ICCJ. Decizia nr. 5294/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5294/2012
Dosar nr. 27948/3/2006
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 3918 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC E.D.L. SRL în contradictoriu cu pârâții R.A.-A.P.P.S. și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În data de 4 noiembrie 2004, prin adresa înregistrată la R.A.-A.P.P.S. din 4 noiembrie 2004, SC E.D.L. SRL a adus la cunoştinţa regiei intenţia acesteia de cumpărare a imobilului situat în sector 1 care face obiectul contractului de asociere din 2003, în temeiul O.G. nr. 19/2002, aprobată prin Legea nr. 640/2002.
Cu ocazia unei prime întâlniri ce a avut loc la sediul R.A.-A.P.P.S. având ca obiect negocierea preţului de vânzare a spaţiului comercial în cauză, din partea SC E.D.L. SRL s-a prezentat M.A. asociat al SC E.B.A.O. SRL, societate care a deţinut anterior spaţiul supus vânzării, în baza contractului de locaţiune şi prestări servicii din 5 martie 1998. Întrucât aceasta a menţionat faptul că, deşi nu are împuternicire privind reprezentarea intereselor SC E.D.L. SRL este asociat unic atât al SC E.B.A.O. SRL cât şi a SC E.D.L. SRL.
Având în vedere faptul că SC E.B.A.O. SRL figura în evidenţele contabile ale R.A.-A.P.P.S. S.A.I.F.I. cu un debit în sumă de 614,221,13 RON, debit pentru recuperarea căruia S.A.I.F.I. a acţionat în judecată această societate, întâlnirea stabilită în vederea negocierii preţului contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în sectorul 1 nu a fost finalizată.
Pentru aceste motive cât şi în vederea prezentării de către M.A. a actelor doveditoare de la Oficiul Registru Comerţului din care să rezulte că este asociat unic al SC E.D.L. SRL părţile au stabilit un alt termen în vederea negocierii preţului de vânzare a spaţiului comercial din sectorul 1.
În data de 13 octombrie 2005 cu ocazia unei noi întâlniri, s-a procedat Ia negocierea directă a preţului vânzării, stabilit 150.000 euro plus TVA şi acceptat de M.I. în calitate de asociat unic al acestei societăţi.
Cu ocazia semnării procesului verbal de negociere a preţului, s-a stabilit faptul că până la încheierea-contractului de vânzare-cumpărare între R.A.-A.P.P.S şi SC E.D.L. SRL, S.A.L.F.I. să clarifice problemele legate de modul de îndeplinire şi respectarea clauzelor contractului de asociere în participaţiune de către SC E.D.L. SRL.
Întrucât odată cu perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, contractul de asociere în participaţiune urma să înceteze, operaţiunea de consemnare într-un proces-verbal a stadiului final al lucrărilor, prevăzută a se efectua la expirarea duratei de valabilitate a contractului a fost devansată, sens în care prin adresa din 23 noiembrie 2005 S.A.L.F.I. a înştiinţat SC E.D.L. SRL că, în conformitate cu prevederile art. 22 din contractul de asociere în participaţiune, la data de 28 noiembrie 2005 o comisie din partea S.A.I.F.I. va proceda la verificarea stării spaţiului şi a stadiului fizic al lucrărilor.
Drept răspuns la această solicitare SC E.D.L. SRL a comunicat comisiei de verificare faptul că întrunirea nu mai are obiect întrucât spaţiul ocupat a fost cumpărat de această societate în data de 11 noiembrie 2005 reprezentanta societăţii refuzând să pună la dispoziţia comisiei documentele justificative din care să rezulte executarea acestor lucrări.
Având în vedere clauzele contractuale înscrise în art. 2, art. 4, art. 5, art. 19, și art. 28 din convenția părților şi având în vedere imposibilitatea R.A.-A.P.P.S., S.A.I.F.I. de a urmări şi consemna, modul în care SC E.D.L. SRL şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale privind aportul la această asociere, până la data când se pune problema încetării înainte de termen a contractului, S.A.I.F.I. a procedat la acţionarea în instanţă a SC E.D.L. SRL, acţiune având ca obiect rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 14 mai 2003 şi evacuarea acestuia din spaţiul pe care îl ocupă în baza acestui contract
Din probatoriul rezultă că spaţiul din sectorul 1 care face obiectul contractului de asociere din 14 mai 2003 urma a fi vândut SC E.D.L. SRL în temeiul prevederilor O.G nr. 19/2002, ceea ce impunea pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi finalizarea procedurii , la momentul perfectării contractului şi, respectiv finalizării procedurii de vânzare ca, contractul de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune, asociere in participaţiune sau prestări de servicii, după caz, să fie valabil încheiate.
Întrucât ulterior încheierii procesului verbal de negociere valabilitatea contractului de asociere în participaţiune în baza căruia reclamanta deţinea spaţiul nu era pe deplin lămurită, procedura de vânzare-cumpărare a fost întreruptă, nefiind încheiate actele care să ateste, fie transferul dreptului de proprietate sau cel puţin o promisiune de vânzare.
În conformitate cu prevederile art. 20 şi art. 21 O.G. nr. 19/2002, valabila la data demarării procedurilor de vânzare, la vânzarea fiecărui imobil R.A.-A.P.P.S. va încheia un proces-verbal cuprinzând datele cu privire la desfăşurarea procedurii de vânzare şi la preţul obţinut, urmând ca în termen de 10 zile de la data finalizării procedurii de vânzare contractul să fie definitivat.
Aşa cum rezultă din actul normativ menţionat, precum şi din conţinutul procesului-verbal de negociere din 13 octombrie 2005, acest act este un act premergător vânzării, având doar o valoare procedurală. Este uşor de observat că acest document nu este semnat de reprezentantul legal al Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", ci de o comisie internă, nefiind astfel îndeplinite condiţiile art. 21 al O.G. nr. 19/2002, respectiv actul nu poartă semnătura Preşedintelui Consiliului de Administraţie al R.A.-A.P.P.S. neobligând părţile la încheierea contractului.
De asemenea, se reţine că, nu sunt îndeplinite nici condiţiile de formă prevăzute de art. 2 din Legea nr. 247/2005, pentru a fi constatată intervenită vânzarea având în vedere neautenticitatea documentului.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 3918 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC E.D.L. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în condiţiile art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a arătat următoarele:
2.1. În ceea ce priveşte motivul prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea instanței de fond cuprinde motivări contradictorii, în raport de actele aflate la dosar, și nu justifică soluția pronunțată.
2.2. În ceea ce priveşte motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 19/2003 și a art. 948 și art. 969 C. civ., recurenta arată că:
- Societatea a solicitat cumpărarea spațiului a cărei folosință a fost adusă de R.A.P.P.S. ca aport în contractual de asociere. Cererea de cumpărare a spațiului a fost formulate în temeiul O.G. nr. 19/2002.
Deoarece contractual de asociere în participațiune a fost valabil încheiat, vânzarea spațiului a fost aprobată în urma solicitării adresată pârâtei în sensul cumpărării spațiului. În conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 19/2002, a fost încheiat un proces-verbal de negociere a prețului urmând ca încheierea contractului de vânzare cumpărare să se efectueze în urma lichidării asocierii în participațiune.
- Susține recurenta că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că SC E.D.L. SRL avea la momentul încheierii procesului verbal de negociere din 13 octombrie 2005 situația juridică clarificată și un contract de asociere în participațiune valabil încheiat. Mai mult, avea plătite toate obligațiile financiare către R.A.P.P.S., condiție prealabilă încheierii procesului verbal de negociere.
În acest sens, se arată că valabilitatea contractului de asociere între părți la momentul negocierii vânzării imobilului ca și efectuarea investițiilor în imobilul supus asocierii în participațiune în cuantumul convenit a fost stabilită în mod definitive și irevocabil pe cale judecătorească prin decizia civilă nr. 243 din 19 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 47320/3/2005 de către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială și confirmată prin decizia nr. 4194 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contrar susținerilor intimatei.
Mai arată recurenta că a respectat graficul programului de investiție la care s-a obligat contractual, pentru perioada iunie 2003-iunie 2006, dovadă fiind comunicările către pârâtă din 20 aprilie 2004 și din 20 iunie 2005, aflate la dosar.
- Printr-o altă critică formulate recurenta arată că instanța de fond a reținut o situație de fapt greșită și fără suport în realitate, în condițiile în care nu există nici o legătură între fostul deţinător al spațiului, respectiv SC E.B.A.O. SRL și SC E.D.L. SRL, societate care a preluat pe bază de proces-verbal de predare primire imobilul în litigiu.
Astfel, arată recurenta că M.A., avea la momentul semnării procesului verbal de negociere și are și în prezent calitatea de împuternicit/ administrator și asociat al SC E.D.L. SRL și nu avea și nu are nici o calitate în SC E.B.A.O. SRL, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
- Mai susține recurenta că în mod greșit a apreciat instanța de fond că, capacitatea comisiei de negociere ar fi fost limitată iar aceasta nu poate să angajeze intimate R.A.P.P.S. sub aspect obligaţional.
În acest sens, arată recurenta că prin decizia nr. 373 din 5 octombrie 2005 a al directorului general și Președinte al Consiliului de Administrație al R.A.P.P.S., a fost numită o Comisie cu puteri depline în ceea ce privește vânzarea imobilelor proprietatea statului administrate de R.A.P.P.S.
Prin hotărârea nr. 9 din 27 septembrie 2005 la pct. 26 Consiliul de Administrație al R.A.P.P.S. menționează că a fost aprobată nota de fundamentare din 26 septembrie 2005 cu privire la aprobarea modalității de vânzare prin negociere direct și stabilire a prețului de ofertă de minim 146.800 euro la care se adaugă TVA, pentru vânzare unei proprietăți imobiliare, proprietate private a statului, situate în sector 1.
Totodată, se mai susține că din anexa 6 din H.G. nr. 265/2005 rezultă că Consiliul de Administrație a împuternicit Comisia de negociere, constituită la nivelul R.A.P.P.S., în baza deciziei Directorului General nr. 295 din 3 august 2005, să pornească negocierea de la prețul de 146.800 euro, la care se adaugă TVA, stabilit prin raportul de evaluare și să stabilească modalitatea de achitare a prețului.
2.3. În ceea ce priveşte motivul prevăzut în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la procesul verbal de negociere din data de 13 octombrie 2005, recurenta susține că instanța de fond:
- nu a ținut cont de faptul că părțile au încheiat un antecontract intitulat proces-verbal de negociere în data de 13 octombrie 2005 înregistrat la registratura R.A.P.P.S. prin care pârâta se obligă să transmită dreptul de proprietate a spațiului în schimbul unui preț negociat, 150.000 euro plus TVA, cu plata integral, în interiorul unui termen stabilit, respective 10 zile de la confirmarea efectuării plății sumei reprezentând prețul vânzării.
Mai arată recurenta că suma de 647.526,6 RON, echivalentul sumei de 178.500 euro plus TVA a fost virată de către societate în contul pârâtei imediat după semnarea procesului verbal de negociere prin OP, vizat de Finansbak(România) SA, în vreme ce procesul verbal de negociere a fost în 13 octombrie 2005, adică în interiorul termenului stabilit de comun acord.
Concluzionează recurenta în sensul că deși a achitat integral prețul convenit, inclusive celelalte obligații stabilite punctual în procesul verbal de negociere, intimate R.A.P.P.S. nu și-a îndeplinit obligația de a vinde spaţiul, fără nici o motivare.
Întrucât au fost demarate procedurile de vânzare, urma să înceteze contractual de asociere în participațiune înainte de termenul stabilit de părți, dar cu obligația de a constitui aportul la asociere.
- nu a ținut cont de faptul că respectivul înscris are și valoarea unui proces-verbal de lichidare a asocierii în participațiune întrucât în cuprinsul acestuia sunt înserate toate elementele lichidării, respective activul și pasivul asocierii, stabilindu-se de către părți toate obligațiile reciproce. Astfel, se arată că în respectivul document sunt stabilite în concret toate obligațiile pe care intimata le solicită, respectiv obligații curente care au fost achitate în interiorul termenului stabilit, așa cum rezultă fără tăgadă din dovezile depuse la dosarul cauzei, astfel, această chestiune este lămurită prin conținutul art. 28 din contractual de asociere care dispune, potrivit voinței părților contractante.
- nu a observat că părțile, de comun acord, prin documentul intitulat proces-verbal încheiat la data de 13 octombrie 2005 înregistrat la registratura pârâtei după numai 2 ani și 7 luni de la încheierea contractului de asociere, au modificat înțelegerea existentă.
Astfel, consideră recurenta că prin respectivul document negociat și semnat de părți, care are valoarea unei novații cu schimbare de obiect părțile au renunțat la contractual de asociere în participațiune care avea o durată de 10 ani calendaristici și pârâta R.A.P.P.S. s-a obligat să procedeze la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică în termen de 10 zile de la plata prețului.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, faţă de criticile ce i-au fost aduse, raportat la actele şi lucrările dosarului dar şi la prevederile legale din materia supusă examinării, incluzând art. 3041 C. proc. civ., reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena modificarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în considerarea celor în continuare arătate.
Recurenta SC E.D.L. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ, cu o acțiune prin care a solicitat, în principal, în temeiul art. 8 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea între R.A.-A.P.P.S., în calitate de vânzător și SC E.D.L. SRL, în calitate de comparator, având ca obiect imobilul construcție compus din spații comerciale și administrative, cu suprafață construită de 176,95 mp și suprafață utilă de 161,95 mp, amplasate la parter și supantă, împreună cu teren în cotă indiviză cu suprafața de 21,26 mp situat în București, sector 1, urmând ca hotărârea să țină loc de act de vânzare-cumpărare, iar în subsidiar obligarea intimatei R.A.-A.P.P.S. să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul construcție și teren aferent situat în sectorul 1.
Imobilul care face obiectul cererii de chemare în judecată, situat în sectorul 1, se află în proprietatea privată a statului și în administrarea R.A.-A.P.P.S., fiind prevăzut la anexa nr. 4 a H.G. nr. 60/2005, modificată prin H.G. nr. 265/2005.
Prin contractul de asociere în participațiune din 14 mai 2003, încheiat pe o perioadă de 10 ani, intimata R.A.-A.P.P.S. și-a asumat obligația de a aduce ca aport dreptul de folosință asupra imobilului situat în sectorul 1, iar recurenta SC E.D.L. SRL, la rândul său s-a obligat contractual să aducă ca aport pe o perioadă de 3 ani (15 mai 2003-14 mai 2006) suma de 70.000 dolari S.U.A., ce reprezintă sursă de finanțare a lucrărilor de investiții în respectivul imobil.
În urma admiterii cererii prin care recurenta a solicitat la data de 4 noiembrie 2004 cumpărarea imobilul din sectorul 1, în temeiul art. 31 din O.G. nr. 19/2002, intimata a demara procedura de vânzare a respectivului imobil, în condițiile O.G. nr. 19/2002, care presupunea parcurgerea mai multor etape respectiv, aprobarea listei imobilelor care urmează a fi vândute, aprobarea metodei de vânzare a imobilului (art. 14), selectarea evaluatorului imobilului, stabilirea prețului de ofertă, pe baza unui raport de evaluare, negocierea prețului de vânzare cu solicitantul (art. 15), semnarea contractului de vânzare-cumpărare (art. 22).
În parcurgerea procedurii speciale de vânzare reglementată de O.G. nr. 19/2002, Consiliul de Administrație al R.A.-A.P.P.S., prin hotărârea nr. 9 din 27 septembrie 2005 (art. 26), a aprobat nota de fundamentare din 26 septembrie 2005 cu privire la aprobarea modalității de vânzare prin negociere directă și stabilirea prețului de ofertă, pentru vânzare imobilului situat în sectorul 1, a împuternicit Comisia de negociere constituită la nivelul R.A.-A.P.P.S. prin decizia directorului general din 3 august 2005, să pornească negocierea de la prețul de 146.800 euro, la care se adaugă TVA, stabilit prin raportul de evaluare și să stabilească modalitatea de achitare a prețului.
Ulterior, în urma negocierilor purtate de Comisia de negociere cu recurenta a fost stabilit atât prețul final al vânzării cât și modalitatea de plată a acestuia, aspecte consemnate în procesul-verbal de negociere din 13 octombrie 2005.
Procedura de vânzare-cumpărare a imobilului din sectorul 1 a fost întreruptă ulterior încheierii procesului verbal de negociere, întrucât au apărut divergențe în legătură cu executarea obligației de aport asumată de recurentă prin contractul de asociere în participațiune din 2003, aspect care a și condus la declanșarea unui litigiu având ca obiect rezilierea respectivului contract.
Raportat la succesiunea evenimentelor derulate în parcurgerea procedurii de vânzare a imobilului situate în sectorul 1, în condițiile O.G. nr. 19/2002, astfel cum sunt acestea menţionate, în expunerea rezumativă de mai sus, Înalta Curte, văzând și hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie comercială, în ceea ce privește rezilierea contractului de asociere în participațiune din 2003, constată că nu sunt fondate criticile recurentei şi ca atare acestea nu pot fi primite.
Cu referire punctuală la criticile din recurs, Înalta Curte reţine următoarele
3.1. Este neîntemeiată susţinerea recurentei vizând caracterul confuz şi chiar contradictoriu al considerentelor cuprinse în sentinţa atacată.
Înalta Curte constată că instanța de fond, explicând judicios şi detaliat situaţia de fapt reținută, în mod corect, în contextul întregului material probator, ținând cont și de faptul că judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a rezumat în motivarea soluţiei adoptate numai la aspectele de fapt şi de drept relevante, de natură a o susţine şi demonstra.
În atare condiţii, în mod evident nu se poate susţine incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nici una dintre ipotezele consacrate de acest text, respectiv nemotivarea hotărârii sau cuprinderea de motive contradictorii sau străine de natura pricinii, nefiind incidentă.
3.2. Nefondate sunt şi criticile vizând incidenţa motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme instanţa de fond nu a schimbat cu nimic nici natura şi nici înţelesul actelor juridice deduse judecăţii, ceea ce rezultă de altfel şi din expunerea rezumativă a considerentelor, de mai sus.
În acest sens, Înalta Curte constată că în mod greșit recurenta califică procesul verbal de negociere din 13 octombrie 2005 ca și antecontract de vânzare-cumpărare, în condițiile în care prin respectivul înscris s-a stabilit, în urma negocierilor purtate pe baza ofertei făcute de R.A.-A.P.P.S., doar prețul de vânzare al imobilului și modalitatea de plată a acestuia, ceea ce a condus doar la asumarea obligației de a respecta prețul de vânzare negociat și nicidecum la realizarea unui acord de voință în cadrul căruia intimata să-și fi asumat obligația de a transmite recurentei dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu care presupunea verificarea îndeplinirii și a altor condiții prevăzute de O.G. nr. 19/2002, inclusiv cea referitoare la valabilitatea unuia dintre contractele prevăzute la art. 31 din O.G. nr. 19/2002, așa încât vor fi înlăturate criticile formulate de recurentă pe acest aspect.
Cum în mod corect a apreciat și judecătorul fondului, în interpretarea art. 21 din O.G. nr. 19/2002, angajarea intimatei R.A.-A.P.P.S., în sensul vânzării imobilului în litigiu, nu putea fi făcută decât prin președintele Consiliului de Administrației al respectivei regii.
De asemenea este lipsită de temei susținerea recurentei în sensul că procesul-verbal de negociere din 13 octombrie 2005, are semnificația unui proces-verbal de lichidare, în condițiile în care un astfel de act ar fi trebuit să aibă la bază acordul de voință al părților contractante în sensul încetării sau rezilierii contractului de asociere în participațiune din 14 mai 2003 (art. 27-28). A aprecia în sensul solicitat de recurentă ar conduce la înfrângerea principiului libertății de voință a părților semnatare a respectivului contract de asociere în participațiune, ceea ce nu poate fi permis.
În fine, în condițiile în care novația este o convenție iar potrivit art. 1330 C. civ. voința de a nova (animus novandi) nu se prezumă ci trebuie să rezulte expres din voința părților, Înalta Curte, văzând conținutul procesului-verbal de negociere din 2005, nu poate primi teza recurentei referitoare la transformarea prin novație a contractului de asociere în participațiune din 2003 în contract de vânzare cumpărare.
3.3. Nici cu privire la criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu au fost prezentate argumente de natură a demonstra că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
În mod corect a apreciat instanța de fond că procedura de vânzare cumpărare a imobilului din sectorul 1, în temeiul O.G. nr. 19/2002, nu a fost finalizată, datorită unor divergențe referitoare la executarea obligației de aport asumată de recurentă prin contractual de asociere în participațiune nr. din 2003 (art. 4).
Faptul că prin decizia comercială din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, irevocabilă prin decizia nr. 4194 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secția comercială, a fost respinsă acțiunea prin care intimata a solicitat rezilierea contractului de asociere în participațiune din 14 mai 2003, (în temeiul art. 26) și evacuarea pârâtei din imobilul din sectorul 1, nu poate conduce la împărtășirea tezei recurentei în sensul că la momentul încheierii procesului-verbal de negociere din 13 octombrie 2005 nu existau divergențe în legătură cu executarea obligațiilor asumate prin contractul de asociere în participațiune din 2003, cu atât mai mult cu cât din conținutul respectivului înscris rezultă că recurenta s-a obligat ca în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului verbal de negociere să își îndeplinească toate obligațiile derivate din contractul de asociere în participațiune și din contractul de prestări servicii.
Tocmai datorită faptului că pe parcursul derulării procedurilor impuse de O.G. nr. 19/2002, pentru vânzarea imobilului din sectorul 1, au apărut divergențe de natură a afecta existența valabilă a contractului de asociere în participațiune din 2003, și implicit îndeplinirea unei condiții impuse de art. 31 din O.G. nr. 19/2002, și ca o consecință firească a stopării procedurii de vânzare, intimata a și restituit recurentei prin OP din 12 ianuarie 2006, suma de achitată cu titlu de preț al vânzării, în baza procesului-verbal de negociere din 13 octombrie 2005.
Cum dispozițiile O.G. nr. 19/2002, prevăd posibilitatea și nu obligația părților implicate de a aproba sau nu vânzarea unui imobil, Înalta Curte constată că a decide în sensul solicitat de recurentă ar însemna o încălcare a libertății de voință a părților și implicit la nesocotirea proceduri speciale de vânzare reglementată de O.G. nr. 19/2002, în condițiile în care procedura de vânzare a imobilului din sectorul 1, nu a fost finalizată fiind întreruptă la etapa stabilirii prețului de vânzare prin negocierea purtată la data de 13 octombrie 2005 cu reprezentantul recurentei.
Totodată, Înalta Curte văzând hotărârea din 27 septembrie 2005 a Consiliului de Administrație a R.A.-A.P.P.S. prin care a fost aprobată nota de fundamentare din 26 septembrie 2005 constată, în acord cu instanța de fond că, Comisia de negociere desemnată prin decizie a directorului general al R.A.-A.P.P.S., avea competențe referitoare doar la organizarea și desfășurarea operațiunilor de vânzare prin negociere directă a imobilului, ca etape premergătoare realizării acordului de voință cu privire la vânzarea cumpărarea imobilului din sectorul 1.
În fine și aspectele referitoare la identitatea asociaților societății recurente, cu referire directă la calitatea doamnei M.A., sau cele referitoare la legătura existentă între recurentă și SC E.B.A.O. SRL, nu au relevanță în această etapă în condițiile în care privesc aspecte derulate anterior momentului încheierii procesului-verbal de negociere din 2005.
Prin urmare, nici acest motiv de recurs nu este fondat.
În consecință, Înalta Curte constată că, în cauză nu se justifică, prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. (4) lit. (d), din Legea nr. 554/2004, suplinirea acordul de voință al transmițătorului dreptului de proprietate la încheierea contractului de vânzare cumpărare a imobilului situat în București, sector 1, și, implicit înfrângerea principiul libertății de voință la încheierea respectivului contract.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC E.D.L. SRL, împotriva sentinței civile nr. 3918 din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5287/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 531/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
