ICCJ. Decizia nr. 705/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 705/2012
Dosar nr. 1332/59/2011
Şedinţa publică de la 10 februarie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiune întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta L.G. S.P.R.L Reşiţa a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de A.N.A.F, suspendarea executării Deciziei emise de pârâtă prin care aceasta a desemnat drept administrator judiciar în Dosarul de insolvenţă nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea S.C. C. S.A., aflat pe rolul Tribunalului Timiş, societatea B.I. .
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile art. 8 şi următoarele din Ordinul nr. 1009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a avut loc selecţia organizată de către ANAF pentru desemnarea administratorului judiciar în Dosarul de insolvenţă nr. 1939/115/2009, aflat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, privind pe debitoarea S.C. C. S.A, comisia de selecţie declarând câştigătoare oferta depusă de către B.I. .
A mai precizat reclamanta că împotriva deciziei prin care a fost declarată câştigătoare societatea sus-menţionată, a depus plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, plângere la care nu a primit răspuns.
S-a opinat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ce priveşte cazul bine justificat, reclamanta a susţinut că la baza deciziei Comisiei prin care a fost aleasă drept câştigătoare oferta depusă de către B.I. se află o eroare de calcul, eroare care a determinat acordarea unui punctaj mai mare decât cel cuvenit.
Astfel, precizează reclamanta, din adresa prin care i s-a comunicat câştigătorul reiese că departajarea s-a făcut ţinându-se cont de ofertele financiare ale ofertanţilor, considerându-se că oferta financiară a B.I. este mai avantajoasă, aspect nereal prin prisma faptului că onorariul solicitat de reclamantă în oferta depusă se ridică la suma totală de 1.500 RON, iar onorariul care se va acorda B.I. la finalizarea procedurii este de 88.641,40 RON.
Privitor la paguba iminentă, reclamanta a susţinut că este lichidator în dosarul de insolvenţă privind debitoarea SC C. SA încă de la deschiderea procedurii, fiind cea care a stabilit strategia de lichidare pentru societatea susmenţionată, iar schimbarea sa în acest punct al procedurii, respectiv după 2 ani de la deschiderea dosarului ar cauza prejudicii nu numai reclamantei ci şi creditorilor societăţii SC C. SA.
S-a mai apreciat că, prin decizia luată, Comisia de selecţie nu a făcut decât să complice procedura de faliment în ceea ce priveşte debitoarea SC C. SA, nefiind în interesul părţilor implicate schimbarea reclamantei şi introducerea unui nou lichidator în cauză.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, opinând că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute a fi îndeplinite cumulativ de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin Sentinţa nr. 442 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că invocarea unei erori de calcul matematic, săvârşită de pârâtă, nu este de natură să ducă la incidenţa prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 privind noţiunea de caz bine justificat, din afirmaţiile reclamantei nerezultând în ce constă serioasa îndoială în privinţa legalităţii actului administrativ emis de pârâtă.
A mai apreciat instanţa fondului că susţinerile legate de schimbarea reclamantei din calitatea de lichidator în dosarul de insolvenţă privind pe debitoarea SC C. SA, nu sunt prin natura lor producătoare de pagube faţă de reclamantă, atâta timp cât nu s-a demonstrat că a fost privată de un beneficiu material la care ar fi avut dreptul, în mod permanent, până la soluţionarea dosarului de insolvenţă, iar invocarea unor prejudicii viitoare pe seama creditorilor societăţii SC C. SA, nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a atacat cu recurs sentinţa menţionată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat că sentinţa este netemeinică şi nelegală, pentru că instanţa a reţinut în mod greşit neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, aspecte pe care le-a detaliat, conform celor menţionate în cererea de chemare în judecată şi rezumate la pct. I.1 din cuprinsul prezentei decizii.
A anexat copia Sentinţei comerciale nr. 14/JS din data de 10 septembrie 2009 a Tribunalului Caraş Severin, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, judecătorul sindic, înscris aflat şi la dosarul primei instanţe (filele 15 - 17) şi copia încheierii comerciale pronunţate la data de 7 octombrie 2010 de aceeaşi instanţă.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că după cum corect a reţinut instanţa de fond, în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aşa cum sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Recurenta - reclamantă a urmat calea prevăzută în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a obţine suspendarea executării deciziei din data de 15 iulie 2011, prin care Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a selectat oferta B.I. în vederea desemnării administratorului judiciar în Dosarul de insolvenţă nr. 1939/115/2009 al Tribunalului Caraş - Severin, privind pe debitoarea S.C. C. S.A.
Soluţia pronunţată de prima instanţă, în sensul respingerii cererii, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, corelate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
Astfel, cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurarea de fapt sau de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, poate fi reţinut pe baza unor indicii evidente de răsturnare a prezumţiei de nelegalitate, uşor decelabile, fără a se prejudeca fondul litigiului. Judecătorul cauzei are, în acest scop, un drept de apreciere asupra împrejurărilor de fapt şi de drept ce pot fi încadrate în definiţia cazului bine justificat, efectuând o analiză sumară a aparenţei dreptului, cu respectarea cerinţei asigurării unui echilibru rezonabil între interesul public şi interesul privat al persoanei care se consideră vătămată.
În speţă, recurenta - reclamantă a invocat, drept principal indiciu de nelegalitate a deciziei administrative, existenţa unei erori de calcul care a determinat acordarea unui punctaj mai mare decât cel cuvenit ofertei concurente, accentuând faptul că departajarea s-a făcut în raport cu ofertele financiare, greşit evaluate în opinia sa.
Curtea de Apel a stabilit că, din împrejurările indicate de reclamantă, nu se poate deduce o îndoială evidentă asupra legalităţii actului, concluzie pe care Înalta Curte şi -o însuşeşte, cu motivarea că, din analiza comparativă a punctajelor celor doi ofertanţi, diferenţa totală de 7 puncte nu a provenit exclusiv din punctajul acordat ofertelor financiare, o pondere însemnată având-o punctajul pentru strategia de reorganizare/lichidare propusă (10 puncte pentru L.G., 20 puncte pentru B.I.). Nu poate fi reţinută, aşadar, o eroare evidentă de calcul aptă să pună la îndoială legalitatea deciziei, iar cenzurarea modului în care a fost evaluată strategia de reorganizare/lichidare propusă depăşeşte limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.
În ceea ce priveşte iminenţa unei pagube, fără a respinge de plano ideea încadrării privării recurentei - reclamante de un onorariu în definiţia cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că verificarea îndeplinirii acestei cerinţe devenit inutilă, atâta vreme cât art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, iar, aşa cum rezultă din cele expuse anterior în speţă nu există un caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ.
Având în vedere toate considerentele indicate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) C. proc. civ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C. L.G. Caraş Severin împotriva Sentinţei nr. 442 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 69/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 710/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
