ICCJ. Decizia nr. 66/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 66/2012
Dosar nr. 2600/2/2011
Şedinţa publică de la 12 ianuarie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Local al Oraşului Budeşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 212 din 9 martie 2011 pentru aprobarea Programului de interes naţional „Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice”, până la soluţionarea pe fond a cererii prin care se solicită anularea parţială a acesteia.
În şedinţa publică din data de 11 aprilie 2011 reclamantul a depus cerere completatoare a cererii introductive prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună, pe lângă suspendarea executării actului administrativ normativ - H.G. nr. 212/2011 şi suspendarea executării H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 pentru aprobarea pentru anul 2011 a Raportului Comisiei de Selecţie a Unităţilor Sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate precum şi a listei acestor unităţi sanitare şi anume a punctului 28 din Anexa nr. 2 coroborat cu dispoziţiile art. 2 din Hotărârea în privinţa includerii Spitalului Orăşenesc Budeşti între unităţile sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate.
Ministerul Sănătăţii a depus la dosarul cauzei la data de 11 aprilie 2011 cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României.
Intervenientul accesoriu a invocat excepţia netimbrării cererii şi a inadmisibilităţii acesteia, motivat de faptul că plângerea prealabilă nu a fost formulată anterior introducerii acţiunii, ci în aceeaşi zi.
De asemenea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat la data de 2 iunie 2011 cerere de intervenţie precizată ulterior ca fiind accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României.
Prin Sentinţa nr. 4129 din 10 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile netimbrării şi inadmisibilităţii ca neîntemeiate şi a respins cererea de suspendare astfel cum a fost completată de reclamantul Consiliul Local al Oraşului Budeşti.
În ceea ce priveşte excepţia netimbrării Curtea a reţinut că reclamantul a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente cererii suspendare atât a H.G. nr. 212/2011 cât şi a H.G. nr. 345/2011.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii s-a reţinut faptul că data înregistrării plângerilor prealabile coincide cu data introducerii acţiunii la instanţă, aspect care nu prezintă nici o relevanţă în condiţiile în care niciuna dintre acestea nu precizează ora primirii pentru a se putea stabili în acest fel care dintre acestea a fost depusă cu prioritate.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că actele administrative a căror executare se solicită a fi suspendată nu ridică niciun fel de probleme în ceea ce priveşte legalitatea.
Din parcurgerea dispoziţiilor H.G. nr. 212 din 9 martie 2011, Curtea a constatat că actul administrativ atacat nu impune desfiinţarea spitalului sau transformarea lui în cămin pentru persoane vârstnice ci doar creează oportunitatea pentru autorităţile locale să reorganizeze unităţi sanitare cu paturi aflate în reţeaua proprie a acestora, prin înfiinţarea de cămine pentru persoane vârstnice, în cadrul programului fiind finanţate „cheltuielile curente de funcţionare ale căminelor pentru persoane vârstnice înfiinţate în condiţiile art. 3 alin. (1), pe o perioadă de maximum 33 de luni de la data prevăzută în contractul de finanţare, cu încadrare în perioada de derulare a Programului, prevăzută în Anexa nr. 1 (art. 5 alin. (2)).
S-a mai reţinut că nu au relevanţă, astfel, susţinerile reclamanţilor referitoare la competenţa autorităţii publice ce poate avea iniţiativa desfiinţării unui spital, atâta timp cât H.G. României nu are ca obiect desfiinţarea spitalului aflat în Loc.Budeşti, iar susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor privind transparenţa decizională nu au putut fi primite, nefiind necesară parcurgerea acestei proceduri.
S-a mai reţinut că refuzul Casei de Asigurări de Sănătate Vaslui de a încheia contract pentru anul 2011 cu spitalul nu este justificat de emiterea acestui act administrativ, ci a fost determinat tocmai de opţiunea reclamantului manifestată prin Hotărârea Consiliului Local al Oraşului Budeşti nr. 9 din 29 martie 2011 de a menţine „în activitate Spitalul Orăşenesc Budeşti, în actuala structură şi formă juridică” şi încadrării acestei unităţi în criteriile prevăzute în ordinul ministrului sănătăţii privind constituirea comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate şi pentru aprobarea criteriilor de selectare a acestora, potrivit cap. III – Metodologie de selecţie al H.G. nr. 345/2011, prin acest din urmă act normativ fiind doar aprobată lista unităţilor sanitare printre care se regăseşte şi Spitalul Orăşenesc Budeşti.
Curtea a constatat că astfel reclamantul nu a relevat nici un moment aspecte de nelegalitate ale celor două acte administrative a căror suspendare a solicitat-o ci a invocat doar dificultăţi de organizare şi funcţionare a Spitalului în condiţiile în care a pierdut finanţarea din bugetul intervenientei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
În privinţa pagubei iminente, Curtea a apreciat că nu cele două acte administrative sunt de natură a perturba activitatea Spitalului, prin prevederile lor, întrucât opţiunea de a nu accesa Programul de interes naţional a aparţinut reclamantei.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Consiliul Local al Oraşului Budeşti care a invocat critici de nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În opinia recurentului ambele condiţii de suspendare parţială a executării H.G. nr. 212/2009 şi H.G. nr. 345/2011 sunt îndeplinite prin prisma pagubelor colectivităţilor locale arondate teritorial Serviciului Public al Spitalului Budeşti, concretizate în victime omeneşti, cărora nu li s-a mai putut acorda asistenţă medicală de urgenţă la acest spital.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de suspendare a executării celor două hotărâri adoptate de Guvern.
Recursul formulat este neîntemeiat în limitele şi pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Referitor la criticile privind fondul soluţionării cererii de suspendare a H.G. nr. 212/2011 şi H.G. nr. 345/2011, instanţa de recurs constată că sunt neîntemeiate.
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actele administrative vizate de cererea de suspendare sunt H.G. nr. 212/2011 şi, respectiv, H.G. nr. 345/2011.
Din dispoziţiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Or, în cauză, acţiunea formulată pentru anularea H.G. nr. 212/2011 şi H.G. nr. 345/2011 a fost soluţionată prin respingerea acesteia, ceea ce reprezintă o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură cele două hotărâri ale Guvernului, litigioase în cauza de faţă.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu sau o perturbare previzibilă a funcţionării unui serviciu public.
Este necontestat că asistenţa de sănătate publică reprezintă un obiectiv de interes social major, dar, în cauză, nu s-a probat cum transformarea unui spital în cămin pentru persoane vârstnice reprezintă o perturbare gravă a funcţionării serviciului public de asistenţă de sănătate, instanţa de fond limitându-se să preia afirmaţiile reclamanţilor.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a dat o hotărâre temeinică şi legală, ca urmare a interpretării corecte a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, recursul fiind neîntemeiat, astfel soluţia instanţei de fond va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Oraşului Budeşti împotriva Sentinţei nr. 4129 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 647/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 68/2012. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
