ICCJ. Decizia nr. 62/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 62/2012
Dosar nr. 259/59/2011
Şedinţa de la 11 ianuarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 februarie 2011 la Curtea de Apel Timişoara, reclamanta Comuna Mănăştiur, Judeţul Timiş a solicitat anularea parţială a deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010 emisă de Camera de Conturi Timiş şi a Încheierii prin care Curtea de Conturi a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin actele atacate, încheiate în baza procesului - verbal de constatare din 27 octombrie 2010, ca urmare a acţiunii de audit financiar asupra raportului de execuţie şi a bilanţului contabil încheiat la 31 decembrie 2009 la Primăria Comunei Mănăştiur, s-a dispus în mod nelegal obligaţia entităţii verificate de a stabili întinderea prejudiciului creat prin plata de drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, acordate angajaţilor autorităţii executive, prejudiciu estimat la suma de 13.325 lei, precum şi obligaţia de a se lua măsuri pentru recuperarea acestui prejudiciu.
Prin sentinţa civilă nr. 247 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Hotărârea curţii de apel s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., cu motivarea că, actul administrativ care produce efecte juridice cu privire la rezultatele auditului financiar realizat pentru exerciţiul financiar al anului 2009 la comuna Mănăştiur este decizia nr. 66 din 2 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi a Judeţului Timiş şi faţă de rangul acestei autorităţi administrative, competenţa de a se pronunţa în primă instanţă aparţine tribunalului.
Tribunalul Timiş – secţia comercială şi de contencios administrativ a pronunţat sentinţa civilă nr. 1280/PI/CA din 28 octombrie 2011, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara şi pentru rezolvarea conflictului negativ de competenţă astfel ivit, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în raport cu data de 9 februarie 2011, la care s-a formulat acţiunea în anulare, competenţa de soluţionare a cauzei este determinată de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 şi 228 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curţii de Conturi, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010.
Tribunalul a reţinut că, în conformitate cu această reglementare, competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ.
Sesizată asupra conflictului negativ de competenţă ivit în condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a prezentei acţiuni în favoarea Tribunalului Timiş, pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Primăria Comunei Mănăştiur, Judeţul Timiş are ca obiect anularea parţială a deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Timiş pentru abaterile de la legalitate şi regularitate consemnate în procesul - verbal de constatare din 27 octombrie 2010, încheiat în urma acţiunii de audit financiar asupra contului de execuţie şi a bilanţului contabil încheiat la 31 decembrie 2009 la entitatea auditată. Cererea reclamantei are de asemenea ca obiect anularea Încheierii prin care Curtea de Conturi a respins contestaţia formulată de entitatea verificată împotriva deciziei nr. 66 din 2 noiembrie 2010 conform pct. 92 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curţii de Conturi, publicată în M. Of. al României nr. 78 din 10 februarie 2009.
Aceste acte sunt supuse prevederilor legale şi regulamentare în vigoare la data emiterii lor şi conform cărora, competenţa de a se pronunţa în primă instanţă aparţine tribunalului.
Astfel, se reţine că, la data emiterii celor două acte administrative contestate, erau în vigoare dispoziţiile art. 108 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, adoptat prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curţii de Conturi, publicat în M. Of. nr. 78 din 10 februarie 2009.
Reglementarea susmenţionată a prevăzut că sesizarea instanţei se depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalelor judeţene.
Acelaşi regim juridic pentru actele deduse judecăţii rezultă şi din noul regulament, adoptat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curţii de Conturi a României, care la pct. 539 a prevăzut că, acţiunile de control/audit, care la data intrării în vigoare a acestui regulament, se află în stadiu de execuţie sau valorificarea a constatărilor, vor fi finalizate în conformitate cu prevederile regulamentului aplicabil în momentul începerii acţiunilor respective.
Regulamentul adoptat de Plenul Curţii de Conturi a României prin Hotărârea nr. 130/2010 a intrat în vigoare după data întocmirii celor două acte contestate de către reclamantă, astfel că nu sunt incidente prevederile acestuia în privinţa competenţei materiale pentru judecarea acţiunilor în anulare formulate pe calea contenciosului administrativ.
În consecinţă, se va stabili că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată – competenţa de a soluţiona prezentul litigiu în primă instanţă aparţine Tribunalului Timiş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Mănăştiur, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a Judeţului Timiş, în favoarea Tribunalului Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5804/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 64/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
