ICCJ. Decizia nr. 5357/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5357/2012
Dosar nr. 679/39/2011
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii D.D.C. şi L.O., în calitate de şef ocol, respectiv contabil şef la Regia Autonomă Locală, Ocolul Silvic D. R.A. au formulat contestaţie împotriva deciziei din 24 mai 2011 emisă de D.G.F.P. a judeţului Suceava.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin procesul-verbal de control financiar încheiat de Activitatea de Inspecţie Fiscală Suceava la data de 7 februarie 2011 au fost stabilite suplimentar obligaţii de plată în sumă totală de 5.094.892,98 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar, majorări de întârziere şi penalităţi, împotriva căruia s-a formulat plângere la D.G.F.P. Suceava, înregistrată din 25 februarie 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 374 din 10 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Locală, Ocolul Silvic D. R.A. prin D.D.C., şef ocol şi L.O., contabil şef, a anulat decizia din 24 mai 2011 emisă de D.G.F.P. a judeţului Suceava, a trimis cauza către aceasta în vederea soluţionării pe fond a contestaţiei şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.480 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin decizia din 24 mai 2011 emisă de D.G.F.P. a judeţului Suceava, Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul Financiar, privind soluţionarea plângerii formulată de Regia Autonomă Locală, Ocolul Silvic D. R.A. a fost suspendată soluţionarea plângerii formulată de Regia Autonomă Locală, Ocolul Silvic D. R.A.
Împotriva procesului-verbal de control financiar încheiat de Activitatea de Inspecţie Fiscală Suceava în data de 7 februarie 2011, prin aplicarea prevederilor pct. 10 din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2160/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva proceselor-verbale de control financiar încheiate în baza Legii nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare.
Instanţa de fond a constatat că măsura suspendării soluţionării plângerii este nelegală întrucât potrivit pct. 10 din Ordinul nr. 2160/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva procesului verbal de control financiar:
„Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat controlul financiar a sesizat organele de drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă”.
Acest text de lege se coroborează cu art. 214 alin. (1) C. proc. fisc.
Analiza acestora conduce la concluzia că legiuitorul a instituit în favoarea organului fiscal o posibilitate, şi nu un drept ca în anumite situaţii, precis determinate, să procedeze la suspendarea soluţionării unor contestaţii.
Or, în situaţia de faţă intimata, în motivarea deciziei atacate, uzând de argumente generice, a procedat la suspendarea soluţionării cauzei, fără a puncta în fapt în ce anume constă înrâurirea hotărâtoare la care face trimitere textul citat.
În opinia Curţii de apel, simpla formulare a unei plângeri penale împotriva conducerii ocolului silvic sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală nu e de natură a satisface exigenţele reclamate de art. 214 alin. (1) C. proc. fisc.
Punctând, în cuprinsul deciziei din 14 mai 2011 emitenta trebuia să realizeze o corespondenţă logică între acuzele aduse conducerii ocolului silvic şi conţinutul procesului verbal de control financiar din 7 februarie 2011, împrejurare ce nu rezultă din conţinutul actului administrativ de autoritate ce face obiectul prezentei judecăţi.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta D.G.F.P. a judeţului Suceava, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
În mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 214 alin. (1) C. proc. fisc. şi ale pct. 10 din Ordinul nr. 2160/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva procesului-verbal de control financiar, referitoare la suspendarea soluţionării contestaţiei administrativ-fiscale în cazul existenţei indiciilor săvârşirii unei infracţiuni.
Recurenta precizează că decizia din 24 mai 2011 cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei. Faptul nedeclarării şi neachitării impozitului pe profit conduce, în mod evident, la existenţa indiciilor de evaziune fiscală.
Recurenta invocă şi prevederile art. 19 alin. (2) C. proc. pen. privind prioritatea acţiunii penale faţă de cea civilă.
Motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele argumente:
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că simpla formulare a unei plângeri penale împotriva conducerii Ocolului Silvic sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală nu este de natură a satisface exigenţele reclamate de art. 214 alin. (1) C. proc. fisc.
Potrivit textului de lege menţionat şi punctului 10 din Ordinul nr. 2160/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva procesului-verbal de control financiar „Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat controlul financiar a sesizat organele de drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă”.
În speţă, în motivarea deciziei administrative atacate sunt expuse argumente generice, fără nici o referire la elemente de fapt ce ar contura o infracţiune concretă, cu o „înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă”.
Pentru considerentele menţionate, instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută.
În ceea ce priveşte invocarea principiului „penalul ţine în loc civilul”, respectiv a art. 19 alin. (2) C. proc. civ., această prevedere legală nu îşi găseşte aplicarea, în speţă nefăcându-se dovada existenţei unei acţiuni penale, ci doar a sesizării organelor de urmărire penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Suceava împotriva sentinţei civile nr. 374 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5354/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5360/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
