi C.L. al Mun. Paşcani nu au emis actele a căror anulare se solicită.
Pe fond, instanţa a arătat că reclamanţii sunt proprietari ai imobilului de 4.452 m.p. situat în Paşcani, din care suprafaţa de 1.200 m.p. a fost declarată de utilitate publică, acest fapt fiind comunicat acestora la 19 mai 2010 prin Notificarea din 14 mai 2010, fiind anexat procesul-verbal din 2009 privind consemnarea rezultatului cercetării prealabile şi Hotărârea C.J. nr. 12/2010 prin care s-a declarat utilitate publică.
Împotriva notificării reclamanţii au formulat întâmpinare ce a fost soluţionată prin Hotărârea nr. 20153 din 19 octombrie 2010 emisă de C.S.Î. în sensul respingerii acesteia.
Au fost invocate prevederile Legii nr. 33/1994 şi Curtea a constatat că notificarea criticată de reclamanţi s-a făcut fără nici un fel de propunere de expropriere şi ofertă de despăgubiri şi nu poate fi considerată o „notificare” în sensul art. 13 din Legea nr. 33/1994 ci este o simplă comunicare având caracter de corespondenţă administrativă şi nu poate fi asimilat unui act administrativ.
Celălalt act administrativ criticat de reclamanţi este Hotărârea nr. 20153 din 19 octombrie 2010 emisă de C.S.Î. care cuprinde motivele pentru care a fost respinsă întâmpinarea, dar s-a apreciat că nu este necesar să se răspundă fiecărei susţineri a petentului, iar C.S.C. nu poate analiza aspecte ce au fost avute în vedere în faza cercetării prealabile anterioare emiterii actului prin care terenul a fost declarat de utilitate publică, ci verifică respectarea legalităţii procedurii de expropriere doar în ceea ce priveşte propunerea de expropriere.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 8 şi 9 din Legea nr. 33/1994 instanţa de fond a apreciat că prin întâmpinare nu se pot face obiecţii decât la propunerile de expropriere şi nu la procedurile premergătoare care pot fi contestate în instanţă până la efectuarea propunerilor de expropriere, ceea ce reclamanţii de altfel au şi făcut.
S-a apreciat că acţiunea reclamantei nu se circumscrie ipotezei din norma legală cuprinsă în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, iar întâmpinarea formulată a fost soluţionată în limitele competenţei comisiei constituite în cadrul Primăriei Mun. Paşcani.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii M.N.C. şi M.C.A. şi au solicitat casarea sentinţei, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond, anularea actelor administrative, respectiv Hotărârea nr. 20153 din 19 octombrie 2010 emisă de C.S.Î. precum şi notificarea din 14 mai 2010 ca fiind acte nelegale şi netemeinice.
În motivele de recurs s-a criticat soluţia instanţei cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Mun. Paşcani, C.L. Paşcani şi C.J. Iaşi şi s-a considerat că acestea au şi trebuie să aibă calitate pentru că beneficiar direct al acestei exproprieri este Mun. Paşcani, iar C.L. Paşcani şi C.J. Iaşi au la rândul lor obligaţii şi sunt emitente de acte în procesul de expropriere.
Cu privire la calificarea de către instanţă a notificării trimise de Primăria Paşcani prin Primar ca o simplă încunoştinţare, s-a criticat soluţia instanţei de fond deoarece chiar în cuprinsul acesteia s-a precizat că împotriva notificării se poate face întâmpinare în termen de 45 de zile, ceea ce denotă că este un act administrativ.
Lipsa elementelor prevăzute de lege, respectiv propunerile de expropriere şi oferta de despăgubiri nu poate conduce la schimbarea caracterului actului, ci poate duce nulitatea lui pentru lipsa elementelor esenţiale prevăzute de lege.
Referitor la respingerea apărărilor făcute raportat la hotărârea Comisiei de soluţionare s-a apreciat că hotărârea este nelegală şi netemeinică şi nu au fost analizate apărările reclamanţilor.
În situaţia în care notificarea era o simplă înştiinţare, aşa cum susţine instanţa de fond, se poate considera că întâmpinarea trebuia respinsă de către Comisia pentru acelaşi argument dar hotărârea Comisiei nu a precizat nici un motiv de respingere şi nici nu a fost motivată, deşi instanţa de fond a reţinut contrariul.
Pe fondul cererii s-a solicitat să se constate că procedura de expropriere a fost făcută cu încălcarea flagrantă a Legii nr. 33/1994, respectiv art. 15, 17 şi 19.
S-a invocat faptul că nu a fost respectat termenul de soluţionare de 60 de zile, dar a fost criticat şi modul în care comisia a analizat întâmpinarea şi nu au putut formula noi propuneri pentru că nu au primit nicio propunere de despăgubiri.
Din analiza art. 4 din Legea nr. 33/1994 ar rezulta ca fiind obligatorie faza prealabilă de conciliere amiabilă, fază care, consideră recurenţii, nu a fost luată în discuţie şi în nici un caz aplicându-se în mod direct şi evident abuziv procedura de expropriere.
Din documentele depuse la dosar nu rezultă cu claritate identificarea efectivă a imobilului supus exproprierii, fiind doar trecute în mod generic suprafaţa şi parcela, dar fără a fi identificată efectiv şi locaţia acestei suprafeţe supusă exproprierii şi nu a fost trecut numele proprietarilor şi oferta de despăgubire.
Pe fondul propunerii de expropriere, recurenţii au apreciat că aceasta le încalcă în mod flagrant dreptul de proprietate, afectându-le în mod irevocabil prerogativele dreptului de proprietate atât pentru suprafaţa propusă spre expropriere cât şi pentru restul proprietăţii şi de aceea au atacat în justiţie Hotărârea C.L. nr. 86/2000, precum şi Hotărârea C.J. nr. 12/2010, ca fiind nelegale şi netemeinice.
Intimata C.S.Î. Iaşi a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Cauza a fost suspendată la 20 ianuarie 2012 în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar ulterior cauza a fost repusă pe rol şi s-au depus la dosar copia Sentinţei nr. 1264 din 31 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, şi copia Sentinţei nr. 1547/2011 pronunţată de aceeaşi instanţă.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de anulare a Hotărârii nr. 20153/ 19 octombrie 2010 emisă de C.S.Î. şi a notificării din 14 mai 2010 privind intenţia de expropriere.
Aceste acte au fost emise în procedura exproprierii în care a fost emisă Hotărârea C.J. nr. 12 din 25 februarie 2010 prin care a fost declarată de utilitate publică lucrare de interes local „Cale de acces la Cimitirul Mun. Paşcani” în vederea exproprierii terenului în suprafaţă de 1.200 m.p., situat în Mun. Paşcani, expropriator fiind Jud. Iaşi şi Hotărârea C.L. Paşcani nr. 86/2000 privind aprobarea planului urbanistic de zonă, în vederea exproprierii pentru utilitate publică.
Prin notificarea din 14 mai 2010 emisă de Primăria Mun. Paşcani, act contestat în faţa instanţei de fond, recurenţilor li s-a adus la cunoştinţă că terenul proprietatea acestora, în suprafaţă de 818 m.p. intravilan şi cel în suprafaţă de 392 m.p. extravilan a fost declarat de utilitate publică de interes local.
Nu pot fi reţinute susţinerile instanţei de fond potrivit cărora aceasta ar reprezenta o simplă înştiinţare.
Chiar dacă notificarea nu conţine propunere de expropriere şi nici oferta de despăgubiri, ea a produs efecte juridice şi fiind formulată întâmpinare împotriva acesteia s-a emis Hotărârea nr. 20153 din 19 octombrie 2010 de către C.S.Î., act de asemenea, contestat în faţa instanţei de fond.
În cadrul motivelor de recurs s-au invocat mai multe aspecte ce vizează nelegalitatea celor două acte contestate din perspectiva încălcării Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, însă ele nu vor mai fi analizate în raport de soluţiile pronunţate de Tribunalul Iaşi în cauzele privind anularea actelor emise de C.J.Iaşi şi C.L.Paşcani, în ceea ce priveşte exproprierea terenului proprietatea reclamanţilor.
Astfel, prin Sentinţa nr. 1547/CA/2011 pronunţată în Dosarul nr. 8724/99/2010 de către Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin nerecurare s-a dispus anularea Hotărârii C.L. nr. 68 din 21 decembrie 2000 emisă de C.L. Paşcani, hotărâre prin care a fost aprobat Planul urbanistic de zonă în vederea exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Prin Sentinţa nr. 1264 din 31 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 8723/99/2010 a fost anulată Hotărârea C.J. Iaşi nr. 12 din 25 ianuarie 2010, hotărâre prin care a fost declarat de utilitate publică lucrarea de interes local în vederea exproprierii terenului proprietatea recurenţilor-reclamanţi. Sentinţa a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 2570 din 19 octombrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în art. 5 și 11 sunt stabilite normele după care se declară utilitatea publică, iar în art. 12 și 13 din acelaşi act normativ sunt stabilite măsuri premergătoare exproprierii, ce pot fi contestate pe calea întâmpinărilor reglementată de art. 14.
În condiţiile în care actul de declarare a utilităţii publice a fost anulat prin hotărâre judecătorească nu vor putea fi menţinute actele emise ulterior declarării utilităţii publice, respectiv notificarea şi hotărârea prin care a fost soluţionată întâmpinarea la notificare.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată şi anulată Hotărârea nr. 20153 din 19 octombrie 2010 şi Hotărârea nr. 8954 din 14 mai 2010 emisă de Primăria Mun. Paşcani.
În baza art. 274 C. proc. civ., intimaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ. „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
În cauză, în raport de munca îndeplinită de avocat, de complexitatea cauzei, se impune reducerea onorariului de avocat la 3.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii M.N.C. şi M.C.A. împotriva Sentinţei nr. 30/2011 din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea şi anulează Hotărârea nr. 20153 din 19 octombrie 2010 emisă de C.S.Î. şi notificarea din 14 mai 2010 emisă de Primăria Mun. Paşcani.
Obligă intimaţii la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5216/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5048/2012. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
