ICCJ. Decizia nr. 75/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 75/2012
Dosar nr. 1124/44/2011
Şedinţa publică de la 12 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - Autoritatea Naţională a Vămilor suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de Ordinul nr. 6994 din 2 august 2011, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat că are calitatea de funcţionar public, iar prin Ordinul atacat a fost eliberată din funcţie începând cu data de 8 august 2011, cu consecinţa încetării raporturilor de muncă.
A mai arătat reclamanta că potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Astfel, la emiterea ordinul nr. 7457 din 2 august 2011 s-au avut in vedere ordinul nr. 2406 din 4 iulie 2011 al preşedintelui A.N.A.F. privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcţiilor regionale pentru accize si operaţiuni vamale,precum si ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011 al preşedintelui A.N.A.F. privind aprobarea statului de funcţii al A.N.V. aparat central si structuri subordonate,acte normative ce nu au fost publicate in M. Of., nu au intrat in vigoare si nu au putut produce in mod legal efecte juridice.
A mai arătat reclamanta că s-au încălcat si condiţiile necesare privind reorganizarea, precum si desfăşurarea examenului de testare profesională, potrivit art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, având in vedere că postul ocupat de reclamantă nu a fost modificat in proporţie de peste 50 %, si nici nu au fost modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
De asemenea s-a menţionat că este îndeplinită si condiţia pagubei iminente, conform art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, fiind lipsit de resursele financiare ca urmare a punerii in aplicare a Ordinului nr. 7457 din 2 august 2011.
Prin sentinţa nr. 260 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare a efectelor actului administrativ formulată de reclamanta C.C. până la soluţionarea fondului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că cererea de suspendare este întemeiată, fiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Instanţa a constatat că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de faptul că la emiterea actul administrativ contestat au fost avute in vedere Ordinele nr. 2406 din 4 iulie 2011 al preşedintelui A.N.A.F. privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcţiilor regionale pentru accize si operaţiuni vamale, precum si Ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011 al preşedintelui A.N.A.F. privind aprobarea statului de funcţii al A.N.V. aparat central si structuri subordonate,acte normative ce nu au fost publicate in M. Of., situatei de natură să creeze o îndoială serioasă in privinţa legalităţii actului administrativ contestat.
De asemenea ordinul nr. 2619 din 15 iulie 2011 privind organizarea concursului nu a fost publicat, creând o îndoială serioasă in privinţa legalităţii acestuia.
S-a mai reţinut că actele dosarului şi ansamblul circumstanţelor cauzei au atestat, totodată, îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, raportat la faptul că prin disponibilizarea reclamantului acesta este lipsit de resursele financiare necesare întreţinerii sale.
Împotriva sentinţei nr. 260 din data de 26 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, în nume propriu şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantei C.C. de suspendare a executării actului administrativ cu caracter individual reprezentat de Ordinul nr. 6994 din data de 2 august 2011 al Vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor.
Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, că sentinţa civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Instanţa de fond investită cu soluţionarea cererii de suspendare a efectelor Ordinului nr. 6994 din 2 august 2011 emis de vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, nu a ţinut cont de apărările formulate, ignorând cu desăvârşire susţinerile spre dovedirea situaţiei de fapt. Din cuprinsul acţiunii şi din probatoriul administrat în cauză, s-a relevat, nu rezultă îndeplinirea niciuneia dintre cele doua condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, şi anume existenţa unui caz bine justificat şi, respectiv, existenţa unor indicii temeinice că prin nesuspendarea actului administrativ s-ar produce o pagubă iminentă.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, a considerat recurenta că intimata reclamantă, deşi a solicitat suspendarea efectelor ordinului emis de vicepreşedinte Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor, nu a făcut dovada că această condiţie este îndeplinită. Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acţiuni în anulare. Or, până la anularea de către o instanţă judecătorească, ordinul a cărei suspendare se solicită se bucură de prezumţia de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluţia ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, în limitele şi condiţiile expres reglementate.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unor premize care să conducă la formarea convingerii instanţei cu privire la producerea unei pagube iminente, s-a subliniat că reclamanta nu a făcut nici dovada producerii unui prejudiciu material viitor şi previzibil. Suspendarea executării este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiţie care nu a fost îndeplinită în cauză. Astfel, executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăşi ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele administrate că această vătămare este ireparabilă pentru reclamanţi. Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute ca atare în cererea formulată.
A concluzionat recurenta pârâtă că pentru a se putea dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmaţie a persoanei presupus vătămate în sensul că ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susţinerilor cu privire la existenţa unui caz bine justificat şi la prevenirea producerii unei pagube iminente.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata C.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală, cu motivarea, în esenţă, că în mod corect prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite în litigiu cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările şi completările ulterioare.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Actul administrativ vizat de cererea de suspendare a executării formulată în cauză este Ordinul nr. 6994 din data de 2 august 2011 emis de vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor, prin care, începând cu data de 8 august 2011, a încetat raportul de serviciu al reclamantei C.C. prin eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional asistent gradaţia 5 clasa de salarizare 43 la Biroul Vamal Giurgiuleşti din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, în condiţiile art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată (2), cu modificările şi completările ulterioare.
Din dispoziţiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu. Pe de alta parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei. Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut ca împrejurări de fapt şi de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, cum ar fi emiterea unui act administrativ; de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, nu au fost relevate în litigiu, astfel că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că este întrunită condiţia cazului bine justificat.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu. În cauză, este evident că prin eliberarea reclamantei din funcţia publică, aceasta a pierdut drepturile salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie în consecinţă cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs formulate în cauză şi că este nelegală şi netemeinică hotărârea atacată se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 260 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi - secţia de contencios administrativ şi fiscal şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantei C.C. de suspendare a executării Ordinului nr. 6994 din data de 2 august 2011 emis de vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi în nume propriu precum şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei nr. 260 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta C.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 64/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1/2012. Contencios. Anulare act administrativ.... → |
|---|
