ICCJ. Decizia nr. 555/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 555/2012
Dosar nr. 8321/1/2011
Şedinţa publică de la 3 februarie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4014 din 9 septembrie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare formulată de N.A. împotriva Deciziei nr. 1397 din 9 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. invocate de contestator, care prevăd că hotărârea se atacă cu contestaţie în anulare când a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, instanţa nemaiputând fi chemată din nou să se pronunţe asupra aceleiaşi competenţe analizate.
S-a constatat că, în cauză, nu este incidentă nici ipoteza greşelii materiale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., argumentată de contestator pe împrejurarea că, în realitate, contrar celor reţinute de instanţa de recurs, nu i-au fost comunicate motivele şi temeiurile legale ale trecerii sale în rezervă.
Pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare întemeiată pe acest motiv este necesar, aşa cum constant s-a statuat atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă, ca eroarea materială să privească un aspect de procedură, evident, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căruia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Nu au fost reţinute nici argumentele contestatorului în ceea ce priveşte ipoteza prevăzută de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întemeiată pe considerentul că instanţa de recurs nu a cercetat unul din motivele de casare a hotărârii, respectiv primul motiv de recurs invocat în dezvoltarea motivelor de recurs şi întemeiat pe art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Acest motiv de recurs a fost analizat de instanţa de recurs, din considerentele deciziei atacate, care constituie obiectul contestaţiei în anulare, rezultă faptul că instanţa de recurs a analizat criticile aduse de recurent sentinţei recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi 9 şi respectiv art. 3041 C. proc. civ.
Împotriva Deciziei nr. 4014 din 9 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, N.A. a formulat cerere de revizuire.
Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru considerentele în continuare arătate.
Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa respinge contestaţia în anulare, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.
Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
Înalta Curtea reţine totodată că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă şi în condiţiile în care nu a fost indicat de către revizuent nici unul dintre motivele expres prevăzute pentru introducerea acestei căi de atac, raportat la care să poată fi examinate situaţiile de fapt arătate.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de N.A., împotriva Deciziei nr. 4014 din 9 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 558/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
