ICCJ. Decizia nr. 5804/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5804/2012
Dosar nr. 2810/2/2008
Şedinţa publică de Ia 2 decembrie 2012
1. Asupra recursurilor de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
l. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2810/2/2008 s-a dispus suspendarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.T.A. SA în contradictoriu cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 27317/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, constatând îndeplinite dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
2. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Recurenta a susţinut că este nelegală încheierea de suspendare. Astfel, reclamanta A.T., pe de o parte a solicitat în cadrul dosarului de pe rolul judecătorului sindic, într-o procedura ";generala";, obligarea C.S.A. - Departamentul Fond de Garantare la plata diferenţei dintre suma cu care aceasta apărea la un moment dat ca fiind înscrisă la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R.G.A. SA şi suma acordată în urma verificării condiţiilor de plata din disponibilităţile Fondului pentru fiecare dosar de daună, iar, pe de alta parte, a urmat procedura specială prevăzuta de Legea nr. 503/2004, pentru aceeaşi sumă formulând plângeri în contencios administrativ împotriva deciziilor de respingere a dosarelor de daună ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de efectuare a plaţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: ";Instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârna, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul altei judecaţi";.
A susţinut recurenta că suspendarea prevăzuta de aceste dispoziţii legale nu este o suspendare de drept, ci facultativa, putând fi dispusă numai dacă se stabileşte motivat strânsa legătura dintre dosare şi în ce mod soluţionarea unuia ar înrâuri decisiv asupra celuilalt, instanţa judecătorească fiind liberă să aprecieze, argumentat, dacă se impune suspendarea unei cauze până la soluţionarea irevocabila a celorlalte, nefiind obligată sa procedeze la suspendare.
A mai precizat, totodată, că reclamanta nu a arătat vreo legătură de cauzalitate între cele doua dosare şi nu a explicat în ce sens poate depinde dezlegarea unui dosar având ca obiect soluţionarea unei proceduri speciale în contencios administrativ, de soluţia ce ar fi pronunţată într-un dosar în care se analizează o alta situaţie juridica din perspectiva unui alt temei de drept.
Pentru a se putea dispune suspendarea în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. este necesar să se stabilească clar dacă, şi în ce sens, dezlegarea unui dosar poate influenţa, total sau parţial, soluţionarea unei alte cauze cu atât mai mult cu cât în cele doua dosare este dedusă judecaţii aceeaşi problema, însă prin prisma unor temeiuri de drept specifice.
De altfel a precizat recurenta, reclamanta din prezentul dosar a recunoscut incidenţa procedurii speciale şi a apelat la această modalitate procedurală prevăzută de actele normative indicate pentru recuperarea sumei pretinse, astfel încât pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia contencios administrativ şi fiscal se află un număr de şapte dosare având ca obiect anularea unui număr de 125 decizii emise de C.S.A., dosare ce, în mod nejustificat au fost suspendate, la solicitarea reclamantei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabila a cauzei ce formează obiectul prezentului dosar.
Prin urmare, reclamanta A.T., pe de o parte a solicitat, într-o procedura ";generala";, obligarea Comisiei la plata diferenţei dintre suma cu care aceasta apărea la un moment dat ca fiind înscrisă la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R.G.A. SA şi suma acordata în urma verificării condiţiilor de plata din disponibilităţile Fondului pentru fiecare dosar de daună, iar, pe de alta parte, a urmat procedura speciala prevăzuta de Legea nr. 503/2004, pentru aceeaşi suma formulând plângeri în contencios administrativ împotriva deciziilor de respingere a dosarelor de dauna ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de efectuare a plaţii.
II. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia de contencios administrativ, reclamanta SC A.T.A. SA a solicitat obligarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la plata sumei de 15.444.615.850 ROL (1.544.461 RON) suma cu care aceasta era înscrisa iniţial la masa credală în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R.G.A. SA, dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vll-a comercială.
În acel dosar, în primul ciclu procesual, la termenul de judecată din 12 noiembrie 2007, reclamanta şi-a micşorat câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, precizând că a înţeles să investească instanţa de judecata numai pentru suma de 441.297,72 lei, sumă care reprezenta, în accepţiunea reclamantei, creanţa SC A.T.A. SA cuprinsă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitoarei G.A.
Referitor la suma de 15.444.615.850 ROL, suma cu care A.T. a fost iniţial înscrisa la masa credulă în dosarul de faliment al debitoarei SC G.A.R.G.A. SA, înalta Curte constată că până în prezent au fost emise de administratorul Fondului de garantare un număr de 108 decizii, aferente dosarelor de daună analizate.
În cadrul procedurii administrative speciale prevăzută de Legea nr. 503/2004 şi de Normele privind Fondul de Garantare a fost achitată suma de 1.113.026 RON (11.130.260.000 ROL).
Suma mai sus menţionată a fost achitată de Comisie prin emiterea, de decizii de admitere (după caz totala sau parţial a cererilor de restituire) în procedura speciala prevăzuta de Legea nr. 503/2004 şi de Normele privind Fondul de Garantare şi după analizarea în procedura specială administrativă din cadrul fiecărui dosar de daună constituit a condiţiilor prevăzute de legea specială.
Diferenţa de 441.297,72 lei face obiectul dosarului nr. 27317/3/2007, care potrivit deciziei nr. 1137 din 19 martie 2010 pronunţată de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a fost trimis spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a - judecător sindic a cărui competenţă a fost irevocabil stabilită precum şi caracterul prezentei acţiuni de cerere incidentală în procedura falimentului.
Aceiaşi sumă face obiectul şi al deciziilor de respingere contestate de A.T. în procedura plângerii în contencios prevăzută de art. 19 din Legea nr. 503/2004, în cadrul prezentului dosar şi în cadrul a încă şase dosare înregistrate pe rolul Curţi de Apel Bucureşti - secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a procedat, prin încheierea pronunţată la data de 25 noiembrie 2008, la suspendarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2810/2/2007, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text în sensul că ";dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Potrivit art. 244 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate dispune suspendarea judecăţii atunci când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care formează obiectul unei alte judecăţi.
În cauza prezentă s-au contestat deciziile administrative de respingere a dosarelor de daună, iar în litigiul comercial reclamanta a înţeles să-şi valorifice dreptul prevăzut de art. 48 şi 72 din Legea nr. 503/2004, în sensul de a cere administratorului fondului de garantare efectuarea plăţilor pentru creanţele înscrise la masa credală a debitorului falit.
Din decizia nr. 1137 din 19 martie 2010 pronunţată de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 27317/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, rezultă cu autoritate de lucru judecat că autoritatea abilitată să aplice procedura falimentului unei societăţi de asigurare este Comisia de supraveghere a asigurărilor, iar cererea are caracter incident în procedura falimentului, fiind de competenţa judecătorului sindic.
În aceste condiţii, suspendarea litigiului administrativ este legală, prioritară fiind soluţionarea cauzei comerciale în cadrul căreia se va analiza dreptul reclamantei de a fi despăgubită de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ceea ce va avea influenţă hotărâtoare şi asupra actelor administrative emise de recurentă.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor împotriva încheierii din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2810/2/2008, ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 53/2012. Contencios. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 62/2012. Contencios. Conflict de competenţă.... → |
|---|
