ICCJ. Decizia nr. 847/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 847/2012
Dosar nr. 833/39/2011
Şedinţa publică de la 17 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii F.V. şi F.C. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să pună în executare Sentinţa nr. 132 din 31 mai 2010, pronunţată în dosarul 388/39/2010 al Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului precum şi amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin Notificarea nr. 191 din 05 februarie 2002, depusă la Prefectura Judeţului Botoşani şi remisă ulterior Primăriei municipiului Botoşani spre competentă soluţionare, au solicitat despăgubiri pentru imobilul compus din casă şi teren, care au fost situate în Botoşani, str. X, nr. 82 - imobil preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 130/1988 în vederea construirii unor blocuri de locuinţe.
Prin Dispoziţia Primarului Municipiului Botoşani nr. 3.233 din 12 martie 2007, a fost respinsă solicitarea de despăgubiri băneşti pentru clădirea şi terenul arătat mai sus şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 245/2005.
Cum de la data transmiterii dosarului înaintat de Primăria municipiului Botoşani Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au trecut mai bine de trei ani, reclamanţii arată că s-au adresat instanţei cu solicitarea de a obliga Comisia să transmită dosarul evaluatorului, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Având în vedere că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, privind executarea hotărârii definitive şi irevocabile a fost depăşit, reclamanţii s-au adresat cu prezenta cerere, în vederea obligării autorităţii publice să pună în executare măsurile dispuse prin hotărârea anterior menţionată, precum şi aplicarea unei amenzi în cuantumul menţionat, persoanei care se face vinovată de neexecutarea hotărârii, respectiv Preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 431 din 12 decembrie 2011 a admis în parte cererea având ca obiect sancţiune pentru neexecutarea hotărâri formulată de reclamanţi, obligând pârâtul Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 4 aprilie 2011 şi până la îndeplinirea obligaţiei stabilită prin Sentinţa nr. 132 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru a aplica autorităţii publice obligate o amendă în cuantumul solicitat de reclamant, respectiv de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere de la data de 4 aprilie 2011 (30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii menţionate) şi până la îndeplinirea obligaţiei stabilite prin Sentinţa nr. 132 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta - pârâtă a criticat sentinţa instanţei de fond sub următoarele aspecte:
1. Instanţa a aplicat conducătorului autorităţii pârâte, Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, începând cu data de 29 martie 2010 şi până la executarea efectivă a Sentinţei nr. 2.493 din 09 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, deşi acesta nu a fost citat şi nu a fost parte în cauză.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 corelate cu cele ale art. 25 din acelaşi act normativ, sancţiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorităţii publice obligată prin hotărâre la una din prestaţiile expres prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
În acest sens, a precizat faptul că în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond trebuia să pună în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a conducătorului autorităţii pârâte, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în nume personal.
2. Cu privire la punerea în executare a Sentinţei civile nr. 132 din 31 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, recurenta a susţinut că dosarul reclamanţilor înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 34708/CC, va fi introdus în următoarea şedinţă a Comisiei Centrale în vederea desemnării unui evaluator, deoarece numai în cadrul şedinţelor Comisiei Centrale se desemnează evaluatorii şi se aprobă rapoartele de evaluare în vederea emiterii deciziilor.
Concluzionând, recurenta a susţinut că nu a existat niciodată intenţia de a tergiversa soluţionarea dosarului de despăgubire nr. 34708/CC şi nici de a nesocoti Sentinţa civilă nr. 132/2010 a Curţii de Apel Suceava.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Analizând cu prioritate criticile recurentei-pârâte care au fost grupate în primul motiv de recurs, întrucât vizează încălcări ale normelor de procedură care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că sunt fondate.
Prin Sentinţa civilă nr. 431 din 12 decembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 833/39/2011 a admis în parte cererea având ca obiect "sancţiune neexecutare hotărâre" şi a obligat pârâtul Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu 4 aprilie 2011 şi până la îndeplinirea obligaţiei stabilită prin Sentinţa nr. 132/2010 a Curţii de Apel Suceava.
Reclamanţii au apreciat că instituţia pârâtă se află în culpă pentru nerespectarea obligaţiei de a pune în executare hotărârea judecătorească irevocabilă, solicitând în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 obligarea pârâţilor, la plata amenzii sus-menţionate.
În cauză a avut calitatea de pârâtă Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit art. 242 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată.
"Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Alin. (2): În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."
Înalta Curte constată că instanţa de fond a dispus amendarea unei persoane care nu au avut calitatea de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancţiunea Preşedintelui Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără a-l nominaliza şi cita în cauză.
În aceste circumstanţe, persoana amendată nu au putut să-şi exercite dreptul la apărare, garantat în legislaţia naţională, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 161 din aceeaşi lege: "Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept".
Înalta Curte apreciază că se impunea ca în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă să pună în discuţia părţilor introducerea în cauză a conducătorului autorităţii obligate prin Sentinţa nr. 431 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava.
În situaţia în care această persoană nu participă la judecarea cauzei care o priveşte în mod direct, este lipsită de dreptul de a se apăra şi de a-şi susţine interesele legate de litigiul respectiv, instanţa de fond trebuia, în raport de obiectul pricinii, să stabilească şi calitatea procesuală pasivă a părţilor şi să pună în discuţie completarea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a conducătorului autorităţii publice.
Soluţia decurge atât din prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, dar şi pentru asigurarea respectării principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare în vederea garantării unui proces echitabil.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că efectele hotărârii judecătoreşti se întind numai inter partes, respectiv între părţile în litigiu, ori în situaţia în care conducătorul autorităţii nu a avut calitatea de parte, sentinţa nu este opozabilă acestuia.
Neprocedând în modul enunţat mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În rejudecare, se va pune în discuţie introducerea în cauză a conducătorului autorităţii pârâte, prin nominalizarea sa.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) - (3) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 431 din 12 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5374/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 865/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
