ICCJ. Decizia nr. 5305/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5305/2012
Dosar nr. 6325/2/2011
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 iulie 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul B.A. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul B.A.
În motivarea cererii reclamantul a arătat următoarea situaţie de fapt şi de drept:
În fapt, prin cererea nr. P 1748/09 din 16 iulie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul Ş.M., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 5842 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul B.A. figurează la fila 90.
Hotărârea şi considerentele instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 5934 din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
A admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.A. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului B.A..
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: Dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Din cuprinsul acestei prevederi legale, rezultă ca pentru a se putea reţine calitatea invocată, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
1. Persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989.
Or, în speţa dată, această condiţie este asigurată deoarece pârâtul a avut gradele de locotenent major (1983, 1984) şi, respectiv, căpitan (1985, 1986, 1987, 1988) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Suceava, Serviciul 1.
2. În calitatea menţionată la punctul 1, să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanţa de fond a reţinut că pârâtul B.A. a recrutat şi dirijat un informator pentru a obţine date şi informaţii despre „starea de spirit a angajaţilor de la ferma I.A.S. Vultureşti, persoane cu concepţii ostile în rândul acestora, cei care denigrează politica partidului şi statului nostru, auditori ai emisiunilor posturilor de radio capitaliste, colportori de bancuri politice cu conţinut ireverenţios, colportori de zvonuri alarmiste false”.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul B.A. a recrutat alte două surse pentru a avea „sub control” starea de spirit a cadrelor didactice din Şcoala Generală din corn. Liteni, jud. Suceava, precum şi pentru identificarea şi supravegherea „elementelor duşmănoase” din cadrul C.A.P. - ului din aceeaşi localitate. Această situaţie de fapt rezultă din documentele identificate în dosarele fond reţea nr. R 301557 şi R 301558 (cote C.N.S.A.S.) şi citate pe larg în Nota de Constatare nr. DI/I/1091 din 20 mai 2011.
Instanţa de fond a reţinut că activităţile desfăşurate de către pârât au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme, respectiv îngrădirea dreptului la viaţă privată şi, implicit, a celui la liberă exprimare s-a produs în mod evident, fapt probat fără putinţă de tăgadă de toate documentele identificate în acest caz în arhiva întocmită de fosta Securitate.
Pe cale de consecinţă, a conchis prima instanţă că, în cauza de faţă, este dovedită legătura de cauzalitate între acţiunile pârâtului şi urmările directe ale acestor măsuri, anume îngrădirea dreptului la viaţă privată şi, implicit, a dreptului la liberă exprimare.
Astfel, pornind de la definiţia legală a noţiunii de lucrător, instanţa de fond a reţinut că din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de normele internaţionale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare.
Prin raportare la situaţia de fapt menţionată anterior curtea de apel a reţinut că activitatea desfăşurată de către pârâtul B.A., în calitate de angajat al fostei Securităţi a avut ca efect îngrădirea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune curtea de apel a reţinut că O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 nu instituie vreun termen de prescripţie pentru introducerea în justiţie a unor astfel de acţiuni, motiv pentru care instanţa va respinge această excepţie ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul B.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin criticile aduse sentinţei atacate, recurentul-pârât susţine, în esenţă că, instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului.
Se afirmă că acţiunile descrise prin Nota de constatare depusă de autoritatea reclamantă la dosar şi care au fost reţinute de instanţa de fond în motivarea soluţiei, nu au fost de natură să suprime sau să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ele desfăşurându-se în virtutea sarcinilor de serviciu, tară ca persoanele vizate să suporte vreo consecinţă de natură penală sau social-politică.
De asemenea, recurentul-pârât critică sentinţa atacată şi din perspectiva greşitei respingeri a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune a reclamantului.
Recursul este întemeiat.
Examinând recursul prin prisma prevederilor art. 304 C. proc. civ. şi a criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţi pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu”.
Din analiza dispoziţiilor legale sus menţionate, rezultă că acţiunea în constatare prevăzută de art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată poate fi formulată în scopul de a se constata calitatea de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care solicită verificarea sau, din oficiu, pentru persoanele prevăzute la art. 4 şi 5 din ordonanţă.
În speţă, numitul Ş.M. a solicitat C.N.S.A.S. verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 5842.
Este obligatoriu, în aceste condiţii, ca recurentul - pârât să fi contribuit la instrumentarea dosarului informativ al numitului Ş.M., pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii al acestuia.
Din actele depuse la dosarul de fond, nu rezultă îndeplinirea condiţiilor deja expuse mai sus.
Din nota de constatare emisă în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată (filele 40-47 dosar fond), rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea mai multor dosare, având însă ca titulari alte persoane decât numitul Ş.M. care a formulat cererea către C.N.S.A.S.
În ceea ce priveşte Dosarul informativ I 5842 avându-l ca titular pe Ş.M. (fila 46 dosar fond), înalta Curte constată că singurul document semnat de pârâtul B.A. este un raport cu propunerea de scoatere din supravegherea informativă a numitului Ş.M., datat 4 octombrie 1984, care nu poate reprezenta o dovadă a încălcării şi îngrădirii drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti de către pârât faţă de titularul cererii către C.N.S.A.S., numitul Ş.M.
De altfel, din conţinutul notei de constatare rezultă că Ş.M. fusese luat sub supraveghere informativă şi avertizat încă din data de 30 mai 1979, moment la care, pârâtul B.A. nu era angajat al securităţii, această calitate dobândind-o în anul 1983.
Fată de temeinicia criticilor analizate mai sus, Înalta Curte constată că nu se mai impune a cerceta şi critica referitoare la prescripţia dreptului la acţiune a C.N.S.A.S.
Prin urmare, constatându-se întrunite motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (l) teza I C. proc. civ. şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, Înalta Curte urmează să admită recursul formulat, să modifice sentinţa recurată şi, pe fond, să dispună respingerea acţiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.A., împotriva Sentinţei civile nr. 5934 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5303/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 5308/2012. Contencios → |
|---|
