ICCJ. Decizia nr. 249/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 249/2013
Dosar nr. 4908/1/2012
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cadrul procesual
Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea Ş.G. a solicitat anularea deciziei nr. 1306/R din 2 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. 2757/105/2009, iar în urma rejudecării recursului, schimbarea în tot a soluţiei şi admiterea acţiunii introductive astfel cum a fost formulată.
Prin aceeaşi cerere, contestatoarea a solicitat suspendarea executării deciziei a cărei anulare se solicită, în temeiul art. 3191 C. proc. civ.
În motivare, s-a arătat că respingerea cererii de suspendare a deciziei atacate ar duce la punerea în executare a actelor administrativ-fiscale emise de organele fiscale, decizii suspendate până la soluţionarea încadrării modului de impozitare.
Creanţele fiscale care ar putea fi puse în aplicare se ridică la suma de 400.000 lei, pentru venituri încasate în anii 2002-2006 şi 2007. Virarea acestor sume statului care nu i-a creat contestatoarei mijloace materiale şi mijloace băneşti necesare funcţionării activităţii profesionale independente, ar duce la un prejudiciu constând în dificultatea asigurării mijloacelor de subzistenţă pe o perioadă lungă de timp.
2. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş
Prin decizia nr. 2116 din 15 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de Ş.G. având ca obiect suspendarea executării deciziei 1306/R din 02 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 500 lei achitată conform recipisei CEC seria TTG nr. 3229380 din 11 iunie 2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel, examinând cererea de suspendare, a reţinut că, prin decizia nr. 1306/R din 2 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş s-a respins recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 399 din 17 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2757/105/2009.
Prin sentinţa instanţei de fond s-a respins acţiunea formulată de reclamantă având ca obiect contestaţia împotriva adreselor nr. 8408 din 23 februarie 2009, nr. 16.400 din 24 martie 2009 şi nr. 26.367 din 27 mai 2009, emise de A.F.P. Ploieşti, prin care s-a stabilit de organul fiscal că impozitarea veniturilor reclamantei se face conform sistemului real, potrivit art. 48 C. fisc., nefiind legală încadrarea veniturilor solicitate de reclamantă, potrivit art. 49 C. fisc., din activitatea desfăşurată în calitate de expert contabil în activitatea privind servicii de informatică, respectiv poziţia 104 din Ordinul M.F.P. nr. 1847/2003 şi Cod CAEN 7260.
Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 3191 C. proc. civ. „instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni (…)”, dar a observat că, în cauză nu este îndeplinită ipoteza textului, deoarece decizia a cărei suspendare se solicită nu conţine dispoziţii care să poată fi aduse la îndeplinire prin executare.
În opinia curţii de apel, chiar dacă s-ar da o interpretare mai largă textului art. 3191 C. proc. civ., în sensul că suspendarea este admisibilă şi în situaţiile în care hotărârea irevocabilă nu cuprinde nemijlocit dispoziţii care să fie aduse la îndeplinire prin executare, hotărârea statuează însă asupra unor chestiuni care, odată intrate în puterea lucrului judecat vor putea sta la baza unei proceduri de executare silită, astfel că, motivele invocate de contestatoare nu justifică suspendarea hotărârii irevocabile.
În condiţiile în care nu s-a făcut dovada iminenţei unei proceduri de executare silită şi cum primul termen de judecată va avea loc la mai puţin de 1 lună de la soluţionarea prezentei cereri, curtea de apel a apreciat că măsura suspendării până a soluţionarea căii extraordinare de atac este lipsită de susţinere, urmând a fi respinsă ca nefondată.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva deciziei nr. 2116 din 15 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declar recurs contestatoarea Ş.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a reluat criticile formulate în cadrul contestaţiei în anulare criticând hotărârea recurată ca fiind dată cu încălcarea legii.
3. Procedura derulată în recurs
Cu ocazia dezbaterilor în şedinţa publică instanţa a invocat din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac, în raport de caracterul irevocabil al hotărârii atacate, dezbaterile fiind consemnate în practicaua hotărârii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Regularitatea promovării căii de atac
În temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ, aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 din C. proc. civ, Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, excepţie de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Obiectul recursului de faţă îl constituie decizia nr. 2116 din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1306/R din 2 mai 2012 pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care s-a respins recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 399 din 17 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2757/105/2009.
Cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1306/R din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, întemeiată pe dispoziţiile art. 3191 C. proc. civ. a fost formulată, pe cale accesorie, în cadrul contestaţiei în anulare îndreptată împotriva aceleiaşi decizii.
Potrivit art. 3191 C. proc. civ. „instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător”.
Prevederile art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., la care face trimitere art. 3191 care dispun că, asupra cererii de suspendare formulată potrivit alin. (1) şi (2), instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat şi în cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare prevăzută de prezentul articol, trebuie însă interpretate în concordanţă cu ansamblul normelor de procedură în cadrul căruia sunt situate aceste prevederi, şi anume, în Secţiunea a VI - a “Contestaţia la executare” din Cartea a V-a a codului intitulată “Despre executarea silită”.
Întrucât litigiul de faţă nu îşi are sorgintea în cea din urmă fază a procesului civil, executarea silită, rezultă că dispoziţiile art. 403 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt incidente.
Conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Cum hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este una irevocabilă, pronunţată de o instanţă de recurs, rezultă că nici hotărârea care urmează să se pronunţe în contestaţia în anulare nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, conform 320 alin. (3) C. proc. civ.
Tot astfel şi hotărârea prin care s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1306/R din 02 mai 2012, cerere accesorie contestaţiei în anulare, este la rândul ei irevocabilă, potrivit principiului accesorium sequitur principale, cererea accesorie urmând regimul juridic al cererii principale.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
În conformitate cu prevederile art. 299, coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva deciziei nr. 2116 din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă, este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, concluzie ce derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
Hotărârea recurată este irevocabilă, astfel că recursul declarat împotriva ei este inadmisibil.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Ş.G. împotriva deciziei nr. 2116 din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7839/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 2496/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
