ICCJ. Decizia nr. 531/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 531/2012
Dosar nr. 1152/2/2011
Şedinţa publică de la 3 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 5374 din 26 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamantul U.M. în contradictoriu cu pârâţii C.P. a M.A.I. şi Guvernul României, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul a contestat decizia de pensie emisă la data de 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, solicitând recalcularea drepturilor de pensie conform deciziei emisă la data de 25 ianuarie 2008 şi redobândirea sumelor de care a fost privat prin recalculare.
Instanţa de fond a mai constatat că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 "Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare". Sunt avute în vedere desigur şi pensiile militare de stat cf. art. 1 lit. a) din acelaşi act normativ.
Conform art. 155 lit. d) din Legea nr. 19/2000 "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: ... deciziile de pensionare", iar potrivit art. 156 din acest act "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Împotriva sentinţei instanţei de fond, reclamantul U.M. a declarat recurs.
Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nici o cale de atac.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de U.M. împotriva Sentinţei civile nr. 5374 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5294/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5326/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
