ICCJ. Decizia nr. 5338/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5338/2012
Dosar nr. 986/39/2011
Şedinţa de la 12 decembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii C.M., C.F., U.M., P.I., C.D., P.E., H.I., A.M., A.L., P.L., B.G., L.L., T.N., A.D., A.C., R.M., T.A., G.C., T.D., G.M., S.D., D.A., T.L. şi F.L. au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la recalcularea indemnizaţiei ce li se cuvine raportat şi la indemnizaţia de încadrare la nivelul lunii iunie 2010 şi restituirea sumelor băneşti reţinute în mod nejustificat în intervalul 1 ianuarie 2011 până la data pronunţării hotărârii, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010, începând cu luna iulie 2010 cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 şi O.U.G. nr. 1/2010 s-au diminuat cu 25%.
S-a mai arătat că prin Decizia nr. 874/2010, Curtea Constituţională a reţinut că legea criticată nu aduce atingere substanţei dreptului din moment ce condiţiile art. 53 din Constituţie sunt respectate, iar măsura criticată are caracter temporar până la data de 31 decembrie 2010.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiţiei a invocat excepţia necompetenţei Tribunalului Botoşani, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, considerând că se află în situaţia unei acţiuni de contencios administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 285/2010.
La termenul de judecată din 23 iunie 2011, reclamanţii au formulat cereri de abţinere, astfel încât, în temeiul art. 55, art. 111 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 raportat la art. 30 alin. (3) C. proc. civ., cauza a fost scoasă de pe rol şi înaintată Curţii de Apel Suceava.
Curtea de Apel Suceava prin încheierea din 19 octombrie 2011 a admis cererile de abţinere şi a trimis cauza spre soluţionare Tribunalului Suceava.
La termenul din 27 februarie 2012 reclamanţii şi-au precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâţilor şi la plata diferenţelor de drepturi salariale reprezentând diminuarea cu 25% a salariilor şi indemnizaţiilor de concediu pentru intervalul 1 iulie 2010 - 31 decembrie 2010 actualizare cu indicii de inflaţie.
Prin Sentinţa nr. 719 din 19 martie 2012, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti prin Sentinţa civilă nr. 4328 din 27 iunie 2012 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Totodată, a dispus trimiterea cauzei în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile generale ale Legii nr. 284/2010 ci dispoziţiile speciale ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată priveşte modul de calcul al drepturilor de natură salarială cuvenite reclamanţilor pentru anul 2011.
Cum reclamanţii nu au calitatea de funcţionari publici pentru atragerea competenţei instanţei de contencios administrativ, Curtea a apreciat că litigiul are natura unui conflict de muncă, iar în temeiul art. 21 C. proc. civ., atrage competenţa tribunalului.
Învestită legal cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, potrivit art. 20 pct. 2, 21, 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 7 Anexa VI, Cap.VIII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul salarizat, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere/colegiile de conducere ale autorităţilor.
Împotriva hotărârilor acestor organe, se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, după caz, la Secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Obiectul acţiunii reclamanţilor nu îl reprezintă plângerea împotriva hotărârii colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava.
Reclamanţii au solicitat recalcularea indemnizaţiei cuvenite raportat la indemnizaţia de încadrare la nivelul lunii iunie 2010 şi restituirea sumelor băneşti reţinute în mod nejustificat în intervalul 1 ianuarie 2011 - data pronunţării hotărârii, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie.
Nu s-a contestat încadrarea conform treptei profesionale deţinute potrivit Legii nr. 284/2010 pentru a deveni aplicabile dispoziţiile acestui act normativ.
Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi au contestat stabilirea indemnizaţiei lunare de încadrare, potrivit art. 1 din lege.
Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 dă în competenţa ordonatorului de credite soluţionarea contestaţiei.
În continuare, dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 285/2010 dau în competenţa instanţei de contencios administrativ/litigii de muncă plângerea formulată împotriva contestaţiei.
Din actele dosarului, rezultă că reclamanţii au urmat procedura specifică Legii nr. 285/2010 şi că aceştia nu sunt funcţionari publici pentru a atrage competenţa instanţei de contencios administrativ.
Faţă de acestea, urmează a se constata aplicabilitatea art. 7 alin. (4) din Legea nr. 285/2010 coroborate cu art. 231 C. muncii şi art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., iar în temeiul art. 22 C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava - litigii de muncă (secţie civilă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A.D., A.C., A.M., A.L., B.G., C.M., C.F., C.D., D.A., F.L., G.M., G.C., H.I., L.L., P.E., P.I., P.L., R.M., S.D., T.N., T.A., T.L., Ţ.D., U.M. şi pe Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Botoşani, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia civilă - litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5322/2012. Contencios. Luare măsură... | ICCJ. Decizia nr. 4216/2012. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
