ICCJ. Decizia nr. 5321/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5321/2012
Dosar nr. 3792/2/2012
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 mai 2012, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice a chemat în judecată Compania Naţională Poşta Română S.A., Fabrica de Timbre şi SC "B.C." SRL, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractelor de furnizare nr. 340/6107, nr. 340/6108, nr. 340/6109, nr. 340/6110, nr. 340/6117 şi nr. 340/6118 din 2 noiembrie 2009.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, deşi serviciile filatelice sunt activităţi relevante, contractele de furnizare au fost încheiate în mod direct potrivit unei proceduri interne stabilite de Poşta Română şi nu în conformitate cu procedurile concurenţiale prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.
Prin Sentinţa civilă nr. 5113 din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive şi, admiţând acţiunea, a constatat nulitatea absolută a celor 6 contracte de furnizare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, întrucât Fabrica de Timbre este parte contractantă şi are capacitatea de a sta în nume propriu în instanţă, nu este justificată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Referitor la calitatea procesuală a Companiei Naţionale Poşta Română S.A., instanţa a constatat că aceasta este beneficiara contractelor de furnizare, necesitatea încheierii cărora a intervenit în urma comenzilor efectuate de companie, în scopul desfăşurării propriei activităţi.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că la atribuirea contractelor, pârâtele au aplicat o procedură internă, stabilită prin Regulamentul nr. D100/342/2001.
Având însă în vedere calitatea companiei, de autoritate contractantă, astfel cum este reglementată această noţiune de art. 8 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, instanţa a constatat că erau incidente prevederile acestei ordonanţe de urgenţă în desfăşurarea procedurii de achiziţionare a hârtiei necesare întocmirii de formulare cu regim special, ce urmau a fi folosite în desfăşurarea activităţii relevante de poştă.
S-a reţinut şi faptul că Fabrica de Timbre desfăşoară ea însăşi activităţi relevante, autoritatea contractantă având obligaţia aplicării procedurii reglementate de O.U.G. nr. 34/2006.
Or, în acest context, utilizarea unei proceduri interne, fără publicarea prealabilă a anunţului de participare, trebuie sancţionată în opinia instanţei de fond, cu nulitatea absolută a contractelor de furnizare.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele Compania Naţională Poşta Română S.A. şi Fabrica de Timbre, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtele au învederat că s-a uzitat procedura internă de "cerere de oferte", întrucât în raport de obiectul achiziţiei - hârtie fără carbon, hârtie copiantă, hârtie pentru foto-copiatoare şi xerografică, hârtie tratată,, hârtie pentru scris şi hârtie pentru utilizare grafică - produsele şi serviciile achiziţionate nu erau destinate desfăşurării unei activităţi relevante, nici în sectorul de utilitate publică "poştă" şi nici în cel al prestării de servicii filatelice.
În acest sens, pârâtele au precizat că, date fiind caracteristicile lor tehnice, tipurile de hârtie achiziţionate nu puteau fi şi nu au fost utilizate pentru tipărirea timbrelor.
De asemenea, au mai arătat pârâtele, produsele şi serviciile achiziţionate nu au sprijinit în mod direct prestarea de către companie a serviciilor poştale pentru a se considera că obiectul contractelor de furnizare s-a realizat în scopul efectuării activităţii relevante de poştă.
Pârâtele au mai invocat şi faptul că Fabrica de Timbre, desfăşoară activităţi de tipar şi în beneficiul altor clienţi, decât compania de poştă, rezultând din referatele care au stat la baza procedurii de atribuire că achiziţia urma să se efectueze în vederea realizării comenzilor companiei şi ale terţilor.
În concluzie, au arătat pârâtele, prevederile O.U.G. nr. 34/2006 nu erau aplicabile, produsele achiziţionate neîncadrându-se în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 243, raportat la art. 8 lit. d) din ordonanţa de urgenţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 240 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 este considerată activitate relevantă în sectorul de utilitate publică prestarea serviciilor poştale constând în colectarea, sortarea, transportul şi livrarea la destinatari a trimiterilor poştale, iar în conformitate cu art. 243 din acelaşi act normativ, procedura reglementată de ordonanţă nu se aplică pentru contractele atribuite de către autoritatea contractantă şi care au ca obiect achiziţia de produse, servicii sau lucrări destinate desfăşurării altor activităţi decât activităţile relevante.
În cauză, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că scopul pentru care compania de poştă a impus sucursalei sale Fabrica de Timbre achiziţia de hârtie a fost desfăşurarea activităţii relevante de poştă.
În acest sens, s-a apreciat în mod corect că trebuie considerate contracte sectoriale, destinate în mod direct sau indirect susţinerii activităţii relevante, acele contracte ce au ca obiect dobândirea de produse sau servicii destinate funcţionării companiei de poştă din punct de vedere administrativ-organizatoric.
În cauză, achiziţia de hârtie efectuată de Fabrica de Timbre la comanda companiei de poştă trebuia să fie efectuată potrivit prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, deoarece utilizarea acelui produs la realizarea formularelor cu regim special este legată de desfăşurarea activităţii relevante, prestarea serviciilor poştale.
Instanţa de fond a reţinut în mod judicios că, şi în situaţia în care Fabrica de Timbre ar fi încheiat contractele de furnizare şi pentru realizarea propriei activităţi în relaţiile cu terţii, neputându-se face distincţie între cele două tipuri de activităţi în sensul derulării separate a achiziţiilor, era obligatorie aplicarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006.
În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate de pârâte fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Compania Naţională Poşta Română S.A. şi Fabrica de Timbre, împotriva Sentinţei civile nr. 5113 din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5311/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5322/2012. Contencios. Luare măsură... → |
|---|
