ICCJ. Decizia nr. 4216/2012. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4216/2012
Dosar nr. 12/205/2010
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 254/F-C/2011 din 20 aprilie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantei O.M.N. în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 58.432,39 RON cu titlu de plăţi compensatorii pentru anul 2008 pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, prin cererea înregistrată la I.T.R.S.V. Ploieşti la data de 17 decembrie 2008, reclamanta, prin Preşedintele Consiliului de Administraţie, a solicitat acordarea sumelor cuvenite drept compensaţii pentru suprafeţele de pădure cu funcţii speciale de protecţie deţinute, în baza titlului de proprietate şi a procesului-verbal de punere în posesie eliberate conform legilor fondului funciar, pe raza Ocolului Silvic Câmpulung (U.P. V Voina şi U.P. VI Argeşel), potrivit dispoziţiilor Legii nr. 46/2008, art. 97 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1071/2006, Ordinului nr. 625/2006 şi Ordinului nr. 933/2007 emise de M.A.P.D.R.
Reclamanta a înaintat documentaţia privind calculul contravalorii funcţiilor de protecţie, întocmită conform metodologiei aprobate prin Ordinului M.A.P.D.R. nr. 625/2006 privind suma de 76.995,76 RON şi, deoarece prin Adresa din 16 iulie 2009, I.T.R.S.V., arătând că D.G.F.P. Argeş a avizat doar suma de 58.432,39 RON aferentă anului 2008, a restituit documentaţia către reclamantă în vederea refacerii calculului la suma avizată, pentru a fi înaintată ulterior M.A.P.D.R., reclamanta s-a conformat şi a depus documentaţia refăcută la data de 21 august 2009.
Ulterior, a constatat judecătorul fondului, prin Adresa din 15 octombrie 2009, I.T.R.S.V. a restituit reclamantei documentaţia, cu menţiunea că la data de 1 octombrie 2009 a înaintat-o M.A.P.D.R. pentru plata compensaţiilor, dar ministerul, prin Adresa din 6 octombrie 2009, a returnat-o cu menţiunea că forma de sprijin solicitată poate fi finanţată numai după primirea deciziei favorabile a C.E. privind ajutoarele de stat, conform art. 6 din H.G. nr. 861/2009.
Din Adresa din 6 octombrie 2009, emisă de M.A.P.D.R. - D.P.P.D.F., a rezultat că documentaţia a fost restituită I.T.R.S.V., atât pentru faptul că finanţarea se poate realiza numai după obţinerea avizului C.E., dar şi pentru faptul că solicitarea reclamantei nu se înscrie în dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1071/2006, în sensul că sprijinul nu poate fi acordat proprietarilor de păduri cu funcţii speciale care sunt persoane juridice, ci doar proprietarilor persoane fizice.
Analizând prevederile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 în vigoare la data formulării cererii reclamantei pentru solicitarea compensaţiilor, art. 2 din H.G. nr. 1071/2006 dată în aplicarea O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, dar aflată în vigoare la data formulării solicitării de către reclamantă, Ordinul nr. 798/2006 emis în temeiul art. 2 din H.G. nr. 1071/2006, art. 6 alin. (1) lit. e) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1071/2006 care a prevăzut condiţiile în care se face decontarea finanţării lucrărilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. g) din O.G. nr. 96/1998, precum şi art. 6 din H.G. nr. 861/2009 în vigoare din data de 18 august 2009, care a abrogat H.G. nr. 1071/2006, instanţa a reţinut că refuzul pârâtului de acordare a alocaţiilor bugetare pentru faptul că reclamanta este persoană juridica, iar nu persoană fizică, nu este susţinut legal, deoarece cererea reclamantei nu a fost întemeiată pe O.G. nr. 96/1998, ci pe Legea nr. 46/2008, care se referă şi la persoanele juridice, iar pe de altă parte, H.G. nr. 1071/2006 şi Ordinul M.A.P.D.R. nr. 798/2006 au vizat şi persoanele juridice. Totodată, Curtea a constatat că art. 97 din Legea nr. 46/2008 se referă la acordarea alocaţiilor bugetare către persoane fizice şi juridice şi nu face nicio distincţie între proprietarii (persoane fizice sau juridice) de păduri cu funcţii de protecţie.
Însă, sub aspectul lipsei avizului Comisiei Europene (C.E.), Curtea a apreciat că pârâtul a procedat legal la refuzul de a plăti compensaţiile cerute de reclamantă, întrucât, deşi cerinţa avizului C.E. în privinţa persoanelor juridice a fost introdusă prin H.G. nr. 861/2009 dată în aplicarea Legii nr. 46/2008, condiţia respectivă era în vigoare la data la care documentaţia reclamantei a fost înaintată la M.A.P.D.R.
S-a reţinut că existenţa şi conţinutul dreptului la despăgubire se evaluează în raport cu momentul învestirii legale a autorităţii publice cu solicitarea de acordare a despăgubirilor. Or, la momentul învestirii M.A.P.D.R., autoritatea publică centrală ce acordă sumele alocate de stat, cu cererea de despăgubiri, cerinţa existenţei avizului C.E. exista, astfel încât nu se poate reţine încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile.
În acest sens, Curtea a reţinut incidenţa prevederilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 861/2006, în sensul că forma de sprijin se finanţează numai după obţinerea avizului C.E. pentru ajutoarele de stat, norma legală aplicându-se de la data intrării sale în vigoare, în lipsă de stipulaţie legală contrară, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (2), întrucât pentru reclamantă nu începuse acordarea unei forme de sprijin pentru a se pune problema continuării ei în anul 2010 numai cu avizul C.E.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta O.M.N., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. recurenta a arătat că cererea de chemare în judecată are un obiect pur patrimonial, nefiind în discuţie niciuna din situaţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, fapt care atrage competenţa instanţei de drept comun - judecătoria - şi nicidecum competenţa instanţei de contencios administrativ.
Referitor la fondul litigiului s-a apreciat ca fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece prin interpretarea dată de curtea de apel s-a încălcat principiul neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 din Constituţie, fiind analizată acţiunea ce vizează plăţi compensatorii cuvenite pentru anul 2008 prin prisma dispoziţiilor H.G. nr. 861/2009 care nu sunt aplicabile în cauză. În opinia recurentei cererea sa este supusă regimului juridic stabilit prin H.G. nr. 1071/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri, Ordinul nr. 798/2006 pentru aprobarea metodologiei de calcul a sumelor cuvenite proprietarilor de păduri persoane fizice şi juridice care deţin păduri cu funcţii speciale de protecţie şi Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.
S-a mai arătat că instanţa nu a ţinut seama de acordul intimatei privind plata sumei solicitate, că art. 6 al H.G. nr. 861/2009 presupune alocarea pentru viitor prin buget a sumelor de bani necesari şi că legiuitorul nu a urmărit în nici un caz discriminarea între proprietarii de păduri, dezavantajând pe cei care nu au primit sumele cuvenite pentru anii precedenţi.
Prin întâmpinare, M.M.P. a arătat că sentinţa este temeinică şi legală, răspunzându-se punctual celor două motive de nelegalitate invocate de recurentă. În privinţa necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ s-a precizat că a rămas irevocabilă sentinţa prin care Judecătoria Câmpulung a calificat Adresa din 6 octombrie 2009 a D.P.P.D.F. din cadrul M.A.P.D.R. ca fiind un act administrativ unilateral în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Pe fond, s-a arătat că în mod corect s-au aplicat dispoziţiile H.G. nr. 861/2009 avându-se în vedere data învestirii legale a ministerului cu soluţionarea cererii persoanei juridice reclamante.
Examinând cauza în raport de normele legale incidente şi a probatoriului administrat, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat atât din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ. de care s-a prevalat recurenta-reclamantă cât şi din perspectiva art. 3041 C. proc. civ. care permit instanţei să analizeze pricina sub toate aspectele, astfel că îl va respinge în consecinţă pentru cele ce vor fi punctate:
Demersul judiciar al reclamantei O.M.N., înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpulung-Muscel, a avut ca obiect obligarea M.A.P.D.R. la plata sumei de 58.432,39 RON cu titlu de plăţi compensatorii cuvenite pentru anul 2008, aferentă pădurilor cu funcţii speciale.
Observând că refuzul de acordare a compensaţiilor s-a materializat în Actul din 6 octombrie 2009 al M.A.P.D.R. (M.M.P., conform H.G. nr. 1635/2009), prin Sentinţa civilă nr. 867 din 12 mai 2010 Judecătoria Câmpulung a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Argeş, secţia contencios, faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004. Această sentinţă nu a fost recurată, devenind irevocabilă.
În considerarea art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, verificându-şi la rândul său competenţa, prin Sentinţa nr. 1048/CAF din 19 octombrie 2010, Tribunalul Argeş a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal. Această sentinţă a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 281/R-Cont din 2 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
În acest context, caracterul de litigiu de contencios administrativ şi instanţa competentă să îl soluţioneze au fost stabilite irevocabil, hotărârile judecătoreşti arătate mai sus fiind câştigate cauzei cu autoritate de lucru judecat.
Aşadar, critica referitoare la incidenţa art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu va fi primită de Înalta Curte.
Pe fondul pricinii, Înalta Curte reţine că nu se susţine nici critica recurentei în sensul că prin soluţia curţii de apel, prin aplicarea H.G. nr. 861/2009, s-ar fi acceptat încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
În mod judicios, avându-se în vedere situaţia de fapt evidenţiată de probatoriul administrat, prima instanţă a reţinut că existenţa şi conţinutul dreptului de acordarea a compensaţiilor băneşti pentru suprafeţele de pădure cu funcţii speciale de protecţie deţinute de reclamantă, pentru anul 2008, se evaluează în raport cu momentul învestirii legale a autorităţii pârâte cu competenţe în materie în aplicarea art. 97 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.
Cererea reclamantei, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 46/2008, pe art. 97 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1071/2006, Ordinele nr. 625/2006 şi 933/2007 emise de M.A.D.R., a fost înregistrată la data de 17 decembrie 2008 la I.T.R.S.V. Ploieşti, iar aceasta, după succesive returnări în vederea completării documentaţiei, a înaintat-o M.A.P.D.R. la data de 1 octombrie 2009 pentru plata compensaţiilor.
Prin Adresa din 6 octombrie 2009, M.A.P.D.R. - D.P.P.D.F. a comunicat I.T.R.S.V. Ploieşti că nu se poate da curs solicitării în discuţie, motivându-se acest refuz pe de o parte pe împrejurarea că reclamanta nu se înscrie în dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1071/2006 care vizează exclusiv proprietarii persoane fizice, iar pe de altă parte pe lipsa avizului C.E. cerut de H.G. nr. 861/2009.
Observând în mod corect că prin H.G. nr. 1071/2006 şi Ordinul nr. 798/2006 au fost vizate şi persoanele juridice, dar în mod special că art. 97 din Legea nr. 46/2008 nu distinge între proprietarii (de păduri) persoane fizice şi proprietarii persoane juridice, instanţa fondului a înlăturat primul argument folosit de pârâtă pentru a-şi justifica refuzul de acordare a compensaţiilor băneşti.
În schimb, în mod corect, a fost considerat pertinent cel de-al doilea argument al autorităţii pârâte constând în neîndeplinirea cerinţei impuse de art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 861/2006 privind aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond.
Art. 6 din H.G. nr. 861/2009 prevede că:
"(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice şi la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic), cu modificările şi completările ulterioare, se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a C.E. privind ajutoarele de stat.
(2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010, numai după primirea deciziei favorabile a C.E. privind ajutoarele de stat."
Având în vedere că la data la care documentaţia reclamantei a fost înaintată la M.A.P.D.R. (1 octombrie 2009) hotărârea de guvern amintită era în vigoare (data intrării în vigoare fiind 18 august 2009), cererii reclamantei îi sunt aplicabile prevederile alin. (1) ale textului legal citat, urmând ca forma de sprijin prevăzută de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic), ("acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă") să se finanţeze numai după primirea deciziei favorabile a C.E. privind ajutoarele de stat.
Având în vedere că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, este legală şi temeinică şi văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de O.M.N. împotriva Sentinţei nr. 254/F-C/2011 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5338/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4294/2012. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
