ICCJ. Decizia nr. 5320/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5320/2012
Dosar nr. 363/1/2012
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra acţiunii de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.T.N. a solicitat obligarea autorităţilor pârâte chemate în judecată, să efectueze operaţiunile necesare recunoaşterii drepturilor sale de revoluţionar, prevăzute de Legea nr. 341/2004, finalizate prin emiterea Titlului de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în Victoria Revoluţiei Române”, potrivit art. 3 lit. b) pct. 3 din aceeaşi lege.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea acestei cauze, ca primă instanţă.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 raportate la cele ale art. 158 alin. (1) C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cauzei, fiind o excepţie de ordine publică, menită să facă inutilă cercetarea pe fond a cererii de chemare în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: „1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa”.
Prin urmare, potrivit textului procedural precitat, Înalta Curte, ca regulă nu are competenţă materială în soluţionarea cauzelor civile ca primă instanţă.
Pe de altă parte, reclamantul a înţeles să invoce ca temei de drept al acţiunii, prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aspect care atrage incidenţa dispoziţiilor speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti în materia contenciosului administrativ. În acest sens, prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr. 262/2008, au stabilit că „(…) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţi publice centrale (…) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel”.
Alin. (2) al art. 10 din acelaşi act normativ prevede că împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, se judecă la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dând eficienţă principiului disponibilităţii părţii în procesul civil şi aplicând, coroborat, dispoziţiile procedurale privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, la obiectul cererii de chemare în judecată, la calitatea pârâţilor de autorităţi publice centrale, precum şi la temeiul juridic principal invocat de reclamant, respectiv dispoziţiile Legii contenciosului administrativ, care se completează cu cele ale C. proc. civ., rezultă cu evidenţă că instanţa supremă nu are competenţă materială de a soluţiona prezenta cauză în primă instanţă, instanţa competentă fiind Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal. Curtea de Apel Constanţa este competentă şi din punct de vedere teritorial potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, domiciliul reclamantului fiind situat în raza teritorială a acestei curţi de apel.
Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) raportate la cele ale art. 159 alin. (2) C. proc. civ. şi va constata că pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad şi, în consecinţă, va admite excepţia necompetenţei materiale, trimiţând cauza la Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite acţiunea formulată de reclamantul P.T.N., în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Secretariatul General al Guvernului, Secretariatul General al Senatului României şi Comisia Parlamentară pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5312/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4533/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
