ICCJ. Decizia nr. 5308/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5308/2012
Dosar nr. 42945/3/2010
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 42945/3/2010, reclamanta S.S.C. Snagov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns punctual, obiectiv şi cu temei legal la cererea adresată acestuia, înregistrată din data de 22 iunie 2010 şi repetată în data de 20 iulie 2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin memoriul adresat pârâtului, a solicitat răspuns la 17 întrebări, iar prin adresa din 1 iulie 2010, Autoritatea Naţională pentru Sport a emis o adresă de răspuns, deşi cererea nu îi fusese adresată.
Reclamantul a susţinut că prin adresa transmisă nu s-a răspuns la niciuna dintre întrebările adresate pârâtului, motiv pentru care s-a adresat din nou acestuia prin adresa din data de 20 iulie 2010, la care nu a primit răspuns.
În drept, reclamantul a invocat Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 27/2002 şi art. 998 C. civ.
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 2265 din data de 3 iunie 2011, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca autoritate publică organizată la nivel naţional, este organ al administraţiei centrale.
Prin sentinţa civilă nr. 6385 din 2 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât.
A respins acţiunea formulată de reclamantul S.S.C. Snagov prin T.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de ministerul pârât, prima instanţă a constatat că prezenta acţiune se referă la refuzul pârâtului de a răspunde unei petiţii adresate de reclamant, fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi pe dispoziţiile O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 27/2002, calitatea de autoritate publică sesizată cu o petiţie de cetăţeni sau de organizaţii legal constituite conferă legitimitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect refuzul de soluţionare a petiţiei respective, actul normativ prevăzând în mod expres obligaţia autorităţii sesizate, chiar şi în ipoteza petiţiilor greşit îndreptate, de a le transmite autorităţilor publice în a căror competenţă intră rezolvarea aspectelor sesizate.
În cazul de faţă, petiţia a fost adresată Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, iar acţiunea are ca obiect refuzul acestei autorităţi publice de a răspunde la petiţie, ceea ce conferă pârâtului calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, a reţinut instanţa de fond, chiar dacă în domeniul sportului, atribuţiile ministerului sunt exercitate prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, conform prevederilor art. 7 din H.G. nr. 81/2010, nu se poate spune că pârâtul nu are atribuţii în ceea ce priveşte constituirea federaţiilor sportive naţionale, întrucât, aşa cum rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 69/2000, federaţiile sportive naţionale se constituie numai cu avizul expres al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut următoarele:
La data de 22 iunie 2010, reclamantul a adresat pârâtului o petiţie înregistrată în data de 22 iunie 2010, prin care a semnalat o serie de aspecte referitoare la legalitatea înfiinţării Federaţiei române de snooker, solicitând răspuns la 17 întrebări, precum şi revocarea recunoaşterii funcţionării acestei federaţii.
Prin adresa înregistrată în data de 1 iulie 2010, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a răspuns petiţiei adresate de reclamant, în sensul că problemele semnalate nu se confirmă că petiţia se referă la aceleaşi subiecte, relaţia şi nemulţumirile reclamantului faţă de Federaţia română de snooker.
În cuprinsul adresei se mai precizează şi faptul că, anterior, între pârâtul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret pe de o parte şi reclamant, pe de altă parte, s-a mai purtat anterior corespondenţă referitoare la aceleaşi aspecte.
Ulterior, la data de 20 iulie 2010, reclamantul, nemulţumit de răspunsul primit, a revenit cu o nouă petiţie adresată pârâtului, înregistrată în data de 20 iulie 2010 prin care reiterează solicitarea de a se răspunde punctual la cele 17 întrebări adresate.
Întrucât reclamantul nu a primit răspuns la această ultimă petiţie, a formulat prezenta acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi pe dispoziţiile O.G. nr. 27/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu art. 8 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „ De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normative refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere reprezintă „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;”.
Or, în cazul de faţă, Curtea constată că pârâtul a transmis petiţia la autoritatea în a cărei sferă de competenţă intră analizarea aspectelor semnalate de reclamantul-petiţionar iar autoritatea competentă, respectiv Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a răspuns petiţiei formulate de reclamant, înăuntrul termenului legal de 30 de zile prevăzut la art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, având în vedere faptul că petiţia a fost înregistrată la data de 22 iunie 2010, iar răspunsul a fost transmis la data de 1 iulie 2010, neaflându-ne, aşadar, în prezenţa unui refuz al autorităţii de a soluţiona o cerere.
În ceea ce priveşte critica reclamantului în sensul că nu s-a răspuns punctual celor 17 întrebări, Curtea de apel a apreciat nu o poate reţine, având în vedere, pe de o p caarte, că unele întrebări depăşesc limitele unui limbaj decent sau se referă la săvârşirea unor presupuse fapte infracţionale de către anumite persoane, formularea unui răspuns la aceste întrebări excedând atribuţiilor pârâtului şi a Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.
De asemenea, Curtea de apel a reţinut şi faptul că, aşa cum rezultă din adresa de răspuns, între reclamant şi pârât a mai existat o corespondenţă anterioară cu privire la aceleaşi aspecte, reclamantul necontestând această afirmaţie, situaţie în care devin incidente prevederile art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002, potrivit cărora „ Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.”.
Pe de altă parte, a reţinut prima instanţă că rezolvarea unei cereri într-un sens care nu mulţumeşte pe deplin pe petiţionar nu echivalează cu un refuz nejustificat, autoritatea fiind obligată doar să soluţioneze cererea şi nu să dea o soluţie favorabilă sau mulţumitoare pentru petiţionar, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte critica reclamantului, în sensul că răspunsul la petiţia sa a fost comunicat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret şi nu de către pârât, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 61 din O.G. nr. 27/2002 „ Petiţiile greşit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut la art. 6 alin. (1) autorităţilor sau instituţiilor publice care au ca atribuţii rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiţionarul să fie înştiinţat despre aceasta”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.S.C. Snagov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 C. proc. civ., fără ale dezvolta pe fiecare în parte.
În susţinerea recursului, recurentul-reclamant arată, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a considerat că în cauză nu este vorba despre un refuz nejustificat, prin prisma faptului că la cele 17 întrebări adresate de reclamant ministerului pârât, a răspuns Autoritatea Naţională pentru Tineret, prin adresa din iulie 2010 şi că la aspectele semnalate s-a mai răspuns anterior. Afirmă recurentul că instanţa de fond şi-a însuşit susţinerile pârâtului, fără a avea vreo dovadă la dosar în acest sens.
Mai arată recurentul că, nelegal, a considerat prima instanţă că petiţia a fost greşit îndreptată, deşi în antetul acesteia era menţionat că este adresată Ministerului Sportului, în atenţia domnului ministru.
Recursul este nefondat.
Analizând cererea de recurs, sumar motivată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile speţei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi a aplicat temeinic prevederile legale invocate de reclamant în cererea introductivă de instanţă.
De altfel, recurentul-reclamant nu a indicat în motivele de recurs nicio normă legală pe care instanţa de fond a încălcat-o prin hotărârea pronunţată, limitându-se a face aprecieri asupra modului în care prima instanţă a apreciat inscrisurile depuse ca probă în dosar.
Cercetând cauza sub toate aspectele, în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., fără a relua raţionamentul juridic al instanţei de fond, la care s-a ajuns prin argumente de fapt şi de drept amplu dezvoltate şi pe care instanţa de recurs şi-l însuseşte în totalitate, Înalta Curte reţine faptul că dispoziţiile H.G. nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, stabilesc faptul că atribuţiile în domeniul sportului se exercită prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, iar în temeiul dispoziţiilor art. 61 din O.G. nr. 27/2002, în mod corect, pârâtul a procedat la trimiterea petiţiei către această autoritate, în vederea soluţionării, în raport de aspectele semnalate de reclamant.
Totodată, se constată că Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret i-a transmis reclamantului răspunsul în termen de 10 zile de la formularea petiţiei, deci, în interiorul termenului prevăzut de lege, iar împrejurarea că nu a fost înştiinţată, în prealabil, în legătură cu acest aspect, nu este în măsură să îl prejudicieze.
Pe de altă parte, răspunsul primit de clubul sportiv reclamant satisface exigenţele O.G. nr. 27/2002, astfel încât, Înalta Curte constată că nu există un refuz nejustificat al pârâtului de soluţionare a petiţiei reclamantului, instanţa de fond pronunţând o sentinţă legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.S.C. Snagov, împotriva sentinţei civile nr. 6385 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5305/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5309/2012. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
