ICCJ. Decizia nr. 634/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 634 /2012
Dosar nr. 910/39/2011/a1
Şedinţa publică de la 8 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Încheierea din data de 07 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Ş.D. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor şi pe cale de consecinţă a dispus suspendarea Ordinului nr. 7133 din 02 august 2011 emis de pârâtă până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a aceluiaşi act administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, a reţinut instanţa de fond că ordinul atacat şi a cărui suspendare se solicită, a fost emis ca o consecinţă a Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi a Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcţii al Autorităţii Naţionale a Vămilor - aparat central şi structuri subordonate şi a Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici şi personalului contractual.
În acest context a constatat instanţa de fond că pentru Ordinele nr. 2406 şi 2407 din 04 iulie 2011, aparent acte administrative unilaterale cu caracter normativ, nu s-a făcut dovada publicării în M. Of., în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 24/2000.
Ori, în opinia judecătorului fondului, un asemenea viciu pune la îndoială şi legalitatea actelor administrative subsecvente, printre care şi actul atacat, aşa încât apreciază asupra îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat.
Cât priveşte paguba iminentă definită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”, Curtea de apel a reţinut că reclamanta va suferi un prejudiciu material viitor şi previzibil prin executarea ordinului contestat având în vedere că va fi lipsită de drepturile salariale cuvenite. Această situaţie va duce, în aprecierea instanţei de fond, la lipsirea reclamantei şi a familiei sale de mijloacele minime de subzistenţă, posibilităţile de angajare fiind destul de reduse în actuala stare economică traversată de întreaga societate.
2. Cererea de recurs
Împotriva încheierea din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Astfel, se susţine în motivarea recursului, instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii cerute de această normă legală.
În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în litigiu, se susţine că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că ar exista aspecte de vădită nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011 şi Ordinului nr. 2407/2011 emise de vicepreşedintele ANAF, sau în încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
În ceea ce priveşte existenţa unei pagube iminente, se susţine că instanţa de fond a reţinut îndeplinirea acestei condiţii legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Conform art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).
Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin Sentinţa nr. 425 din 08 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, a admis acţiunea reclamantei Ş.D. şi a anulat Ordinul nr. 7133 din 2 august 2011 emis de către pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, a cărei suspendare face obiectul prezentei cauze.
Aşadar, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării Ordinului nr. 7133 din 02 august 2011 emis de ANV, dispusă de prima instanţă, se prelungeşte ope legis până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ .
În raport de prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin admiterea acţiunii în anulare formulată de reclamant se constată prelungită de drept măsura suspendării până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru că legea prevede o „prelungire de drept” şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu vor mai fi analizate motivele de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate.
În consecinţă, în raport de cele anterior expuse şi de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva Încheierii din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 638/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
