ICCJ. Decizia nr. 5326/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5326/2012
Dosar nr. 730/45/2011
Şedinţa de la 12 decembrie 2012
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea introductivă reclamanta contestă nota justificativă din 23 decembrie 2010, nota de debit din 23 decembrie 2010, decizia din 4 martie 2011 de respingere a contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva notei justificative, acte administrative emise de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Organismul Intermediar Regional POS DRU Regiunea Nord Est, P.N.
Prin nota justificativă din 23 decembrie 2010 încheiată în urma verificărilor gradului de îndeplinire de către reclamantă a Proiectului POSDRU/25/3.1/G/39982 „Centru Regional pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului în Rândul Tinerilor” s-a stabilit un procent mediu de realizare a indicatorilor din proiect de 59,20% şi a fost constatată neeligibilă o sumă totală de 216.605,62 RON din cheltuielile efectuate. De asemenea, s-a întocmit nota de debit pentru suma totală de 3.498,38 RON.
Împotriva acestor acte administrative reclamanta a formulat contestaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 215 C. proc. fisc., care a fost respinsă prin decizia nr. 62 din 4 martie 2011 emisă de pârât.
Actele administrative emise de pârât au fost contestate de către reclamantă au fost încheiate în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 „constituie titlu de creanţă: a) actul/documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare”. De asemenea, dispoziţiile art. 3 alin. (4)-(6) din acelaşi act normativ stabilesc procedura de comunicare şi contestare a titlului de creanţă în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Prin decizia Curţii de Apel Suceava nr. 39 din 2 februarie 2012 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, la data de 17 februarie 2012 sub acelaşi nr. de Dosar - 730/45/2011.
Prin sentinţa nr. 3625 din 23 mai 2012, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a a dmis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A declinat cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
A respins cererea de sesizare a Curţii Europene de Justiţie cu întrebare preliminară.
A sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă ivit.
În ceea ce priveşte necompetenţa materială a Tribunalului Suceava, în soluţionarea pricinii, Tribunalul Suceava a reţinut următoarele:
- N ota de debit şi nota justificativă deduse judecăţii în cauză nu sunt acte juridice principale, de sine stătătoare ci doar acte accesorii contractului administrativ de finanţare nerambursabilă nr. POSDRU/25/3.1./G/39982 încheiat între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale –A.M.P.O.S.D.R.U. prin subscrisul pe de o parte şi reclamantă pe de altă parte, care presupun, în mod necesar, susmenţionatul contract administrativ. Nota de debit şi nota justificativă deduse judecăţii în cauză sunt emise ca urmare a neexecutării corespunzătoare de către reclamantă, susmenţionatul contract administrativ de finanţare nerambursabilă.
- Prin art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, se arată că prin acţiuni în contencios administrativ care au ca obiect contracte administrative, se înţeleg şi acţiunile în justiţie care pun în discuţie modul în care părţile şi-au executat sau, după caz, nu şi-au executat obligaţiile izvorâte din asemenea contracte administrative.
- În stabilirea competenţei materiale raportată la criteriul valoric, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, se referă, în mod expres şi limitativ, la acte privind taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesoriile acestora. Or, nota de debit şi nota justificativă deduse judecăţii în cauza de faţă, nu privesc nici una dintre susmenţionatele categorii.
- Totodată, s-a mai contestat şi decizia nr. 62 emisă de Directorul executiv al Organismului Intermediar regional pentru programul operaţional sectorul pentru dezvoltarea resurselor umane- Regiunea N-E, numit prin Ordinul Ministrului Muncii, prin care s-a respins contestaţia reclamantei împotriva notei de debitare nr. X1 şi nota justificativă nr. X2 din 23 decembrie 2010, astfel că se apreciază că este îndeplinit criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice. Fiind vorba de un act administrativ emis de o autoritate aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în cazul de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat, prin acţiunea introductivă, anularea deciziei nr. 62 din 04 martie 2011 de respingere a contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva notei justificative din 23 decembrie 2010 şi a notei de debit din 23 decembrie 2010, acte administrative emise de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Organismul Intermediar Regional POS DRU Regiunea Nord Est, P.N.
În cuprinsul notei de debit se menţionează că „subiectul” actului îl reprezintă „recuperare creanţe bugetare ca urmare a constatărilor evidenţiate în nota justificativă din data de 23 decembrie 2012”.
În raport cu prevederile art. 3 alin. (2)-(6) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă, ce pot fi contestate în condiţiile şi termenele stabilite de C. proc. fisc.
Astfel art. 3 alin. (4): „T itlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc., precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar.
(5) Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proc. fisc .
(6) Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”;
De asemenea art. 4 alin. (2): „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor”.
Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În acest context, î n temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competentă să soluţioneze contestaţia administrativă, acţiunea reclamantei este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, respectiv 216,605,62 RON, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, faţă de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a pricinii revine Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Universitatea „A.I.C.” Iaşi, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Est P.N. şi chematul în garanţie Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 531/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5327/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
