ICCJ. Decizia nr. 5350/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5350/2012
Dosar nr. 7914/33/2010
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel a municipiului Bucuresti, reclamantul M.G. a chemat in judecata pe M.A.N., solicitând:
(1) anularea în tot a Deciziei de suspendare a plăţii pensiei de serviciu nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârâtă (2) obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzate, anume plata pensiei datorate reclamantului aferentă perioadei ianuarie-august 2010 actualizată cu indicele inflaţiei de la data efectuării plăţii efective,
(3) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru judiciar, timbru judiciar şi onorariu de avocat.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat ca decizia atacată este dată în baza unor prevederi legale neconstituţionale, anume art. 17 alin. (2) lit. (a) din Legea nr. 329/2009, care încalcă principiul neretroactivității actelor normative, principiu consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţia României
De asemenea, a susţinut reclamantul, decizia atacată este dată în baza unor prevederi legale neconstituţionale, anume art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 care încalcă principiul nediscriminării, consacrat în art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României, art. 14 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 21 alin. (1) al Cartei drepturilor fundamentale a U.E., în coroborare cu art. 6 al Tratatului privind U.E.
Totodată, decizia atacată încalcă prevederile art. 47, alin. (2) şi art. 114 alin. (1) din Constituţia României şi ale art. 7 alin. (1) şi art. 26 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
La data de 4 martie 2011, reclamantul a depus o cerere precizatoare, prin care a solicitat în plus faţă de cererile şi motivele indicate în acţiunea de contencios administrativ, următoarele:
a) Să se anuleze Decizia de suspendare a plăţii pensiei de serviciu a sa nr. P 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârâtă în principal si cu prioritate în temeiul punctului 3 din acţiunea în contencios, anume deoarece Legea nr. 329/2009 nu a modificat art. 26 din Legea nr. 164/2001 care permite persoanelor ce beneficiază de pensie militară de serviciu să cumuleze această pensie cu venituri bugetare,
b) în cazul în care instanţa consideră că Legea nr. 329/2009 a modificat prevederile Legii nr. 164/2001, să anuleze în tot Decizia de suspendare a plăţii pensiei de serviciu a sa nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârâtă având în vedere că aceasta este dată în baza unor prevederi legale neconstituţionale arătate la punctele 1 şi 2 din acţiunea în contencios, precum şi deoarece art. 1 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 încalcă şi dreptul patrimonial la pensie al sau ce reprezintă un drept câştigat căruia nu îi poate fi adusă atingere, potrivit jurisprudenţei C.E.D.O. şi a Curţii Constituţionale a României.
La data de 4 martie 2011, pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei materiale, iar pe fond, solicitând respingerea cererii.
În motivare, pârâtul a arătat ca actul a cărui anulare se solicită nu are caracterul unui act administrativ, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Având în vedere că dosarul are ca obiect contestarea unei decizii de suspendare a plăţii pensiei, potrivit dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului București, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea din data de 15 aprilie 2011, Curtea a respins excepţia necompetenţei materiale ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 6461 din 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâtul M.A.N., a anulat decizia de suspendare a plăţii pensiei de serviciu nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârât şi a obligat pe pârât să plătească reclamantului pensia de serviciu pentru perioada ianuarie 2010-august 2010 şi dobânda legală aferentă până la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea până la 01 iunie 2002, când a ieşit la pensie cu gradul de colonel, în temeiul Legii nr. 164/2001, urmare a Deciziei nr. 0100607, iar începând cu 01 octombrie 2003, a fost angajat prin concurs în administraţia publică locală, la P. Mun. B.
Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009, în luna decembrie 2009, a fost notificat de către P. Mun.B. în sensul să îşi precizeze opţiunea între suspendarea plăţii pensiei de militar şi încetarea raporturilor de muncă, în temeiul art. 18 alin. (1) din legea susmenţionată.
La data de 07 decembrie 2009, reclamantul a semnat declaraţia prin care a arătat că va continua activitatea salariată.
La data de 21 ianuarie 2010, reclamantului i-a fost comunicată Decizia nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 prin care a fost informat că în baza dispoziţiilor legale din Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 „începând cu data de 1.ianuarie 2010 se suspendă plata pensiei de serviciu".
La data de 19 februarie 2010, reclamantul a formulat în termen legal în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 plângere prealabilă împotriva deciziei solicitând revocarea în tot a acesteia.
La această plângere prealabilă, a primit la data de 13 martie 2010 adresa nr. P/ 4004 din 05 martie 2010 a pârâtului, prin care a fost informat că M.A.N. nu are temei pentru a revoca decizia de suspendare a plăţii pensiei întrucât este obligat să respecte întocmai actele normative în vigoare şi nu are competenţa de a se pronunţa asupra legalităţii acestora.”
Curtea a constatat că reclamantul beneficia la data intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009 de o pensie militară de stat superioară valorii salariului mediu brut şi prin urmare, începând cu data de 01 ianuarie 2010, i-a fost suspendat dreptul la pensie, deşi altor persoane în aceeaşi situaţie cu a sa, anume beneficiari ai pensiei militare de stat şi angajaţi în sectorul public, nu le-au fost suspendate pensiile, dacă acestea aveau valoarea de până la 1.693 lei.
Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009, a cărei justificare este „reducerea cheltuielilor bugetare", persoane care se aflau în situaţii similare, au continuat să beneficieze în continuare de dreptul la pensie şi de remuneraţia salarială, în timp ce reclamantului i-a fost suspendat în totalitate dreptul la pensie.
Criteriile stabilite de lege sunt aşadar discriminatorii, a apreciat judecătorul fondului, deoarece produc efecte diferite între persoane aflate în situaţii similare şi prin urmare, trebuie determinat dacă aceste criterii au o justificare obiectivă şi rezonabilă.
Curtea a reţinut că tratamentul diferit aplicat pensionarilor în cazuri similare cu ale reclamantului nu sunt justificate nici obiectiv, nici rezonabil, situaţia sa fiind afectată în raport de cea a altor colegi în situaţie asemănătoare, pentru simplul motiv că a muncit în trecut mai mult şi a obţinut o pensie mai mare şi pentru motivul că, în prezent, muncea din nou, muncă în schimbul căreia primea o remuneraţie din partea statului.
Aspectul discriminatoriu al unor astfel de prevederi a fost subliniat în cauza B. împotriva R.C., prin Hotărârea din 26 noiembrie 2002.
Aşa cum în cauza B., in care C.E.D.O. a considerat că excluderea procurorilor de la aplicarea legii privind suspendarea pensiilor era una nejustificată, la fel şi în prezenta cauză, excluderea de la aplicarea prevederilor Legii nr. 329/2009 a altor pensionari care au o pensie mai mică şi care au continuat să primească aceeaşi pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009, este nejustificată în raport cu suspendarea totală a dreptului la pensie al reclamantului, care a muncit mai mult decât aceştia iar răsplata primită în acest moment este crearea unei situaţii net dezavantajoase faţă de cei dintâi.
Din aceste motive, în baza art. 14 din C.E.D.O., art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a U.E., art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O., art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis cererea, a anulat decizia de suspendare a plăţii pensiei de serviciu nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de pârâtă şi a obligat pe pârât să plătească reclamantului pensia de serviciu pentru perioada ianuarie 2010-august 2010 şi dobânda legală aferentă până la data plăţii efective.
Curtea a obligat pe pârât să plătească dobânda aferentă, deoarece, urmare a lipsei de folosinţă a sumei de bani reprezentând pensia neîncasată, reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu, prezumat de legiuitor a fi egal cu dobânda legală.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtul M.A.N. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă precizează că decizia contestată de reclamant are ca obiect suspendarea plăţii pensiei militare de serviciu, astfel încât se impune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la T.a mun. B., în temeiul art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. , art. 154 si art. 155 din Legea nr. 19/2000.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, analizând recursul în raport cu motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, constată că acesta este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.
În raport cu actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. P/ 27194 din 24 decembrie 2009 emisă de C.P. a M.A.I. şi obligarea pârâtului la plata pensiei retroactive de la data suspendării ei din 01 ianuarie 2010, corelativ situaţiei anterioare acesteia.
Prin decizia contestată, pârâtul a adus la cunoştinţă reclamantului faptul că, potrivit declaraţiei pe proprie răspundere, din care rezultă că optează pentru suspendarea plăţii pensiei, începând cu data de 01 ianuarie 2010 se suspendă plata drepturilor de pensie în temeiul Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu C.E. şi F.M.I.
Drepturile de pensie ale recurentului-reclamant M.G. fuseseră stabilite anterior prin Decizia nr. 0100607 din 01 octombrie 2002 emisă de C.P. a M.A.I. în baza prevederilor art. 53 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor.
Conform dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 179/2004, în vigoare la data emiterii deciziei de stabilire a drepturilor de pensie, precum şi a deciziei ce formează obiectul cauzei (Decizia nr. P 27194 din 24 decembrie 2009):
„ Art. 54 alin. (1) Împotriva deciziilor emise în condiţiile art. 53 se poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia de contestaţii pensii care funcţionează în cadrul M.A.I.
(2) Componenţa nominală a comisiei prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(3) Comisia de contestaţii soluţionează contestaţiile în termenul prevăzut de lege.
(4) Deciziile comisiei de contestaţii pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente, potrivit Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare.”
În temeiul normei de trimitere de la art. 54 alin. (4) din Legea nr. 179/2004, în privinţa deciziei contestate, prin care s-a dispus suspendarea plăţii pensiei stabilite în favoarea reclamantului, sunt aplicabile normele de competenţă prevăzute de art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Aceleaşi norme de competenţă sunt prevăzute şi de art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data pronunţării prezentei decizii, care a abrogat Legea nr. 179/2004 art. 196 lit. e) din Legea nr. 263/2010), conform cărora „Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale”.
Dispoziţiile citate din Legea nr. 263/2010 sunt aplicabile în temeiul prevederilor art. 725 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., conform cărora: „ Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt pe deplin aplicabile.” În cauză se constată că normele de competenţă din vechea reglementare au fost preluate integral în materialitatea lor în noua reglementare În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond – C.A. a mun. B. , ca instanţă de contencios administrativ, a pronunţat hotărârea ce formează obiectul recursului cu încălcarea competenţei materiale ce revenea tribunalului, ca instanţă de litigii de muncă, conform dispoziţiilor speciale în materia pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale, recursul fiind fondat sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 137, art. 306 alin. (2), art. 304 pct. 3, art. 312 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (6) şi art. 725 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. şi cu referire la art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, Înalta Curte va admite recursul declarat de M.G. , va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul municipiului București, secţia litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 6461 din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4912/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5353/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
