ICCJ. Decizia nr. 5290/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5290/2012
Dosar nr. 514/33/2011
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 18 aprilie 2011, reclamanta C.I.T. S.P.R.L. Cluj – Napoca a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. şi D.G.F.P. a Jud. Braşov să se dispună anularea parţială a pct. 8 din procesul – verbal încheiat la 4 februarie 2011 de Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă constituită în cadrul A.N.A.F., anularea parţială a Anunţului din Buletinul procedurilor de insolvenţă din 15 februarie 2011 privind schimbarea administratorului judiciar al SC M.U.M. U.T.B. SA, declararea câştigătoare a ofertei depusă de reclamantă şi suspendarea executării celor două acte administrative până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin sentinţa nr. 2170 din 9 decembrie 2010 a Tribunalului Braşov, a fost numită administrator judiciar provizoriu al SC M.U.M. U.T.B. SA, dar în urma licitaţiei organizate pentru desemnarea unui nou practician în insolvenţă, prin actele administrative contestate a fost desemnată în mod nelegal câştigătoare oferta depusă de practicianul în insolvenţă P.I.P. I.P.U.R.L.
Reclamanta a susţinut că oferta sa a fost depunctată de Comisia de selecţie din cadrul A.N.A.F., care nu a avut în vedere strategia propusă pentru distribuirea sumelor aferente creanţelor bugetare, de experienţa îndelungată în domeniu, de istoricul impresionant pe care – l are în gestionarea dosarelor de procedură; de asemenea, s-a susţinut că, în procesul de selecţie, s-a acordat în mod greşit acelaşi punctaj în privinţa criteriilor tehnice, stabilindu-se fără temei existenţa unei echivalenţe între o societate profesională de practicieni în insolvenţă, având personal angajat şi colaboratori de circa 60 de persoane şi un I.P.U.R.L., ca formă de exercitare a profesiei care presupune o derulare individuală a activităţii de practician în insolvenţă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea dată în şedinţa publică de la 23 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea executării actelor administrative contestate şi a respins excepţiile privind necompetenţa generală, materială şi teritorială a instanţei, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P.a Jud. Braşov.
Cererea de suspendare a executării a fost admisă, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât în privinţa existenţei cazului bine justificat, cât şi în ceea ce priveşte paguba iminentă, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material, viitor şi previzibil.
În temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 159 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., instanţa de fond a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza faţă de natura juridică de acte administrative a procesului – verbal şi a anunţului contestate şi de rangul autorităţilor publice emitente ale celor două acte.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, a fost respinsă cu motivarea că, actul de selecţie a practicienilor în insolvenţă are natura de act administrativ pentru care controlul de legalitate este realizat de instanţa de contencios administrativ.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. a fost respinsă, reţinându-se că această autoritate, deşi nu este legată direct şi nemijlocit de adoptarea actelor contestate, are o implicare importantă în procedura de selecţie.
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă, constatându-se că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ., întrucât în prezenta cauză au fost invocate şi alte motive decât cele care au făcut obiectul cererii înregistrate în Dosarul nr. 176/64/2011 al Curţii de Apel Braşov.
Aceeaşi instanţă s-a pronunţat pe fondul cauzei prin sentinţa civilă nr. 681 din 17 noiembrie 2011, prin care a admis în parte acţiunea, a anulat parţial procesul – verbal din 4 februarie 2011 emis de pârâta A.N.A.F. – Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă în ceea ce priveşte pct. 8, a anulat parţial anunţul din Buletinul procedurilor de insolvenţă din 15 februarie 2011 privind schimbarea administratorului judiciar al SC M.U.M. U.T.B. SA şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4,30 lei.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că, la calculul punctajului acordat reclamantei s-a ţinut seama de un criteriu nelegal, dat fiind că, prin Decizia nr. 5662 din 16 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost anulate definitiv şi irevocabil dispoziţiile art. 2 alin. (3) lit. d) şi pct. 2.1 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1009/2007 în ceea ce priveşte acordarea punctajului privind strategia de reorganizare şi/sau lichidare din anexa ordinului.
S-a considerat că, aplicarea şi reţinerea unui criteriu stabilit de o normă dintr-un act normativ anulată irevocabil conduce la constatarea unei stări de nelegalitate a actului administrativ adoptat în aceste condiţii.
Prin utilizarea unui criteriu nelegal, reclamanta a fost defavorizată în cadrul evaluării ofertei în favoarea concurentei cu 25 de puncte pe care aceasta le-a obţinut în mod nelegal.
Instanţa de fond a reţinut că nu au fost respectate dispoziţiile legale nici în ceea ce priveşte acordarea punctajului pentru criteriul colaborării cu organul fiscal, în raport cu starea de fapt şi de drept prezentată de reclamantă şi care nu a fost negată de pârâte.
Sub acest aspect, s-a considerat că, în aprecierea criteriului respectiv, nu se poate justifica acordarea unui punctaj maxim ofertantului câştigător, care este un practician în insolvenţă înfiinţat în august 2010, deci fără o activitate consistentă desfăşurată până la data de 4 februarie 2011, iar reclamantei să i se acorde punctaj nul, deşi o societate de tradiţie în domeniul insolvenţei, având activitate solidă.
Inconsecvenţa pârâtelor în analiza şi evaluarea acestui criteriu a fost reţinută faţă de licitaţia organizată în procedura de insolvenţă a altui debitor, în care reclamanta a fost evaluată cu nivelul maxim de punctaj, punctaj pe care l-a obţinut de asemenea în procedura derulată la data de 8 aprilie 2011, la interval relativ scurt după data licitaţiei contestate în prezentul litigiu.
Din acest motiv, s-a apreciat că reclamanta a fost tratată diferenţiat sub aspectul evaluării şi analizei aceluiaşi criteriu, fără să existe o justificare pertinentă a unei asemenea conduite din partea administraţiei, ceea ce echivalează cu noţiunea de exces de putere, consacrată legislativ în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a considerat că exercitarea dreptului de apreciere al pârâtelor cu privire la evaluarea punctajului relativ la criteriul colaborării cu organul fiscal a fost efectuată cu încălcarea marjei rezonabile de apreciere, deci discreţionar şi abuziv, lipsind-o pe reclamantă de posibilitatea de a-şi exercita dreptul recunoscut de lege, acela de a fi numit practician în insolvenţă într-un litigiu care poartă asupra unei proceduri de insolvenţă, în care unul dintre creditorii importanţi este statul.
Punctajele acordate pentru criteriul economic referitor la onorariul de succes şi pentru criteriul privind numărul de personal alocat au fost considerate de prima instanţă ca fiind susceptibile de dubii din punct de vedere al legalităţii, faţă de împrejurarea că ambii concurenţi aflaţi în competiţie au primit acelaşi punctaj, fără să existe nuanţări în cadrul evaluării ofertelor propuse de aceştia.
Anulând actele administrative contestate, instanţa de fond a reţinut că nu este însă posibilă şi legală soluţionarea cererii de a desemna pe cale directă prin actul jurisdicţional ofertantul câştigător în persoana reclamantei, dat fiind că, procedura de licitaţie presupune o serie de operaţiuni tehnico – juridice menite de a stabili câştigătorul acesteia şi deci a decela care este persoana cu care autoritatea contractantă va încheia contractul.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. a Jud. Braşov şi A.N.A.F.
Recurenta D.G.F.P. a Jud. Braşov a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă, în principal pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Recurenta - pârâtă a susţinut că, raportat la obiectul acţiunii şi temeiul de drept invocat, nu are calitate procesuală pasivă, iar anunţul pe care l-a publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă din 15 februarie 2011 privind schimbarea administratorului judiciar al SC M.U.M. U.T.B. SA nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că, anunţul contestat este un act procedural emis de D.G.F.P. Braşov în cadrul dosarului privind procedura insolvenţei SC M.U.M. U.T.B. SA şi are natura juridică a unui vot acordat în cadrul adunării creditorilor.
Astfel, s-a precizat că, atât anunţul publicat, cât şi votul exprimat ulterior în cadrul adunării creditorilor debitoarei SC M.U.M. U.T.B. SA, reprezintă o manifestare de voinţă a D.G.F.P. Braşov şi nu este un act administrativ susceptibil de a fi contestat în contencios administrativ. Recurenta a învederat că anunţul respectiv este un act procedural pus de legiuitor la îndemâna creditorului majoritar, care are dreptul legal de a desemna practicianul în insolvenţă în cadrul procedurii de insolvenţă.
În recursul declarat de pârâta A.N.A.F. au fost invocate motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ.
În primul motiv de recurs, invocat în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ., a fost criticată hotărârea primei instanţe pentru încălcarea necompetenţei de ordine publică prin anularea parţială a anunţului din Buletinul Procedurilor de Insolvenţă din 15 februarie 2011, cu motivarea că, pentru contestarea acestui anunţ este reglementată o altă procedură judiciară în legea specială, respectiv Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
În acest sens, s-a precizat că, însăşi intimata – reclamantă a formulat în baza dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 la Tribunalul Braşov o contestaţie împotriva anunţului de înlocuire a administratorului judiciar.
În motivul de recurs invocat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Recurenta - pârâtă a arătat că s-a dispus în mod greşit anularea parţială a procesului – verbal din 4 februarie 2011 al Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de A.N.A.F., fără a se avea în vedere că, pentru realizarea selecţiei sunt stabilite prin Ordinul din 2007 criterii identice pentru toţi practicienii în insolvenţă care intenţionează să participe la procedura de selecţie, indiferent de forma de organizate a profesiei, astfel cum aceasta este reglementată prin lege.
Concluzia instanţei de fond privind depunctarea greşită a intimatei – reclamante la criteriul privind colaborarea cu organul fiscal a fost criticată, cu referire la cauzele care atestă existenţa unei colaborări defectuoase. Recurenta – pârâtă a învederat că, acest criteriu a fost instituit în considerarea relaţiilor directe dintre organele fiscale şi practicienii în insolvenţă, precum şi a faptului că nu este în interesul organului fiscal – creditor bugetar/ garantat să propună judecătorului sindic în procedura insolvenţei desemnarea unui practician cu care a avut o colaborare defectuoasă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi 304 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri declarate în cauză, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
La pct. 8 din procesul – verbal întocmit la 4 februarie 2011 de Comisia de selecţie a practicienilor din insolvenţă din cadrul A.N.A.F., după analizarea şi acordarea punctajelor ofertelor depuse, potrivit dispoziţiilor art. 2 al Ordinulului din 2007 emis de Preşedintele A.N.A.F., s-a hotărât ca oferta în insolvenţă Prime Insolv Practice I.P.U.R.L să fie desemnată câştigătoare, ca urmare a faptului că a obţinut cel mai mare punctaj, respectiv 75 de puncte.
Urmare acestei hotărâri, D.G.F.P. Braşov a comunicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă din 15 februarie 2011 anunţul privind numirea în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC M.U.M. U.T.B. SA a Prime Insolv Practice I.P.U.R.L., cu un onorariu lunar de 0 lei şi un onorariu de succes de 4,5%din sumele încasate în averea debitoarei, exclusiv T.V.A.
Acţiunea în anularea acestor două acte a fost greşit soluţionată de prima instanţă fără a se pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a practicianului în insolvenţă desemnat să fie propus în Dosarul de insolvenţă nr. 5386/2008 aflat pe rolul Tribunalului Braşov privind pe debitoarea SC M.U.M. U.T.B. SA.
Deşi este beneficiarul celor două acte anulate prin hotărârea atacată, practicianul în insolvenţă Prime Insolv Practice I.P.U.R.L. nu a participat la judecarea pricinii şi nu a avut posibilitatea de a formula apărări cu privire la drepturile care i-au fost recunoscute.
Hotărârea pronunţată fără citarea în cauză a titularului actelor deduse judecăţii este rezultatul încălcării dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, ca principiu fundamental al procesului civil, conform căruia părţile pot să formuleze cereri, să propună, să administreze probe şi să pună concluzii cu privire la toate problemele de fapt şi de drept de care depinde corecta soluţionare a procesului, indiferent dacă acestea au fost puse în discuţie din iniţiativa părţilor ori a judecătorului.
În consecinţă, cadrul procesual al litigiului nu a fost corect determinat prin exercitarea rolului activ al judecătorului în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că, instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.
În atare situaţie, se impune casarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea punerii în discuţie a introducerii în litigiu a practicianului în insolvenţă, în favoarea căruia au fost emise cele două acte pentru care a fost formulată acţiunea în anulare şi care au produs faţă de acesta consecinţe juridice, în condiţiile în care cererea intimatei – reclamante de suspendare a executării celor două acte a fost respinsă irevocabil prin Decizia nr. 5568 din 23 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aceeaşi soluţie se impune în cauză şi faţă de omisiunea de pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în anulare a anunţului din Buletinul procedurilor de insolvenţă din 15 februarie 2011 privind schimbarea administratorului judiciar al SC M.U.M. U.T.B. SA.
Prin încheierea din 23 iunie 2011 a fost respinsă această excepţie, ca de altfel şi excepţia de necompetenţă materială, numai după analizarea naturii juridice a procesului – verbal din 4 februarie 2011 întocmit de Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă, fără a se proceda în acelaşi mod în privinţa celui de-al doilea act contestat, anunţul comunicat de D.G.F.P. Braşov în Buletinul procedurilor în insolvenţă din 15 februarie 2011.
Pentru calificarea juridică a acestui anunţ şi implicit, pentru stabilirea corectă a instanţei competentă să se pronunţe asupra acţiunii în anulare, se impunea a fi examinate dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, conform cărora, decizia de desemnare a unui administrator judiciar poate fi contestată de creditori la judecătorul sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
În acelaşi sens, trebuia avut în vedere înţelesul dat în art. 3 pct. 29 din legea susmenţionată termenului de Buletin al procedurilor de insolvenţă, definit ca fiind publicaţia editată de O.N.R.C., care are drept scop publicarea citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii de insolvenţă.
În raport cu aceste prevederi legale, instanţa de fond nu a stabilit dacă pentru anunţul contestat prin acţiune nu era aplicabilă o altă procedură judiciară, decât aceea a contenciosului administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
Pentru considerentele care au fost expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de A.N.A.F. şi D.G.F.P. a Jud. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 681 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5301/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5222/2012. Contencios → |
|---|
