ICCJ. Decizia nr. 5327/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5327/2012
Dosar nr. 1141/33/2012
Şedinţa de la 12 decembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare din 20 aprilie 2012 întocmit de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond, în dosarul ce urmează a se înregistra, având ca obiect anularea acestui act, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de beneficiar, în perioada 1 septembrie 2009-31 august 2011 a implementat un proiect strategic în baza contractului de finanţare încheiat cu Autoritatea de Management pentru POSDRU şi că în data de 24 aprilie 2012 pârâtul i-a comunicat procesul verbal mai sus arătat, proiectul fiind implementat de 8 luni, respectiv că pârâtul a aprobat cererea de rambursare finală.
Reclamanta a mai arătat că la data de 24 aprilie 2012, pârâtul i-a comunicat titlul de creanţă atacat prin prezenta cerere, fiind stabilită în sarcina sa un debit în sumă de 6.090,56 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile constând în comision I.T.M.
Reclamanta a susţinut că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării actului administrativ mai sus arătat, şi anume existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 7240 din 25 iunie 2012, Tribunalul Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut tribunalul că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de pana la 500.000 RON, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
A apreciat instanţa că, în speţa de faţă, este valid doar criteriul poziţionării organului emitent întrucât procesul verbal atacat vizează asistenţa financiară nerambursabilă acordată României din bugetul general al Uniunii Europene şi care nu intra în categoria taxelor, impozitelor datorate bugetului naţional şi nici din categoria contribuţiilor prin care constituie venit la bugetul general consolidat de stat.
Pe de altă parte, reclamanţii se consideră vătămaţi într-un drept al lor printr-un act administrativ care este emis de o structură centrală din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, situaţie care atrage competenţa materială a curţii de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. 1141/33/2012.
În şedinţa publică din data de 7 august 2012, Curtea de apel, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., art. 158, art. 159 pct. 2 C. proc. civ., art. 10, art. 14 din Legea nr. 554/2004 a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 518 din 7 august 2012, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta Fundatia Centrul de Resurse pentru Comunitaţile de Romi, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord Vest în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
S-a reţinut că, în speţă, se solicită suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare din 20 aprilie 2012 întocmit de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare a unei cereri de suspendare formulată în temeiul art. 14 revine instanţei competente sa soluţioneze acţiunea în anularea respectivului act administrativ .
A mai reţinut curtea de apel că prin procesul verbal de constatare, întocmit în speţă, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 5.968,75 RON, în temeiul O.G. nr. 66/2011, iar potrivit dispoziţiilor acestui act normativ, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ prin care se stabilesc creanţe bugetare, în sensul <LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Având în vedere valoarea creanţei bugetare, care se situează sub pragul de 500.000 RON, curtea de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 apreciind că soluţionarea cauzei este de competenţa tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat, prin acţiunea introductivă, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare din 20 aprilie 2012 întocmit de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Procesul-verbal de constatare a fost întocmit în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor vizând o creanţă în valoare de 6.090,56 RON, aferentă fondului UE, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Cluj.
În acest context, î n temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competentă să soluţioneze contestaţia administrativă, acţiunea reclamantei este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, respectiv 216.605,62 RON, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, faţă de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a pricinii revine Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Fundaţia Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Romi şi pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Vest, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5326/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5342/2012. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
