ICCJ. Decizia nr. 5441/2012. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5441/2012
Dosar nr. 7169/111/2010
Şedinţa publică de la 19 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor şi ulterior declinată în favoarea Curţii de Apel Oradea, reclamanta Primăria municipiului Oradea, prin D.M.P.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, D.G.A.M.P.O.R., obligarea pârâţilor să aprobe finanţarea proiectului conform cererii de finanţare din 4 martie 2009; obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului să încheie contractul de finanţare, cu respectarea prevederilor Ghidului Solicitantului; anularea adresei din 9 martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului prin care s-au comunicat motivele ce au condus la respingerea cererii de finanţare; admiterea contestaţiei formulate împotriva deciziei de respingere a cererii de finanţare; anularea deciziei din 23martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului prin care s-a respins contestaţia înregistrată din 9 aprilie 2010; anularea adresei din 10 august 2010 prin care s-a menţinut decizia D.G.A.M.P.O.R. din 23 martie 2010 de respingere a cererii de finanţare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 4 martie 2009, Municipiul Oradea a depus la A.D.R. Nord-Vest cererea de finanţare din 4 martie 2009, ce avea ca obiectiv reabilitarea Liceului teologic „S.L.”, dar cererea a fost în final respinsă, cu motivarea că atât D.G.A.M.P.O.R. cât şi Organismul Intermediar A.D.R. Nord-Vest au fost induse în eroare prin nefurnizarea informaţiilor reale cu privire la situaţia neclară a imobilului situat pe str. P.C., astfel că a devenit aplicabilă prevederea din Ghidul solicitantului conform căreia „solicitantul va fi exclus din procesul de evaluare şi selecţie pentru acordarea finanţării şi cererea de finanţare va fi respinsă dacă se dovedeşte că solicitantul se face vinovat de inducerea gravă în eroare a D.G.A.M.P.O.R. sau Organismul Intermediar, prin furnizarea de informaţii incorecte care reprezintă condiţii de eligibilitate, sau dacă a omis furnizarea acestor informaţii”.
A mai precizat reclamantul că potrivit Ghidului solicitantului trebuia să facă dovada că deţine dreptul de folosinţă asupra bunului imobil, pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data depunerii cererii de finanţare, în acest sens anexându-se la cererea formulată contractul de comodat încheiat cu Compania fiicelor de caritate.
A opinat reclamantul că, în speţă, c ondiţiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului au fost în totalitate respectate, D.G.A.M.P.O.R. nefiind indusă în eroare .
În ce priveşte situaţia de fapt se menţionează că în acelaşi imobil pentru care a fost depusă cererea de finanţare funcţionează şi Colegiul Economic „P.C.”, între Municipiul Oradea şi Compania fiicelor de caritate existând o relaţie contractuală ce datează din 12 decembrie 2005, potrivit căreia, până în data de 26 iunie 2010, în imobilul în cauză avea să îşi desfăşoare activitatea Colegiul Economic „P.C.”.
S-a mai precizat că î n cererea de finanţare s-a operat menţiunea că grupul şcolar a funcţionat în acest spaţiu, apreciindu-se că acest c ontract de închiriere încheiat pentru Colegiul economic „P.C.” nu influenţează condiţiile de eligibilitate ale solicitantului.
Totodată, în prezent numai Liceul Teologic „S.L.” funcţionează în imobilul din Oradea, str. P.C.
S-a mai susţinut prin acţiune că D.G.A.M.P.O.R. nu a fost indusă în eroare cu privire la condiţiile de eligibilitate, întrucât Municipiul Oradea a descris în mod corect în cuprinsul cererii de finanţare situaţia rezultată din folosinţa juridică a imobilului, imobil ce era grevat de două contracte, ce au fost anexate cererii de finanţare.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, precizând că întreaga verificare şi evaluare a cererii de finanţare s-a realizat pornind de la informaţii incomplete şi eronate.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 223/CA/2011 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea, aşa cum a fost precizată, instanţa obligând pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului să aprobe finanţarea proiectului conform cererii de finanţare din 4 martie 2009. A fost obligat pârâtul să încheie contractul de finanţare, cu respectarea prevederilor din Ghidul solicitantului, anulându-se adresa din 9 martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin care s-au comunicat motivele care au condus la respingerea cererii de finanţare. Instanţa a admis contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de respingere a cererii de finanţare, anulând decizia nr. 16774 din 23 martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin care s-a respins contestaţia înregistrată din 9 aprilie 2010, precum şi adresa din 10 august 2010 prin care s-a menţinut decizia D.G.A.M.P.O.R. din 23 martie 2010 de respingere a cererii de finanţare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 4 martie 2009, Municipiul Oradea a depus la A.D.R. Nord-Vest cererea de finanţare din 4 martie 2009, ce avea ca obiectiv reabilitarea Liceului teologic „S.L.”, în urma verificărilor efectuate, cererea de finanţare fiind respinsă prin adresa din 9 martie 2010.
Municipiul Oradea, prin Primăria Municipiului Oradea, a formulat contestaţie, care, de asemenea, a fost respinsă prin decizia din 23 martie 2010, motivându-se în sensul că nu au fost furnizate informaţii reale cu privire la situaţia imobilului situat pe str. P.C., iar prin adresa din 28 aprilie 2010 s-a comunicat municipiului că decizia în speţă este finală.
A mai reţinut prima instanţă că în motivarea acestei decizii se menţionează că, atât D.G.A.M.P.O.R., cât şi Organismul Intermediar A.D.R. Nord-Vest au fost induse în eroare prin nefurnizarea informaţiilor reale cu privire la situaţia neclară a imobilului situat, apreciindu-se astfel îndeplinite condiţiile din Ghidul solicitantului conform cărora „solicitantul va fi exclus din procesul de evaluare şi selecţie pentru acordarea finanţării şi cererea de finanţare va fi respinsă dacă se dovedeşte că solicitantul se face vinovat de inducerea gravă în eroare a D.G.A.M.P.O.R. sau Organismul Intermediar, prin furnizarea de informaţii incorecte care reprezintă condiţii de eligibilitate, sau dacă a omis furnizarea acestor infirmaţii”.
Totodată, la data vizitei în teren a reprezentanţilor D.G.A.M.P.O.R. şi a reprezentanţilor Organismului Intermediar, A.D.R. Nord-Vest, s-a constatat că în acelaşi imobil, pentru care a fost depusă cererea de finanţare, funcţionează şi Colegiul Economic „P.C.”.
A apreciat instanţa fondului că aspectul neglijat de pârâte este acela că între Municipiul Oradea şi Compania fiicelor de caritate există o relaţie contractuală ce datează din 12 decembrie 2005, potrivit căreia, până în data de 26 iunie 2010, în imobilul în cauză avea să îşi desfăşoare activitatea Colegiul Economic „P.C.”.
De asemenea, judecătorul fondului a mai reţinut că situaţia constatată nu contravine cererii de finanţare, întrucât în cererea de finanţare, cu privire la situaţia Colegiului Economic „P.C.” s-a operat menţiunea că grupul şcolar a funcţionat în acest spaţiu, aşa cum s-a solicitat prin Ghidul de finanţare a programului operaţional regional.
S-a constatat că situaţia juridică referitoare la Colegiul Economic „P.C.” s-a datorat aplicării prevederilor O.U.G. nr. 94/ 2000. În baza acestui act normativ Compania fiicelor de caritate a devenit proprietară asupra bunului imobiliar, în această calitate având obligaţia legală de a asigura folosinţa bunului imobil, care a făcut obiectul cererii de finanţare.
Aşadar, existenţa la data vizitei în teren a două contracte în vigoare, reprezintă consecinţa aplicării Ghidului solicitantului, referitoare la condiţiile de eligibilitate, dar şi a prevederilor O.U.G. 94/2000 privitore la măsurile reparatorii acordate cultelor religioase.
În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului, instanţa fondului a reţinut că existenţa contractului de închiriere încheiat cu Colegiul Economic „P.C.” nu a avut legătură cu dovedirea şi/sau inducerea gravă în eroare a D.G.A.M.P.O.R. şi că, mai mult decât atât, Municipiul Oradea a luat toate măsurile legale pentru mutarea activităţii Colegiului Economic „P.C.” din imobil, astfel încât la data formulării cererii de chemare în judecată imobilul era ocupat în întregime de către Liceul Teologic „S.L.”.
Prima instanţă a conchis în sensul că raportat la probele depuse la dosarul cauzei, în speţă nu îşi găsesc aplicabilitate prevederile anexei nr. 5 din Ghidul solicitantului, fiind îndeplinite toate condiţiile necesare pentru acordarea finanţării în vederea reabilitării clădirii Liceului Teoretic „S.L.” din Oradea, str. P.C.
3. Recursul exercitat în cauză
Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a formulat recurs împotriva sentinţei menţionate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamantului, în temeiul art. 3041C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond nu a reţinut corect motivul respingerii cererii de finanţare şi şi-a fondat soluţia pe considerente care vin în totală contradicţie cu înscrisurile depuse la dosar, din care a rezultat că solicitantul finanţării a indus în eroare autoritatea competentă, Liceul Teologic „S.L.” nefuncţionând în imobilul situat în Oradea, str. P.C. nici măcar la data de 21 iulie 2010.
4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Municipiul Oradea a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, arătând că sentinţa atacată a fost comunicată părţilor la data de 11 noiembrie 2011, iar recursul a fost înregistrat la registratura instanţei abia la data de 12 ianuarie 2012, neavând relevanţă data expedierii acestuia prin fax.
Cu privire la fondul cauzei, în întâmpinare s-a arătat că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, pentru că solicitarea de finanţare îndeplineşte toate condiţiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului, dreptul de folosinţă asupra imobilului situat în Oradea str. P.C., pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data depunerii cererii de finanţare, fiind dovedit în contractul de comodat din 25 ianuarie 2008, încheiat cu Compania fiicelor de caritate pentru o durată de 11 ani, începând cu data de 1 februarie 2009.
Cu privire la situaţia concretă a imobilului, intimata-reclamantă a precizat că începând cu luna februarie 2008, în imobilul menţionat şi-au desfăşurat activitatea atât Colegiul Economic „P.C.”, cât şi Liceul Teologic „S.L.”, dar ulterior s-au luat toate măsurile legale pentru mutarea Colegiului Economic „A.C.” într-un alt spaţiu, situat pe str. C., astfel că, la data formulării cererii de chemare în judecată, imobilul din str. P.C. era ocupat în întregime de Liceul Teologic „S.L.”, în baza contractului de comodat menţionat mai sus.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Cu privire la regularitatea declarării recursului
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării recursului, în temeiul art. 137 C. proc. civ., aplicabil în această fază procesuală potrivit art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că această apărare a intimatei-reclamante este nefondată.
Potrivit art. 310 C. proc. civ., „dacă nu se dovedeşte, la prima zi de înfăţişare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen”.
În speţă, din verificarea înscrisurilor dosarului, a rezultat că sentinţa Curţii de Apel Oradea a fost comunicată Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului la data de 14 noiembrie 2011, iar cererea de recurs a fost expediată prin fax la data de 28 noiembrie 2011, împrejurare confirmată şi prin procesul-verbal întocmit la data de 12 ianuarie 2012 de grefierul arhivar-şef la Curtea de Apel Oradea, neînregistrarea actului de procedură în evidenţele instanţelor nefiind imputabilă părţii.
Prin urmare, analizând aceste împrejurări de fapt în raport cu prevederile art. 310 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii formulării recursului.
2. Cu privire la fondul cauzei
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În esenţă, intimata-reclamantă a supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul, considerat nejustificat, de rezolvare a cererii de finanţare înregistrate la A.D.R. Nord-Vest din 4 martie 2009, refuz exprimat prin actele contestate, emise în diferitele etape ale procedurii administrative.
Cererea de finanţare a avut drept obiectiv reabilitarea Liceului teologic romano-catolic „S.L.”, în locaţia situată municipiul Oradea, str. P.C.
Potrivit unor prevederi din Ghidul solicitantului, întocmit pentru Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritar 3-Îmbunătăţirea Infrastructurii sociale, Domeniul major de intervenţie 3.4.-Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formarea profesională continuă, solicitantul trebuia să facă dovada că este titular al dreptului de folosinţă asupra bunului imobil în care îşi desfăşoară activitatea de învăţământ, pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data depunerii cererii de finanţare.
Formal, intimata-reclamantă a făcut această dovadă, cu contractul de comodat din 25 ianuarie 2008, încheiat cu Compania fiicelor de caritate pentru o durată de 11 ani, începând cu data de 1 februarie 2009.
Dovezile administrate în dosarul de fond au revelat însă următoarele împrejurări de fapt şi de drept cu privire la imobilul indicat ca locaţie a desfăşurării activităţii liceului pentru reabilitarea căruia s-a solicitat finanţarea:
La data depunerii cererii de finanţare, folosinţa imobilului constituia obiectul a două contracte, unul încheiat pentru Colegiul Economic „P.C.”, care utiliza efectiv imobilul (contractul de închiriere din 12 decembrie 2005) şi altul încheiat pentru Liceul teologic romano-catolic „S.L.” (contractul de comodat menţionat mai sus).
Niciunul dintre contracte nu delimitează spaţiul alocat fiecărei unităţi de învăţământ, ambele fiind încheiate pentru toată clădirea. Cu ocazia vizitei la faţa locului efectuat la data de 10 decembrie 2009 (la 9 luni de la înregistrarea cererii de finanţare), în cadrul procedurii de verificare a eligibilităţii proiectului, s-a constatat că în clădire funcţionează doar Colegiul Economic „P.C.”.
În raportul de vizită la faţa locului întocmit cu acea ocazie s-a consemnat că solicitantul a prezentat copia unui acord prin care se obliga să asigure mutarea activităţii Colegiului Economic „P.C.” până la data de 11 ianuarie 2010, solicitând a doua vizită de verificare.
Data propusă de autoritatea competentă, 9 martie 2010, deşi ulterioară datei de 11 ianuarie 2010, până la care solicitantul se angajase să rezolve problema locaţiei, nu a fost însă agreată de acesta, fiind solicitată o amânare, pentru 14 aprilie 2010.
Toate aceste date sunt reţinute în scrisoarea de notificare privind respingerea finanţării din 10 martie 2010 şi nu au fost contestate expres de intimata-reclamantă, care se referă, în întâmpinare, la o situaţie ulterioară, susţinând că la data cererii de chemare în judecată (august 2010), în clădire mai funcţiona doar Liceul teologic.
Succesiunea demersurilor efectuate în timpul derulării procedurii administrative de verificare a proiectului formează însă convingerea instanţei de control judiciar că autoritatea emitentă şi-a exercitat în mod adecvat dreptul de apreciere atunci când a făcut aplicarea prevederii din Ghidul solicitantului, potrivit căreia solicitantul va fi exclus din procesul de evaluare şi selecţie pentru acordarea finanţării, cererea de finanţare urmând a fi respinsă, în cazul în care se dovedeşte că acesta se face vinovat de inducerea gravă în eroare a Autorităţii de management sau a organismului intermediar ori a comisiilor de evaluare şi selecţie, prin furnizarea de informaţii incorecte cu privire la condiţiile de eligibilitate, sau dacă a omis furnizarea acestor informaţii.
Prin urmare, contrar concluziei la care a ajuns judecătorul fondului, Înalta Curte constată că actele recurentului-pârât nu exprimă un refuz nejustificat de rezolvare a cererii de finanţare în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) şi lit. n) din Legea nr. 554/2004, care definesc refuzul nejustificat drept exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere, şi excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii formulării recursului invocată de intimata-reclamantă.
Admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva sentinţei nr. 223/CA/2011 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta Primăria municipiului Oradea, prin D.M.P.F.I., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5440/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5442/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
