ICCJ. Decizia nr. 723/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 723 /2012
Dosar nr. 1559/33/2011
Şedinţa publică de la 10 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Procedura în primă instanţă.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 22 noiembrie 2011, reclamantele F.O.C. şi F.A.M. au chemat în judecată pe pârâţii Preşedintele C.C.S.D. şi C.C.S.D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea conducătorului autorităţii publice pârâte, Preşedintele C.C.S.D., în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând din data de 21 noiembrie 2011 şi până la executarea efectivă a Deciziei nr. 2893 din 19 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ fiscal, irevocabilă, pronunţată în Dosarul nr. 1430/33/2010, în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de 2/12 parte din apartamentul nr. 1, din terenul construit aferent acestuia şi din terenul în suprafaţă de 325 mp, cu nr. top. X, înscrise în CF colectivă nr. X1 Cluj-Napoca şi în CF individuală nr. X2 Cluj-Napoca, situate în Cluj-Napoca;
- obligarea pârâtei C.C.S.D. în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1500 de RON pe zi, în favoarea reclamantelor, începând din data de 21 noiembrie 2011 şi până la executarea efectivă a Deciziei nr. 2893 din 19 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantele au arătat că prin Decizia nr. 2893 din 19 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ fiscal, irevocabilă, pronunţată în Dosarul nr. 1430/33/2010, instanţa a admis recursul declarat de reclamantele F.A.M. şi F.O.C. împotriva Sentinţei civile nr. 349 din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 1430/33/2010, a casat sentinţa atacată, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în cel mult 6 luni de la pronunţarea deciziei, pentru cota de 2/12 parte din apartamentul nr. 1, din terenul construit aferent acestuia şi din terenul în suprafaţă de 325 mp, cu nr. top. X, înscrise în CF colectivă nr. X1 Cluj-Napoca şi în CF individuală nr. X2 Cluj-Napoca, situate în Cluj-Napoca.
Au mai arătat că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor (C.C.S.D.) avea obligaţia să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în Dosarul nr. 29557/CC, cel mai târziu la data de 21 noiembrie 2011, astfel că, la acest moment se află de drept în întârziere, termenul imperativ de executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile împlinindu-se la data de 18 noiembrie 200, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar.
Faţă de nerespectarea obligaţiei pârâtei C.C.S.D. de a pune în executare hotărârea judecătorească irevocabilă, reiese fără îndoială culpa acesteia, astfel că sunt îndreptăţite să solicite, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, obligarea conducătorului autorităţii publice pârâte, Preşedintele C.C.S.D., la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând din data de 21 noiembrie 2011 şi până la executarea efectivă a sentinţei civile irevocabile, precum şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru întârziere, de 1.500 de RON pe zi, în favoarea reclamantelor, începând din data de 21 noiembrie 2011 şi până la executarea efectivă a sentinţei civile irevocabile.
2. Hotărârea Curţii de Apel.
Prin Sentinţa nr. 761 din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamante, a aplicat conducătorului instituţiei, respectiv Preşedintelui C.C.S.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 21 noiembrie 2011 şi până la executarea Deciziei nr. 2893 din 19 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; a respins petitele privind obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri şi cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că de la data pronunţării Deciziei nr. 2893 din 19 mai 2011 de către ICCJ, pârâta C.C.S.D. nu a întreprins nici o acţiune pentru a duce la îndeplinire obligaţiile stabilite în sarcina acesteia de către instanţa de judecată, deşi termenul impus prin hotărâre pentru aceasta a fost epuizat.
În acest context, prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, apreciind că ipoteza normei legale este întrunită, sens în care a aplicat conducătorului instituţiei pârâte, respectiv Preşedintelui C.C.S.D. o amendă de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 21 noiembrie 2011 şi până la executarea Deciziei nr. 2893 din 19 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Apărarea pârâtei C.C.S.D. potrivit căreia, în lipsa desemnării oficiale a unui preşedinte al instituţiei, măsura prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi aplicată, a fost înlăturată, instanţa reţinând că există identitate între persoana pârâtului Preşedintele C.C.S.D. şi cel despre care se pretinde că poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii şi care are ca obiect aplicarea unei sancţiuni ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătoreşti, susţinerea contrară fiind nefondată.
Prima instanţă a apreciat că pârâtul este ţinut de aducerea la îndeplinire a hotărârii instanţei doar de la data la care întruneşte condiţia expresă şi specială impusă de legiuitor, aceea de a fi conducătorul instituţiei obligate să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, astfel că începând cu data numirii pârâtului în funcţie aceasta este persoana despre care se pretinde că poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Petitul privind obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri a fost respins instanţa apreciind, raportat la considerentele de fapt şi de drept ale speţei, că stabilirea despăgubirilor, ca măsură coercitivă a autorităţii în exercitarea prerogativelor legale care-i revin, nu este necesară reţinând, totodată şi împrejurarea că nu este dovedit cuantumul acestor despăgubiri.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta C.C.S.D. care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă arată că în soluţionarea cauzei pe fond, nu s-a avut în vedere principiul dreptului la apărare al părţilor şi implicit dreptul părţilor la un proces echitabil, consfinţite de art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, s-a invocat în faţa instanţei de fond existenţa viciului de procedură în ceea ce priveşte citarea preşedintelui C.C.S.D., iar reclamantele au solicitat aplicarea amenzii faţă de conducătorul autorităţii publice chemate în judecată fără însă să formuleze o cerere de introducere în proces a acestuia în nume personal deşi pârâta instituţie de drept public este diferită faţă de preşedintele acesteia atât în ceea ce priveşte calitatea procesuală în proces, cât şi în ceea ce priveşte patrimoniul fiecăruia.
Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii promovate de către reclamante împotriva preşedintelui Comisiei Centrale, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Aceasta deoarece în cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti răspunderea aparţine Comisiei în întregul său şi nu Preşedintelui care are un drept de vot egal cu ceilalţi membrii şi nu are competenţa de a constrânge pe ceilalţi membrii să adopte o anume decizie, respectiv nu poate dispune individual emiterea unei decizii.
Cu privire la executarea Deciziei Civile nr. 2893 din 19 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că nu a existat intenţia de tergiversare a Dosarului de despăgubire nr. 32522/CC în condiţiile în care imediat după emiterea deciziei sus-menţionate, a fost numit Preşedintele Comisiei prin Decizia nr. 132 din 9 decembrie 2011 a Primului Ministru care a convocat membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea participării la lucrările şedinţei comisiei pentru data de 14 decembrie 2011, ora 11:00 însă aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la această dată nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege, respectiv de art. 14 alin. (2), teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 însă dosarul reclamantelor va fi introdus în următoarea şedinţă a Comisiei Centrale în vederea desemnării unui evaluator.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele conform art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prin Decizia nr. 2893 din 19 mai 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ fiscal, irevocabilă, pronunţată în Dosarul nr. 1430/33/2010, instanţa a admis recursul declarat de reclamantele F.A.M. şi F.O.C. împotriva Sentinţei civile nr. 349 din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 1430/33/2010, a casat sentinţa atacată, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în cel mult 6 luni de la pronunţarea deciziei în favoarea reclamantelor.
Dispoziţiile instanţei cu privire la obligaţia de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu au fost puse în executare până la promovarea acţiunii şi nici în recurs nu s-a făcut această dovadă.
Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate, judecătorul fondului pentru considerentele expuse la pct. I.1 din decizie a apreciat că în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 se impune aplicarea sancţiunii cu amendă Preşedintelui C.C.S.D., soluţie împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Într-adevăr potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare:
„(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
În temeiul acestor prevederi legale, preşedintele C.C.S.D. era obligat ca, până la data de 19 noiembrie 2011, potrivit dispozitivului deciziei indicate, să ia toate măsurile pentru „emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire având ca obiect acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca.
Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, aşa încât soluţia Curţii de apel, de amendare a preşedintelui C.C.S.D., este legală.
Astfel sancţiunea aplicată potrivit acestui text de lege a avut menirea de a înfrânge rezistenţa autorităţii publice pârâte la executarea hotărârii judecătoreşti pronunţată de instanţa de contencios administrativ.
Cum în cauză nu s-a procedat la executarea hotărârii judecătoreşti amenda a fost aplicată Preşedintelui C.C.S.D. astfel cum prevede art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care se referă la conducătorul autorităţii publice.
Textul normativ citat, este clar sancţiunea se aplică conducătorului autorităţii publice, chiar dacă nu a fost parte la fondul cauzei deoarece în virtutea acestei calităţi trebuia să organizeze activitatea de aşa natură încât să pună în executare sentinţa menţionată.
Problema fluctuaţiei existente la nivelul funcţiei de preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ridicată de recurentă, nu prezintă nicio relevanţă în cauză.
Cu ocazia executării silite vor fi identificaţi conducătorii autorităţii publice sub al căror mandat nu s-au îndeplinit dispoziţiile cuprinse în titlul executoriu, procedându-se în consecinţă.
Împrejurarea că potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/ 2005, C.C.S.D. funcţionează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocată ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti în termenul legal. Conducătorul autorităţii publice avea obligaţia legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 6 luni de la pronunţarea deciziei menţionate. Cu atât mai mult în cauza de faţă, în raport de termenul stabilit, recurenta nu are nicio justificare legală.
În acest sens nu se poate reţine că marja de apreciere a fost exercitată în cadrul limitelor legale din moment ce hotărârea judecătorească trebuia pusă în executare până la 18 noiembrie 2011, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată.
De altfel, toate criticile care sunt subsumate aplicării sancţiunii, trebuiau făcute de Preşedinte, ca subiect de drept obligat la amendă şi nu de către comisie care invocă inclusiv vicierea procedurii de citare cu conducătorul autorităţii, fără a motiva o vătămare în acest sens.
În concluzie, întrucât se pune în discuţie culpa autorităţilor abilitate de lege să execute o hotărâre judecătorească, în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de recurs.
În consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de recurenta-pârâtă a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 761 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 704/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 726/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
