ICCJ. Decizia nr. 5287/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5287/2012
Dosar nr. 213/54/2012
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea formulată în cadrul dosarului nr. 11008/63/2010 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 5 din ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi a dispoziţiilor art. 4 din decizia Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penetenciarelor nr. 307 din 25 ianuarie 2007.
În motivarea excepţiei, reclamantul a arătat că dispoziţiile legale a căror nelegalitate o invocă contravin prevederilor Legii 293/2004 şi a celorlalte legi aplicabile privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, funcţionari publici, funcţionari publici cu statut special, creându-i un prejudiciu.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a învestit, în primă instanţă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi Curţi cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 5 din ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi a dispoziţiilor art. 4 din decizia nr. 307/2007 invocată de către reclamant, dispunând suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea acestei excepţii.
Prin apărările formulate în cauză, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate, iar pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor a invocat inadmisibilitatea acestei excepţii, având în vedere caracterul de act administrativ normativ al actelor atacate în speţă, iar pe fond a cerut respingerea excepţiei de nelegalitate, ca neîntemeiată.
Referitor la inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, analizată cu prioritate, prima instanţă a reţinut că aceasta nu poate fi primită, având în vedere că dacă legiuitorul a creat un mijloc de apărare, pe calea excepţiei de nelegalitate, pentru actele de autoritate individuale, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit subiectelor de drept în legătură cu actele normative, ale căror efecte au caracter general, impersonal şi abstract.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 291 din 3 aprilie 2012, a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 11 pct. 5 din ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi dispoziţiilor art. 4 din decizia Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penetenciarelor nr. 307 din 25 ianuarie 2007 invocată de reclamant.
În considerentele hotărârii, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt în concordanţă cu prevederile cuprinse în actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora au fost emise atât ordinul nr. 399/C/2007, cât şi decizia nr. 307/2007, respectiv Legea nr. 293/2002 şi O.G. nr. 64/2006, prevăzând modul în care se calculează orele lucrate suplimentar în cazul lucrului în ture, precum şi cum se remunerează acestea.
În concluzie, judecătorul fondului a apreciat că atât ordinul, conţinând normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006, cât şi decizia contestată oferă soluţii concrete pentru punerea în executare a prevederilor legale privind salarizarea funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, fără a se putea concluziona că instituie o procedură diferită de calcul al orelor sau zilelor lucrate suplimentar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că prima instanţă a interpretat în mod eronat dispoziţiile cuprinse în actele administrative criticate, care instituie un mod de calcul al orelor lucrate suplimentar contrar prevederilor actelor normative cu forţă juridică superioară.
Prin întâmpinările formulate în cauză, intimaţii-pârâţi Penitenciarul Craiova, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma prevederilor art. 3041 C. proc. civ. şi a motivelor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Excepţia de nelegalitate vizează dispoziţiile pct. 11.5 din Normele metodologice aprobate prin ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi a dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi (4) din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Punctul 11.5 din normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006, aprobate prin ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/C/2007 prevede că, în cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti:
a) Total ore lucrate conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar.
b) Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.
c) Primele 2 ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferenţa până la 8 ore se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracţiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.
Totodată, art. 4 din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 a Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prevede la alineatele 3 şi 4 modul de calcul al orelor suplimentare, astfel:
- alin. (3): În cazul lucrului în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se calculează:
Total ore lucrate conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;
Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.
- alin. (4): Primele 2 ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferenţa până la 8 ore se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracţiunile de zile se neglijează.
Potrivit art. 16 din O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pentru orele prestate de aceşti funcţionari publici peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 4.3 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
În conformitate cu forma în vigoare a acestor din urmă dispoziţii, durata normală a timpului de lucru este, de regulă, de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
Actul normativ mai prevede că , în cazul în care nu este posibilă compensarea cu timp liber a orelor lucrate suplimentar acestea se vor plăti cu 75% din salariul de bază, primele 2 ore şi respectiv cu 100% din salariul de bază orele următoare şi orele lucrate în zilele de repaus, săptămânal sau în care nu se lucrează, potrivit legii.
Legea nr. 293/2004 instituie şi o limită a orelor lucrate suplimentar, respectiv 120 ore anual şi în mod excepţional, 360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite şi cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate.
Prin urmare, dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 293/2004 reglementează modul de plată a muncii suplimentare necompensate cu timp liber, calculul raportându-se exclusiv ca unitate de timp la orele suplimentare, fără a distinge după cum este vorba de lucru în ture sau nu.
Contrar acestor prevederi legale, prin dispoziţiile contestate din cele două acte administrative emise în baza şi în aplicarea actelor normative cu forţă superioară, modalitatea de calcul a orelor lucrate suplimentar se raportează la altă unitate de timp, ziua lucrată suplimentar, transformându-se orele în zile suplimentare, cu neglijarea fracţiunilor de zile.
Aplicând acest mod de calcul se ajunge la situaţia în care funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciarelor sunt privaţi de drepturile salariale pentru o parte din orele suplimentare efectuate, respectiv cele ce reprezintă o fracţiune mai mică de o zi lucrată suplimentar.
Conchizând, instanţa de control judiciar reţine că normele contestate adăugă la lege şi stabileşte un alt regim de calcul al sporurilor cuvenite pentru orele lucrate suplimentar.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată va admite excepţia de nelegalitate şi, în consecinţă, va constata nelegalitatea dispoziţiilor pct. 11.5 din Normele metodologice aprobate prin ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) şi (4) din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.I., împotriva sentinţei nr. 291 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite excepţia de nelegalitate.
Constată nelegalitatea dispoziţiilor pct. 11.5 din ordinul Ministerului Justiţiei nr. 399/2007 şi a art. 4 alin. (3) şi (4) din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 a Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5286/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5294/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
