ICCJ. Decizia nr. 5349/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5349/2012
Dosar nr. 1133/35/2009*
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta M.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii din România anularea ca nelegal a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1542/2009 prin care a fost eliberată din funcţia de manager al Centrului de Sănătate B., judeţul Bihor, şi ca urmare a acestui fapt, s-a dispus repunerea sa în funcţie în calitatea de manager al Centrului de Sănătate B., judeţul Bihor; obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale pe perioada în care nu a îndeplinit funcţia de manager al Centrului de Sănătate B., judeţul Bihor; obligarea pârâtului la plata unor daune morale în sumă de 1.000 euro pentru fiecare lună în care nu şi-a putut îndeplini funcţia de manager general şi respectiv 100 RON pentru fiecare zi de întârziere pentru lipsa răspunsului la plângerea sa prealabilă, înregistrată la Ministerul Sănătăţii la 13 august 2009, pentru depăşirea termenului legal în care avea obligaţia să-i comunice un răspuns, cu cheltuieli de judecată.
Prin ordinul nr. 1542 din 5 august 2009 al Ministerului Sănătăţii, începând cu data de 5 august 2009, reclamanta a fost eliberată din funcţia de manager al Centrului de Sănătate B., judeţul Bihor, conform prevederilor art. 1833 lit. n) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările ulterioare, „dacă se constată că managerul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea funcţiei de manager.” Cu aceeaşi dată, a încetat contractul de management din 14 decembrie 2006, încheiat între Ministerul Sănătăţii Publice şi reclamantă, conform prevederilor art. 1833 lit. n) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 257/2011 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta M.A., şi în consecinţă a dispus anularea Ordinului nr. 1542/2009 emis de pârât şi repunerea reclamantei în calitatea de manager al Centrului de Sănătate B. din judeţul Bihor, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a diferenţelor salariale pe perioada în care nu a îndeplinit funcţia de manager al Centrului de Sănătate B., a respins restul capetelor de cerere ca neîntemeiate, de asemenea a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit diplomei de licenţă aflată la dosar, reclamanta este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii din P., profilul sociopsihopedagogie, specializarea psihosociologie. De asemenea, reclamanta a mai depus la dosar o diplomă din care rezultă că a absolvit masteratul în Medicină Socială şi Management Sanitar în anul 2007.
Interpretând textul art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 69/2009, rezultă că managerul trebuie să îndeplinească două condiţii, respectiv: să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ şi să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.
În ceea ce priveşte prima condiţie, potrivit art. 15 alin. (5) din Legea învăţământului nr. 84/1995, sistemul naţional de învăţământ cuprinde următoarele niveluri, printre care la lit. e) este cuprins învăţământ superior, format din învăţământul universitar şi învăţământul postuniversitar.
În speţă, reclamanta este absolventă a unei instituţii de învăţământ superior în sensul reglementat de ordonanţă, atâta vreme cât a absolvit masteratul în Medicină Socială şi Management Sanitar în anul 2007, f iind posesoarea unei diplome universitare într-o specializare de frontieră între domeniul medical şi cel economic, managementul sanitar public, exact specializarea aferentă activităţii desfăşurate conform contractului de management din 14 decembrie 2005, încheiat cu Ministerul Sănătăţii Publice. De altfel, reclamanta este licenţiată în psiho-sociologie cu studii superioare de lungă durată (4 ani), un domeniu învecinat ştiinţelor medicale.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, ea rezultă din concluziile comisiilor numite prin Ordinul nr. 790/2009, reclamanta urmând cursuri de management sanitar în cadrul Şcolii Naţionale de sănătate Publică şi Management Sanitar şi alte cursuri.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a îndeplini funcţia de manager după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 69/2009.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât pârâtul Ministerul Sănătăţii, cât şi reclamanta M.A.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii a criticat hotărârea atacată pentru aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor O.U.G. nr. 69/2009 referitoare la modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prevederi ce au ca obiect condiţiile ce trebuie întrunite de persoana care ocupă funcţia de manager sau manager interimar al unui spital.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că reclamanta, ca absolventă a unei instituţii de învăţământ superior în domeniul psihologic-sociologie, nu îndeplineşte una din condiţiile prevăzute de Legea nr. 95/2006 pentru ocuparea funcţiei de manager, de a fi absolvit o instituţie de învăţământ superior din domeniul medical, economic, juridic sau administrativ.
Recurenta M.A., la rândul său, a cerut admiterea recursului său şi modificarea parţială a sentinţei atacate în sensul admiterii şi a capătului de cerere privind acordarea unor daune materiale şi morale.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat de Ministerul Sănătăţii, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul Ministerului Sănătăţii este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1833 lit. n) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare contractul de management şi, respectiv, contractul de administrare încetează „dacă se constată că managerul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea funcţiei de manager.”
Prin O.U.G. nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii s-a modificat art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 astfel:
„Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ şi al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.”
O.U.G. nr. 69/2009 prevede la art. 11 următoarele:
„(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţia de manager sau manager interimar al spitalului, ocupată în prezent conform legii, poate fi exercitată numai de persoana fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică, care îndeplineşte dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ministrul sănătăţii numeşte prin ordin comisii în vederea analizării şi verificării îndeplinirii de către manageri şi manageri interimari a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
Comisiile prevăzute la alin. (2) vor întocmi în termen de 30 de zile de la numire un raport privind îndeplinirea sau neîndeplinirea de către manageri şi manageri interimari de spital a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.”
Având în vedere dispoziţiile legale invocate rezultă ca managerul trebuie să îndeplinească 2 condiţii cumulative:
- să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ;
- să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.
Reclamanta, aşa cum şi susţine este absolventă a unei instituţii de învăţământ superior în domeniul psihologie-sociologie, specialitate care nu se încadrează în niciuna din cele 4 categorii prevăzute de Legea nr. 95/2006, şi anume medical, economic, juridic sau administrativ.
Instanţa reţine cu privire la acest aspect faptul că „reclamanta este licenţiată în psiho-sociologie cu studii superioare de lungă durată (4 ani), un domeniu învecinat ştiinţelor medicale.” Ori, legiuitorul cerea la momentul emiterii ordinului ca managerul „să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ” şi nu al unui domeniu „învecinat” cu acestea.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru considerentele care au condus la admiterea recursului Ministerul Sănătăţii şi la respingerea în totalitate a acţiunii reclamantei, recursul reclamantei privitor la acordarea unor despăgubiri pentru eliberarea sa din funcţia de manager urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei nr. 257/2011 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5347/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5351/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
