ICCJ. Decizia nr. 5351/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5351/2012
Dosar nr. 888/45/2010
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii P.C., H.S., P.D., (moştenitoare după P.T.), U.I., P.D.A. şi P.R. (moştenitor după P.D.B.), au chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând anularea deciziei din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care le-au fost stabilite despăgubiri pentru suprafaţa de 31 mp situaţi în Iaşi, str. S.N., la nivelul sumei de 2.604 RON.
Pârâta prin întâmpinare a invocat inadmisibilitatea acţiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, iar pe fondul cererii a considerat că din raportul de evaluare întocmit în cauză rezultă Standardele Internaţionale de Evaluare iar împotriva lui reclamanţii nu au formulat obiecţiuni pe parcursul derulării procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, deşi au acceptat aşadar varianta finală corectată ca urmare a refacerii raportului de expertiză.
Excepţia de tardivitate a fost respinsă de instanţă prin încheierea din 4 aprilie 2011, motivat de faptul că actul în cauză a fost comunicat la 23 aprilie 2010, reclamanţii urmând procedura prealabilă conform actului de la dosar în termenul de 30 zile, respectiv la 24 mai 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 250 din 12 septembrie 2011 Curtea de Apel Iaşi, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.C., H.S., P.D., U.I., P.D.A., P.R., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că evaluatorul nu a avut suficiente date privind similitudinea proprietăţilor tranzacţionate pe piaţa imobiliară, astfel că a aplicat metoda C.M.B.U. a terenului considerat liber prin tehnica reziduală, respectiv la 84 RON/mp, întrucât deşi valoarea pe mp construit în zona mediană este de 580 E conform M.R. iunie 2009, s-a avut în vedere faptul că, cererea pentru aceste tipuri de proprietăţi este foarte mică şi tranzacţiile se fac numai în cazuri speciale „pentru reîntregirea proprietăţilor, de aceea nu puteau preciza o plajă valorică”.
Expertiza de evaluare efectuată în cauză de expert N.C. a apreciat că „în zona adiacentă, pentru construcţiile nou realizate în urmă cu 5 ani terenul a fost procurat cu valoarea de 600 până la 800 euro/mp”, astfel că valoarea pentru cei 31 mp ar fi de 809 RON/mp, echivalent a 197 euro, respectiv 25.070 RON/6.117 euro.
Curtea de apel a mai reţinut că, valoarea de piaţă la nivelul căreia reclamanţii ar trebui să fie despăgubiţi, este definită „ca suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere”.
Prin prisma acestei definiţii, Curtea de apel a constatat că preţul de 809 euro stabilit de expert N.C. este superior chiar limitei aferente zonei evocate în acelaşi raport, de 800 euro/mp, pe de o parte, iar pe de altă parte valoarea stabilită face abstracţie de împrejurarea că în discuţie vânzarea se referă la 31 mp, care privită independent, nu ar putea prezenta interes decât pentru proprietatea aflată în imediata vecinătate, pentru extinderea suprafeţei deja deţinute de aceştia, iar nu şi pentru un terţ cumpărător pentru care o astfel de parcelă nu poate prezenta un interes economic practic.
Împotriva sentinţei nr. 250 din data de 12 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs în termen legal şi motivat reclamanţii P.C., H.S., P.D. (moştenitoare după P.T.), U.I., P.D.A., P.R. (moştenitori după P.D.B.), prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii.
S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că sentinţa este nelegală şi netemeinică, instanţa de fond având obligaţia de a exercita un rol activ, în vederea stabilirii unei valori reale a imobilului evaluat, mai ales în condiţiile în care la dosarul cauzei s-au aflat două rapoarte de expertiză privind acelaşi obiect, prin care s-au stabilit două valori diferite şi total disproporţionate.
Judecătorul fondului, s-a precizat, dacă proceda la o consultare a anexelor nr. 3.1 şi nr. 5 din expertiza evaluare imobile Iaşi 2010 care tratează încadrarea pe zone a străzilor din Municipiul Iaşi respectiv valorile minime pe localităţi şi zone, trebuia să observe faptul că până şi preţul minim pentru terenul situat în str. S.N., Iaşi este mult superior celui stabilit în raportul de expertiză întocmit de evaluatorul O.S. În schimb, instanţa de fond a reţinut acest preţ minim, fără a arăta din ce considerente a ales să-şi întemeieze hotărârea pe acel raport, iar nu pe cel efectuat de expertul tehnic N.C. sau pe oricare altul.
Prima instanţă, s-a mai relevat, a avut ca argument, în luarea hotărârii de a respinge acţiunea, faptul că suprafaţa de teren avută în discuţie, respectiv 31 mp, reprezintă o parcelă care nu prezintă interes economic pentru un terţ cumpărător, ci doar pentru proprietatea învecinată, pentru extinderea suprafeţei deja deţinută de vecini. Or, dacă pentru acest motiv, considerându-se că este o suprafaţă neglijabilă şi inutilă, terenul supus evaluării a fost atât de drastic depreciat, trebuie avut în vedere faptul că terenul învecinat aparţine tot reclamanţilor, iar însăşi parcela pentru care se oferă despăgubiri reprezintă un teren ce trebuia restituit în natură reclamanţilor aşa cum s-a procedat cu suprafaţa de teren de 431 mp situată în Iaşi, str. S.N. Nu există niciun motiv, au concluzionat recurenţii, ca imobilul imposibil de restituit în natură să nu fie apreciat la adevărata sa valoare.
În aceste condiţii, au considerat reclamanţii că prima instanţă nu a procedat la o corectă apreciere a probelor, şi au solicitat aceştia admiterea recursului şi desfiinţarea hotărârii atacate.
Prin întâmpinarea formulată în litigiu intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că raportul de evaluare a fost întocmit în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare aşa cum prevede art. 3 lit. d) şi e) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi că valoarea stabilită prin raportul de expertiză reprezintă valoarea de piaţă.
Prin urmare, cum raportul de evaluare în cadrul procedurii administrative respectă dispoziţiile legale în vigoare [art. 16 alin. (5), alin. (6) şi alin. (7) din Titlul VII la Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare], în mod legal, potrivit prevederilor 16 alin. (7) din actul normativ menţionat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a procedat la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Recursul este fondat şi va fi admis, cu consecinţa modificării sentinţei nr. 250 din data de 12 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul anulării deciziei din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligării pârâtei sus menţionate la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 25.070 RON, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Emiterea deciziei din data de 18 noiembrie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, privitoare la acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII, Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, s-a făcut în temeiul raportului de evaluare întocmit în dosarul intern înregistrat sub nr. 13644/CC de către evaluatorul O.S., prin care a fost estimată valoarea de piaţă a imobilului ce a format obiectul dosarului de despăgubire (teren în suprafaţă de 31 mp situat în municipiul Iaşi, str. S.N.) la suma de 2.604 RON (84 RON/mp).
Prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cursul judecăţii, la solicitarea reclamanţilor, de către inginerul N.C., expert tehnic în specialitatea construcţii şi evaluări imobiliare, valoarea imobilului teren în suprafaţă de 31 mp situat în Iaşi, str. S.N. reprezentând refugiu pietonal, imposibil aşadar de restituit în natură, a fost stabilită, urmare utilizării Standardelor Internaţionale de Evaluare, la valoarea de 25.070 RON (31 mp x 197 euro/809 RON/m.p. = 6.117 euro/25.070 RON).
În mod neîntemeiat judecătorul fondului, prin hotărârea atacată, a înlăturat, fără o motivare convingătoare, concluziile expertizei tehnice imobiliare administrate în cursul procedurii judiciare, şi şi-a însuşit valoarea de 2.604 RON stabilită prin raportul de evaluare efectuat în cadrul procedurii administrative, care este, cum susţine chiar evaluatorul, o „valoare simbolică”, şi nu una profund fundamentată, credibilă. Într-adevăr, se reţine, în litigiu, că sunt pertinente şi concludente constatările şi concluziile expertizei tehnice efectuată de expertul judiciar N.C., ele întemeindu-se pe elemente de evaluare obiective şi nu simbolice.
Prin urmare, la stabilirea valorii terenului în suprafaţă de 31 mp imposibil de restituit în natură (datorită destinaţiei sale actuale de refugiu pietonal), de 25.070 RON (31 mp x 197 euro/809 RON/mp = 6.117 euro/25.070 RON), care reprezintă o despăgubire justă şi echitabilă, s-a luat în mod corect în considerare, prin expertiza tehnică judiciară, faptul că acesta este situat în continuarea unei suprafeţe de 1394 mp restituită descendenţilor familiei P. în temeiul Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 10/2001, precum şi împrejurarea că în zona adiacentă, pentru construcţiile noi realizate în urmă cu 5 ani terenul a fost procurat cu un preţ cuprins între 600-800 euro/mp.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este nelegală şi netemeinică hotărârea atacată prin care a fost respinsă acţiunea reclamanţilor, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de P.C., H.S., P.D., U.I., P.D.A. şi P.R. împotriva sentinţei nr. 250 din 12 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa modificării sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii reclamanţilor, a anulării deciziei din data de 18 noiembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 25.070 RON în loc de 2.604 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.C., H.S., P.D., U.I., P.D.A. şi P.R., împotriva sentinţei nr. 250/2011 din 12 septembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamanţilor.
Anulează decizia din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi obligă pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 25.070 RON.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5349/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5354/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
