ICCJ. Decizia nr. 2025/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2025/2013
Dosar nr. 5017/2/2011
Şedinţa publică de la 27 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 7608 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.R.C. și a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calităţii pârâtului S.R.C. de colaborator al Securităţii conform prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. 24/2008.
Astfel, instanța de fond a constatat că pârâtul S.R.C. a dat şi a semnat un angajament în faţa unui ofiţer de Securitate la data de 14 ianuarie 1984 prin care, sub numele conspirativ “I.”, s-a angajat să sprijine organele de Securitate în mod activ, secret şi organizat pentru prevenirea, descoperirea şi lichidarea infracţiunilor îndreptate împotriva securităţii statului.
Curtea de apel a mai reţinut, față de conținutul rapoartelor întocmite de ofițerii de securitate la momentul recrutării pârâtului, că acesta a acceptat nesilit colaborarea cu organele de securitate așa încât a înlăturat apărările acestuia în sensul că respectivul angajament a fost semnat sub şantaj şi ameninţare într-o vreme în care oamenii erau timoraţi şi terorizaţi de un regim dictatorial, fiind avertizat că socrul său, medic ginecolog în Deva ar avea neplăceri din cauza refuzului său de a colabora cu organele de securitate, pe motiv că s-ar fi ocupat cu întreruperi ilegale de sarcini.
Din Nota de Analiză nr. 142/BGH/007537 din 8 octombrie 1986 întocmită de Inspectoratul Judeţean Alba, Serviciul I, instanța de fond a constatat că pârâtul a furnizat Securităţii, până la acea dată, un număr de 7 materiale informative care s-au referit la persoane din atenţia organelor de securitate şi la preocupările unor artişti plastici. Unele informaţii au fost exploatate pe linia altor probleme de securitate.
Astfel, se reține că prin nota informativă nr. 0018/007537 din 19 martie 1988, pârâtul a relatat Securităţii despre un coleg Budeş, candidat la aceea dată pentru o plecare în schimb de experienţă în RFG, în oraşul înfrăţit Arnsburg, că „nu prezintă garanţia întoarcerii în ţară din următoarele motive: elogiază viaţa din occident, apreciază nivelul de trai şi modul de viaţă din occident”. Pe respectiva nota informativă, ofiţerul de legătură a menţionat că va fi informat serviciul de paşapoarte de faptul că plasticianul B.E. nu prezintă garanţia întoarcerii în ţară şi faptul că nota dată de sursa „I.” va fi exploatată „la dosarul de problemă” al persoanei în cauză.
Consideră judecătorul fondului că intenţia unei persoane de a-şi stabili definitiv domiciliul într-un alt stat, în perioada regimului totalitar era o atitudine extrem de gravă, iar cei care luau o astfel de hotărâre erau priviţi ca nişte trădători de patrie şi această împrejurare era cu siguranţă cunoscută de pârât, existând legi în acea perioadă în baza cărora se confiscau bunurile celor „fugiţi” din ţară.
Ca atare, apreciază judecătorul fondului că informaţiile furnizate de către pârât au îngrădit dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice precum şi dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din acest act internaţional.
De asemenea, informaţiile furnizate de pârât prin notele nr. 0017/7537 din 05 iunie 1987 (fila 58) nr. 0016/7537 din 18 octombrie 1986 (fila 59) nr. 0015/7537 din 07 iulie 1986 prin care a relatat Securităţii despre persoanele V.R., S.L. şi E.Ş. „în sensul că prezintă toate garanţiile plecării în străinătate” sau „nu este o persoană duşmănoasă sau nemulţumită”, „nu am auzit să fie nemulţumit sau să frecventeze anturaje dubioase”, „nu discută despre eventuale intenţii de plecare în străinătate”, nu au fost apreciate ca fiind „lipsite de consistenţă” sau că fiind date la „modul laudativ” cum afirmă pârâtul în întâmpinare, în condițiile în care persoanele despre care se relata se aflau în atenţia Securităţii, iar pe notele de informare ofiţerii de securitate au notat: „se va exploata copia notei”.
În același context, se mai reține că pârâtul primea sarcini să stabilească în continuare anturajul persoanelor urmărite, natura discuţiilor purtate, iar relatările pârâtului din notele informative în sensul că persoana „duce o viaţă normală în relaţiile de familie”, „nu cunosc să întreţină relaţii cu cetăţeni străini”, „deşi este maghiar nu am auzit să discute Radio Budapesta sau să colporteze unele ştiri ale unor posturi de radio străine”, dovedesc, în opinia judecătorului fondului, colaborarea pârâtului cu Securitatea.
Consideră instanța de fond că prin aflarea şi relatarea informaţiilor legate de viaţa privată a persoanelor urmărite, (informaţii care vizau situaţii care nu erau agreate de puterea totalitar comunistă), au fost vizate încălcări ale unor drepturi, cum este dreptul la viaţa privată şi dreptul la libera circulaţie a persoanelor prevăzute de art. 12 şi art. 17 din Pactul Internaţional al Drepturilor Civile şi Politice.
Ca atare, apreciază judecătorul fondului că informaţiile furnizate de pârât Securităţii se referă la activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi totodată aceste informaţii au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 7608 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel București, secţia a-VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul S.R.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în condiţiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.
Apreciind că hotărârea primei instanţe este vădit nelegală şi esenţial netemeinică, pronunţată în contradictoriu cu probele administrate, recurentul, în esenţă, a dezvoltat următoarele critici referitoare la sentinţa pronunţată de instanţa de fond:
Astfel, susține recurentul că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală dat fiind faptul că din documentele depuse la dosar rezultă foarte clar că nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, așa încât în mod greșit s-a reținut, în cauză, calitatea de colaborator al Securității.
În opinia recurentului faptul că s-a semnat un angajament cu organele de securitate nu atrage automat calitatea de colaborator al Securității în condițiile în care un astfel de angajament rămâne fără conținut atunci când informațiile furnizate nu s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și nici nu a dus la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În acest sens recurentul arată că prin notele informative furnizate a hotărât să divagheze, să nu spună nimic concret și chiar să inducă în eroare organele securității. Atunci când i se cerea o informație despre o persoană, făcea doar afirmații pozitive, laudative la adresa acelei persoane, fapt ce reiese, de asemenea din nota de constatare unde se arata că cele 11 materiale informative olografe date de informatorul I. în perioada 19 septembrie 1984 - 18 octombrie 1986, conțin aprecieri pozitive ale activității colegilor de serviciu ai titularului.
Astfel, susține recurentul că instanța de fond a calificat, în mod eronat, drept acte de colaborare, aprecierile pozitive la adresa unor persoane, făcute în beneficiul acestora și nu în detrimentul lor (informațiile furnizate de pârât prin notele nr. 0017/7537 din 05 iunie 1987, nr. 0016/7537 din 18 octombrie 1986 și nr. 0015/7537 din 07 iulie 1986 prin care a relatat Securității despre persoanele VR, SL, CE și E St).
Mai arată recurentul că deși, acțiunea introductivă se fondează pe nota informativă din data de 19 martie 1988, această notă nu poate să atragă calificativul de colaborator cu atât mai mult cu cât instanța de fond a considerat că nu se impune audiere, în calitate de martor, a persoanei vizate, respectiv B.E. Totodată, recurentul susține că instanța de fond, și-a însușit, în mod greșit, opinia intimatului, în sensul că informația din acea notă îl privește pe B.E. în condițiile în care respectiva nota este confuză, echivocă și fără a putea permite a se trage concluzia daca este vorba sau nu despre o persoană anume.
Prin urmare, susține recurentul că informațiile furnizate nu au vizat activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și nici îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.
În final, consideră recurentul că nici cea de-a doua condiție a legii, respectiv ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nu este întrunită în speță, în condițiile în care nici o persoană nu a avut de suferit în urma acestor informări.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, dezlegarea dată de judecătorul fondului neavând acoperire în probele cauzei.
Analizând probele rezultate în urma verificărilor, curtea de apel a ajuns în mod greșit la concluzia că informaţiile furnizate de recurent prin notele informative olografe considerate relevante, se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.
Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de „colaborator al Securităţii”, presupune întrunirea a trei condiţii cumulative: furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă; informaţiile să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte constată că recurentul, prin criticile formulate în recurs, nu contestă faptul că a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate și nici că a furnizat informaţii acestei structuri prin notele olografe aflate la dosarul cauzei, ci contestă doar, conţinutul şi efectele respectivelor note informative care, în opinia sa, au fost greşit interpretate de instanţa de fond.
Astfel, recurentul solicită a se avea în vedere, în aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, faptul că informațiile furnizate, prin notele olografe la care face referire instanța de fond, fie aveau un caracter general și chiar laudativ la adresa persoanelor vizate (cazul notelor informative nr. 0017/753 din 05 iunie 1987, nr. 0016/7537 din 18 octombrie 1986, și nr. 0015/7537 din 07 iulie 1986) fie aveau un conținut echivoc (situația notei informative nr. 0018/007537 din 19 martie 1988 care prezintă modificări neasumate) așa încât nu erau de natură a denunţa atitudini potrivnice regimului comunist şi nici nu aveau aptitudinea generării unor repercusiuni împotriva persoanelor vizate.
Singurele informaţii pe care instanța de fond le-a circumscris ipotezei art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi pe care şi-a întemeiat soluția pronunțată sunt cele referitoare la persoanele VR, SL, E St. și BE, despre care recurentul a făcut o serie de afirmații cu caracter general referitoare fie la viața de familie (VR intenționează să-și viziteze soțul aflat în Irak; relațiile dintre soți sunt bune; prezintă toate garanțiile plecării în străinătate deoarece are doi copii, o situație materială destul de bună și o pregătire politică corespunzătoare; SL este căsătorită și are o viață normală în relațiile de familie;) fie la preocupările și comportamentul social și profesional al persoanelor vizate (despre-E St., nu a auzit să discute despre Radio Budapesta, deși este maghiar sau să comenteze știrile altor posturi de radio străine; nu a auzit să fie nemulțumit sau să frecventeze anturaje dubioase; nu discută despre eventuala intenție de a pleca din țară; despre - SL, nu este o persoană dușmănoasă sau nemulțumită; despre - E. St.- nu a auzit să discute dușmănos).
Interpretarea pe care instanța de fond o dă acestor informaţii este însă excesivă, pentru că nu se poate pune semnul egalităţii între informațiile furnizate și corect calificate drept o ingerință în exercitarea dreptului la viață privată a persoanelor vizate, și o activitate sau o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, sancționată în condițiile O.U.G. nr. 24/2008.
Din perspectiva analizei îndeplinirii condiţiei ca informaţia să denunţe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,prezintă relevanţă conţinutul însuşi al informaţiei furnizate, iar nu informaţiilor rezultate din sarcinile menţionate şi măsurile dispuse de către ofiţerii operativi, consemnate în josul notelor olografe, cum în mod greșit apreciază judecătorul fondului.
Prin urmare, reținerea faptului că cele trei persoane, se aflau în atenția organelor de Securitate, din motive ce exced prezentei analize, aspect ce rezultă din mențiunile înscrise de ofițerii de securitate pe cele trei note olografe de referință, ca și împrejurarea că s-a dispus exploatarea copiei fiecărei note, nu poate justifica din punct de vedere legal, încadrarea informațiilor furnizate de recurent în categoria informațiilor potrivnice regimului comunist, judecătorul fondului făcând o extindere nepermisă a respectivei sintagme, prin prisma consemnărilor și a măsurilor dispuse de către ofițerii de securitate.
Așadar, în speță, calitatea recurentului de colaborator al Securității a fost reținută, în mod greșit, prin prisma informațiilor furnizate prin notele informative olografe nr. 0018/007537 din 19 martie 1988, nr. 0017/7537 din 05 iunie 1987, nr. 0016/7537 din 18 octombrie 1986, nr. 0015/7537 din 07 iulie 1986, în condițiile în care, instanţa de control judiciar constată, în dezacord cu instanța de fond, că informațiile furnizate de recurent nu se referă la „atitudini potrivnice regimului totalitar” ci, mai degrabă, relevă carenţe de comportament, poate justificabile în contextul epocii prin raportare la limitele personale ale recurentului, însă, blamabile şi în ziua de azi.
Așadar, în mod greșit judecătorul fondului a apreciat că afirmațiile referitoare la VR, SL, E St. ce se desprind din lecturarea conținutul notelor informative nr. 0017/7537 din 05 iunie 1987, nr. 0016/7537 din 18 octombrie 1986, nr. 0015/7537 din 07 iulie 1986, corespund exigențelor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care acestea, fie au caracter general, (ex. despre SL, se menționează că nu este o persoană dușmănoasă sau nemulțumită sau că nu întreține relații cu cetățenii străini) fie reprezintă percepții personale ale recurentului (despre E., Șt. recurentul susține că nu a auzit să fie nemulțumit sau să frecventeze anturaje dubioase sau că nu a auzit să discute dușmănos sau că nu discută despre eventuala intenție de a pleca din țară), fie se referă la aprecieri personale sau la fapte deja cunoscute organelor de securitate (despre SL, recurentul comunică că nu este o persoană dușmănoasă sau nemulțumită; sau că nu cunoaște să întrețină relații cu cetățenii străini; despre VR recurentul susține că prezintă toate garanțiile plecării în străinătate deoarece are doi copii, o situație materială destul de bună și o pregătire politică corespunzătoare; sau că intenționează să-și viziteze soțul care lucrează în Irak).
Nu poate fi reținută calitatea informațiile furnizate de recurent, sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nici prin raportare la conținutul notei informative nr. 0018/007537 din 19 martie 1988, referitoare la organizarea schimbului de experiență în R.F.G., în condițiile în care față de conținutul notei, în care este dezaprobată modalitatea în care C.E. a procedat la desemnarea sa în calitate de participant pe unul din cele două locuri disponibile, nu este sustenabilă ipoteza intimatei, însușită de instanța de fond, în sensul că aprecierile referitoare la B.E. aparțin recurentului, cu atât mai mult cu cât nu a fost clarificate împrejurările în care conținutul notei a fost modificat cu privire la numele persoanei care nu prezintă garanția întoarcerii în țară. Faptul că ofițerul de securitate prin mențiunile înscrise pe nota informativă din 19 martie 1998 face referire la B.E. nu este un argument suficient pentru a atribui respectiva apreciere recurentului.
Cât priveşte „constrângerea morală” invocată de recurent drept justificare a semnării angajamentului de colaborare cu Securitatea, Înalta Curte consideră că aceasta, chiar dacă a existat, nu este acoperitoare pentru a justifica întocmirea respectivelor note informative, care chiar dacă, sub aspectul calității informațiilor furnizate, nu corespund exigenței art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dovedesc totuși că recurentul a furniza informații fostei Securități.
Nu se poate nega că informaţiile respective aveau aptitudinea de a leza un drept fundamental, acela la viaţă privată, şi într-adevăr, judecătorul fondului, în mod corect, a reţinut acest fapt, dar analiza condiţiei menţionate a devenit de prisos, de vreme ce nu este îndeplinită condiţia denunţării unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 trebuie îndeplinite cumulativ.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată, cu obligarea intimatului, căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată, într-un cuantum redus la suma de 4.534 lei, față de aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în raport de obiectul și complexitatea cauzei și implicit de cheltuielile aferente activităților impuse de exercitarea dreptului la apărare al recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.R.C., împotriva sentinţei civile nr. 7608 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Obligă intimatul la plata către recurent a sumei de 4.534 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 192/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 190/2013. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
