ICCJ. Decizia nr. 843/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 843/2012
Dosar nr. 7434/1/2010
Şedinţa publică de la 17 februarie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2692 din 23 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată în Dosarul nr. 2340/98/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în cauza având ca obiect apelul declarat de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Feteşti, Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 Feteşti, R.E. - Secretarul Primăriei Municipiului Feteşti, Viceprimarul Municipiului Feteşti - C.Ş. şi Primarul Municipiului Feteşti, împotriva Sentinţei civile nr. 303/F din 4 martie 2008 a Tribunalului Ialomiţa.
Instanţa a constatat că prin cererea ce a făcut obiectul cauzei înregistrată la Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, sub nr. 2340/98/2006 reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei din 2 februarie 2006 şi obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 644 mp din Feteşti, str. M., jud. Ialomiţa, faţă de care a invocat şi excepţia de nelegalitate.
În raport cu această împrejurare, curtea de apel a reţinut, că excepţia de nelegalitate este inadmisibilă din dublă perspectivă: pe de o parte, dată fiind lipsa caracterului de act administrativ al dispoziţiei atacate, aceasta fiind un act juridic civil, şi pe de altă parte, dat fiind faptul că secţia a IV-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti a sesizat instanţa de contencios administrativ în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu excepţia de nelegalitate tocmai asupra actului cu care era învestită cu acţiunea civilă în anulare, ce făcea obiectul cauzei sale.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3406.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că lipsa caracterului administrativ al deciziei atacate pe calea excepţiei de nelegalitate, precum şi faptul că această decizie constituie chiar obiectul acţiunii de fond în care a fost invocată excepţia, conduc indubitabil la concluzia, adoptată de altfel şi de prima instanţă, privind caracterul inadmisibil al excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantul G.C. împotriva dispoziţiei din 2 februarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Feteşti.
Împotriva acestei decizii reclamantul G.C. a formulat contestaţia în anulare de faţă.
La termenul din 21 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii, deşi procedura de citare a fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
Datorită faptului că în termen de un an de la suspendare niciuna dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repus cauza pe rol, din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".
Cum, în speţă, de la data suspendării cauzei şi până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor şi având în vedere că nu s-au îndeplinit niciun fel de acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 din C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, constatându-se din oficiu perimarea contestaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de G.C. împotriva Deciziei nr. 3406 din 25 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 840/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 845/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
