ICCJ. Decizia nr. 7839/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7839/2013
Dosar nr. 7880/2/2011
Şedinţa publică de la 18 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 7 septembrie 2011 reclamantul Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.”, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, a solicitat instanţei să dispună anularea Încheierii nr. 65 din 8 august 2011, a Procesului-verbal nr. 3998 din 31 martie 2011 şi a Deciziei nr. 5 din 2 mai 2011, toate încheiate de pârâta Curtea de Conturi a României.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 2497 din 6 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulate de reclamantul Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.” în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României .
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, că în urma constatării din Procesul-verbal nr. 39987 din 31 martie 2011, Curtea de Conturi a emis Decizia nr. 5/2011, prin care a constatat existenţa unui număr de şapte abateri în sarcina reclamantei.
Astfel, Institutul de Pneumoftiziologie „M.N." a achiziţionat, în perioada 2009 - 2010, de la SC S.S.I. SRL, servicii de pază în sumă totală de 1.902.631,79 RON, fără a ţine seama de principiile economicităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor unităţii spitaliceşti, fiind încălcate dispoziţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, Art. 22, alin. (1); O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, Art. 5, Art. 9 alin. (5), (6); H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Art. 4 alin. (3); OMS nr. 886/2006 privind externalizarea serviciilor medicale şi nemedicale din unităţile sanitare; OMS nr. 921/2006 pentru stabilirea atribuţiilor Comitetului Director din cadrul spitalului public, pct. 12; OMFP nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, Anexa 1, lit. B, pct. 4.2, Anexa 8, Cap. 2, pct. 4, lit. b), lit. b), pct. 6, Cap. III.
Recurentul-reclamant nu a înregistrat în contabilitate respectiv în contul 8030 "Active fixe şi obiecte de inventar primite în folosinţă", analizorul de biochimie Olympus AU600IVD, primit în comodat de la SC M.M. SRL, conform Contractului de comodat nr. 1 din 14 septembrie 2009, fiind încălcate, prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, art. 11; Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţii publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia aprobate prin OMFP 1917/2005, CAP. I, pct. 1.4.1, CAP. VII.
La pct. 3 din decizie, s-a reţinut că, în anul 2009, Institutul de Pneumoftiziologie "M.N." a plătit SC G.S.G. 98 SRL suma totală de 987.373,70 RON, pentru bunuri nelivrate şi lucrări neexecutate până la sfârşitul anului. Pentru suma de 987.373,70 RON, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (8) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002 şi ale art. 119 - 120 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, echipa de control a calculat majorări de întârziere în sumă totală de 122.219,71 RON, pentru perioada cuprinsă între data efectuării plăţii şi data livrării bunurilor şi executării lucrărilor, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002.
La pct. 4 din procesul-verbal reclamantul a plătit nelegal firmei SC F.E.G. SRL suma totală de 385.136,02 RON, pentru achiziţionarea unor Servicii de măsurători topografice, cadastru şi întabulare pentru două locaţii ale entităţii, lucrări care nu au fost prestate de SC F.E.G. SRL ci de către o persoană fizică autorizată - T.I.M., în baza convenţiilor încheiate de aceasta cu unitatea verificată, în valoare totală de 37.016 RON, fiind încălcate dispoziţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, Art. 52 alin. (5); O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Art. 1; OMFP nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, Anexa 1, lit. B, pct. 4.2, Anexa 8, Cap.2, pct. 4, lit. b), lit. b), pct. 6, Cap. III; O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, Art. 9 alin. (5), (6).
La pct. 5 al deciziei contestate se reţine că instituţia reclamantă a plătit către SC M.M. SRL, în anul 2009, sumele aferente unor reactivi pentru analize de sânge şi consumabile hematologice, în valoare totală de 327.796,81 RON, fără documente justificative care să ateste recepţia acestora de către Institutul de Pneumoftiziologie „M.N." fiind încălcate: Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Art. 52 alin. (5), (6); H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Art. 4 alin. (3); OMFP nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenta şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, Anexa 1.
De asemenea, la pct. 6 al deciziei contestate se reţine că Institutul de Pneumoftiziologie „M.N." a efectuat în perioada 2009 - 2010 plăţi nelegale către SC M.C. AS23 SRL, în valoare de 61.427,8 RON, reprezentând servicii neprestate, fiind încălcate prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, Art. 52 alin. (5) şi (6); O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Art. 19.
La pct. 7 al deciziei, se reţine că Institutul de Pneumoftiziologie "M.N." a achiziţionat, în anul 2009, obiecte de inventar de la SC I.M. SNC în baza unei oferte neînregistrată la unitatea verificată, fără a se ţine seama de oferta mai avantajoasă din punct de vedere al preţului, înregistrată la unitate respectiv a SC R.I. SRL, fiind încălcate prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, Art. 22, alin. (1); O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv şi controlul financiar preventiv, Art. 5; OMFP nr. 1.792 din 24 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenta şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, Anexa 1.
Împotriva deciziei menţionate, reclamanta a formulat contestaţie, ce a fost respinsă prin Încheierea nr. 65 din 8 august 2011 de Curtea de Conturi a României.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea de control a început la data de 20 octombrie 2010, dată la care era în vigoare vechiul Regulament, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curţii de Conturi a României, şi s-a încheiat în anul 2011.
Conform pct. 539 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010, finalizarea acţiunii de control şi de valorificare a controlului se va face în conformitate cu dispoziţiile regulamentului aplicabil în momentul începerii acestor acţiuni, astfel că în cauză este aplicabil Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curţii de Conturi a României, Regulament care nu prevede obligativitatea înscrierii punctul de vedere al conducerii entităţii referitor la constatările rezultate în urma acţiunii de verificare şi a motivelor neînsuşirii acestuia de către echipa de control.
Pârâta a procedat, în data de 31 martie 2011, la concilierea între echipa de auditori publici externi şi conducerea Institutului, respectiv managerul unităţii la acea dată - dr. P.R.D. şi coordonator Serviciu financiar-contabil N.O., care a fost consemnată în Nota de conciliere înregistrată la unitatea verificată sub nr. 3997 din 31 martie 2011.
Din cuprinsul Procesului-verbal nr. 3998 din 31 martie 2011 şi actele care stau la baza emiterii acestuia rezultă că la data de 26 octombrie 2009 instituţia reclamantă a încheiat cu SC G.S.G. 98 SRL Contractul nr. 166, având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea obiectivelor asumate prin oferta tehnică.
La data de 2 decembrie 2009 SC G.S.G. 98 SRL a emis Factura nr. 602, în valoare de 356.880,17 RON, pentru cantităţi de utilaje şi echipamente tehnologice, inclusiv dotări realizate la Centrala Termică - Pavilion IV, iar la data de 7 decembrie 2009, aceeaşi societate emite factura nr. 608, în valoare de 640.493,54 RON, pentru cantităţi de utilaje şi echipamente tehnologice, inclusiv dotări realizate la Postul Trafo, facturi achitate la data de 24 decembrie 2009.
Echipa de control a constatat că livrarea utilajelor, echipamentelor tehnologice precum şi punerea în funcţiune a acestora, pentru obiectivele Centrală Termică şi Post Trafo au fost efectuate pe parcursul anului 2010, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de punere în funcţiune pentru echipamente de încălzire centrală, încheiat la 12 octombrie 2010 şi din cuprinsul procesului de predare primire din 20 ianuarie 2010, care atestă livrarea şi punerea în funcţiune a utilajelor şi echipamentelor tehnologice în cadrul obiectivului Post Trafo dar reclamanta a încălcat prevederile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002, plătind suma de 987.373,70 RON pentru bunuri şi lucrări care nu au fost livrate şi executate până la sfârşitul anului, sumă ce constituie în realitate un avans.
Corelativ acestor constatări, pârâta a dispus corect, prin măsura cuprinsă la pct. 3 din Decizia nr. 5/2011 recuperarea majorărilor de întârziere în sumă totală de 122.219,71 RON, calculate în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (8) din Legea nr. 500/2002, pentru perioada cuprinsă între data plăţii şi data livrării bunurilor şi executării lucrărilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 nicio plată nu poate fi efectuată fără ca instrumentul de plată să fie însoţit de documentele justificative, respectiv documente care să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor şi altele asemenea.
În acelaşi sens, potrivit prevederilor O.M.F.P. nr. 1792/2002, Anexa 1, punct 2, verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea "serviciului efectuat".
Deşi reclamanta susţine că a efectuat plata sumei de 987.373,70 RON în baza unor situaţii provizorii de lucrări, recepţia utilajelor, echipamentelor şi a lucrărilor a avut loc ulterior plăţii acestora, nefiind dovedit faptul că reclamanta a beneficiat, la data plăţii, de lucrările contractate sau că a recepţionat utilajele şi echipamentele menţionate în cuprinsul situaţiilor de plată nr. 2 şi nr. 3 din 2009, pentru că numai într-o atare împrejurare avea posibilitatea de a efectua plata acestora.
Instanţa de fond a apreciat că în mod corect a constatat echipa de audit faptul că plata sumei de 987.373,70 RON reprezintă un avans, astfel că argumentele reclamantei cu privire la nelegalitatea măsurii dispuse prin punctul 3 al deciziei Curţii de Conturi nr. 5/2011 a fost înlăturat.
Referitor la măsura dispusă prin pct. 4 al deciziei contestate, echipa de audit a reţinut că reclamanta a achitat nelegal suma de 385.136,02 RON societăţii F.E.G. SRL, pentru achiziţionarea unor servicii de măsurători topografice, cadastru şi întabulare pentru două locaţii ale entităţii.
La data de 14 septembrie 2009, reclamanta a încheiat cu SC F.E.G. SRL Contractul de prestări servicii nr. 147, având ca obiect executarea de servicii privind măsurătorile topografice şi întocmirea documentelor aferente pentru două dintre locaţiile institutului, respectiv Calea Ş.V. nr. X, sector 4 şi Ş.V. nr. Y, sector 5.
În baza acestui contract, SC F.E.G. SRL a emis Factura fiscală nr. 101 din 28 octombrie 2009, în valoare de 348.150,83 RON, factură achitată de reclamantă la 18 noiembrie 2009.
Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (A.N.C.P.I.) a comunicat, prin Adresa nr. 1030839 din 2 februarie 2011, faptul că SC F.E.G. SRL nu figurează în evidenţele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ca persoană juridică autorizată să realizeze lucrări de specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei şi al cartografiei pe teritoriul României.
Având în vedere faptul că SC F.E.G. SRL nu are calitatea de persoană autorizată să realizeze lucrări de specialitate în domeniul cadastrului, geodeziei şi cartografiei pe teritoriul României, nefiind autorizată potrivit procedurii prevăzute de Ordinul nr. 107/2010 al Directorului General al Agenţiei Naţionale pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară, instanţa a constatat că în mod nelegal a procedat reclamanta, încheind Contractul nr. 147/2009 cu o persoană juridică ce nu avea autorizaţia de a presta serviciile contractate.
Din cuprinsul aceleiaşi adrese cât şi din înscrisurile depuse, rezultat că documentaţiile cadastrale aferente imobilelor din Calea Ş.V. nr. X, sector 4 şi Ş.V. nr. Y, sector 5 au fost întocmite de persoana fizică autorizată T.I.M.
Faţă de această situaţie, instanţa de fond a constatat că reclamanta a achitat suma de 348.150,83 RON către SC F.E.G. SRL nejustificat, din moment ce documentaţia cadastrală, aferentă imobilelor pentru care a fost încheiat Contractul nr. 147/2009 nu a fost întocmită de societatea contractantă ci de persoana fizică autorizată - T.I.M.
Argumentul reclamantei, potrivit căruia nu este culpabilă de faptul că SC F.E.G. SRL nu era autorizată să presteze serviciile contractante nu a fost reţinut de instanţă, cât timp condiţia realizării lucrărilor de specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei şi al cartografiei numai de persoane autorizate în acest sens de A.N.C.P.I. este prevăzută de Legea nr. 7/1996 cât şi de actele normative secundare, legislaţie publicată în M. Of. al României.
În propunerea din cuprinsul notei întocmite de Serviciul Tehnic din cadrul instituţiei reclamante se precizează explicit necesitatea întocmirii documentaţiei cadastrale de către un “expert autorizat” în executarea lucrărilor tehnice de cadastru-în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1991, republicată în 2009, capitolul II, art. 5 lit. c), astfel că încheierea contractului pentru realizarea acestui obiectiv cu o persoană ce nu era autorizată să execute lucrările contractante este greu de înţeles, cât timp managerul de la acel moment a fost avizat sub acest aspect, prin nota premergătoare încheierii contractului.
Au fost apreciate ca neîntemeiate argumentele reclamantei, potrivit cărora Institutul nu a suferit niciun prejudiciu prin plata efectuată către SC F.E.G. SRL iar serviciile contractate au fost executate prin utilizarea unui intermediar, cât timp dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 500/2002 instituie principiul angajării şi utilizării creditelor bugetare numai cu respectarea dispoziţiilor legale.
Institutul a achitat SC M.M. SRL, în cursul anului 2009, suma de 327.796,81 RON, reprezentând contravaloarea unor reactivi pentru analize, fără documente justificative care să ateste recepţia acestora de către Institut.
Din cuprinsul Procesului-verbal de constatare nr. 3998 din 31 martie 2011 a rezultat că la data de 14 septembrie 2009 s-a încheiat între instituţia reclamantă şi SC M.M. SRL Contractul de comodat nr. 1, prin care societatea a pus la dispoziţia instituţiei reclamante, cu titlu gratuit, dreptul de folosinţă asupra analizorului de biochimie Olympus AU600IVD.
La data de 21 septembrie 2009, directorul administrativ al instituţiei reclamante a solicitat managerului unităţii, suplimentarea Programului Anual al Achiziţiilor pe anul 2009 cu produsele reprezentând reactivi pentru analizorul de biochimie Olympus AU600IVD, în valoare de 308.000 RON, fără TVA, solicitare aprobată de managerul unităţii.
A fost desfăşurată procedura de achiziţie publică a reactivilor menţionaţi, fiind încheiat, la data de 12 noiembrie 2009, Contractul nr. 181 cu SC M.M. SRL având ca obiect furnizarea reactivilor pentru analize de sânge şi consumabile hematologice compatibile cu analizorul de biochimie Olympus AU 640, necesari pentru o perioadă de 2,5 luni, produsele urmând a fi livrate până la 31 decembrie 2009, numai pe baza unei comenzi scrise din partea institutului.
Preţul produselor a fost stabilit, conform contractului, la o valoare de 302.139,72 RON (359.546,27 RON cu TVA).
Institutul a solicitat livrarea a 90% din cantitatea contractată de reactivi şi consumabile hematologice, în condiţiile în care laboratorul de biochimie din Ambulatoriul de chirurgie pentru care erau achiziţionaţi aceşti reactivi nu era autorizat de Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti.
SC M.M. SRL a emis un număr de 4 facturi, în valoare totală de 327.796,81 RON, fiind întocmite 4 procese-verbale de custodie, iar instituţia reclamantă a efectuat plata sumei de 327.796,81 RON patru facturile menţionate.
Reclamanta a contestat Decizie nr. 5/2011, afirmând că Laboratorul de analize medicale a fost autorizat, dar reclamanta a depus la dosarul cauzei autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 2113, eliberată de Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti la data de 10 noiembrie 2010, aşadar după finalizarea procedurii de achiziţie a reactivilor necesari analizorului primit în comodat şi după plata acestora.
Serviciile de analize de laborator au fost externalizate de către instituţia reclamantă, prin încheierea Contractului de prestări servicii nr. 273 din 30 martie 2004 cu SC M.R. SRL (actualmente SC G.M. SRL), aspect ce rezultă din Adresa nr. 186 din 8 februarie 2011, astfel că în mod întemeiat a reţinut autoritatea pârâtă că angajarea cheltuielilor necesare reactivilor s-a desfăşurat în condiţiile în care nu exista o autorizaţie de funcţionare a laboratorului de biochimie.
Reclamanta a afirmat că ideea susţinută de echipa de control, în sensul că nu au existat documente care să ateste recepţionarea reactivilor este contrazisă de procesele-verbale de custodie, prin care Institutul a lăsat în depozitele furnizorului reactivii cumpăraţi, dar instanţa a constatat că între părţi a fost încheiat Contractul de furnizare nr. 181 din 12 noiembrie 2009, din care rezultă că furnizorul se obligă să furnizeze produsele conform notei de comandă, primită de la beneficiar. Interpretarea este susţinută şi de scopul încheierii acestui contract, respectiv achiziţionarea reactivilor necesari analizorului de biochimie Olympus AU600IVD, astfel că plata acestor reactivi devine exigibilă după furnizarea produselor.
Potrivit art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002, nicio plată nu poate fi efectuată fără ca instrumentul de plată să fie însoţit de documentele justificative, respectiv documente care să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor şi altele asemenea.
Reclamanta nu nu a făcut dovada existenţei documentului de recepţie cu privire la reactivii achiziţionaţi, afirmând că o atare dovada rezultă din faptul încheierii Proceselor-verbale de custodie nr. 12/2009; nr. 13/2009; nr. 14/2009 şi nr. 15/2009, procese-verbale ce atestă că reactivii au fost recepţionaţi şi lăsaţi în custodia furnizorului, pentru motivul că Institutul nu avea spaţii de depozitare adecvate.
Având în vedere că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei contractul de custodie încheiat cu SC M.M. SRL, nu face dovada recepţiei efective a reactivilor anterior momentului plăţii acestora, instanţa a apreciat că, în realitate, instituţia reclamantă a dispus plata în avans a acestor produse, la nivelul valorii totale a Contractului nr. 181 din 12 noiembrie 2009, plată ce nu este justificată prin documentele prevăzute de Anexa 1 pct. 2 a O.M.F.P. nr. 1792/2002.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 2497 din 6 aprilie 2012, a Curţii de Apel Bucureşti, a declarat recurs, reclamantul Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.”, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul de a admite acţiunea, dispunând anularea Procesului-verbal nr. 3998 din 31 martie 2011, a Deciziei nr. 5 din 6 mai 2011 şi a Încheierii nr. 65 din 8 august 2011 - acte emise de Curtea de Conturi - respectiv Comisia de soluţionare a contestaţiilor, referitor la contractele încheiate cu SC G. 98 SRL; SC F.E.G. SRL şi SC M.M. SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, hotărârea recurată fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa ignorând în mare parte probatoriul administrat.
Este de subliniat faptul că în mai multe situaţii reţinute de Curtea de Conturi a României, eventualele abateri de la legalitatea şi utilizarea fondurilor, nu au produs un prejudiciu real, financiar-contabile recurentei-contestatoare, iar Curtea de Conturi avea posibilitatea în raport de dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 500/2002 să aplice o sancţiune contravenţională.
Raportul întocmit şi decizia emisă în baza raportului, cuprind aspecte ce exced atribuţiile Curţii de Conturi având în vedere dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 94/1992 alin. (3).
Instanţa a ignorat faptul că Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.” nu a suferit nici un prejudiciu, reţinând că ar fi fost încălcate prevederile art. 52 referitoare la execuţia bugetară din Legea nr. 500/2002, ignorând însă normele de aplicare cuprinse în Ordinul nr. 1792 din 24 decembrie 2002, pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, organizarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice.
În legătură cu aspectele privind relaţiile comerciale cu SC G.S.G. 98 SRL, instanţa de fond a asimilat greşit momentul achiziţionării echipamentelor cu momentul semnării procesului-verbal de terminare a lucrărilor.
Suma de 122.219,71 RON, cu titlu de majorări de întârziere, stabilită la pct. 3 din Decizia nr. 5/2011, nu reprezintă un prejudiciu real ce poate fi imputat cuiva.
Din probele administrate nu rezultă că plăţile făcute de institut către SC G.S.G. 98 SRL, reprezintă un avans, în condiţiile în care plata s-a făcut potrivit prevederilor contractuale, în baza situaţiilor de lucru.
Instanţa a omis faptul că momentul achiziţionării echipamentelor care urmau a fi puse în operă în cadrul unei lucrări, construcţii, nu este condiţionat de un termen, fiind determinat de procesul tehnologic şi de posibilităţile de finanţare ale beneficiarului.
În condiţiile în care Contractul nr. 166 a fost încheiat la 26 octombrie 2009 (în apropierea sfârşitului anului bugetar) în faţa riscului ca sumele bugetare necheltuite să fie restituite bugetului de stat, s-a procedat la achiziţionarea unora dintre echipamentele necesare reparaţiei capitale, echipamente aduse în şantier imediat după efectuarea plăţii.
Au fost ignorate contractele depuse la dosar, încheiate de executant cu furnizorii echipamentelor, care prevăd termene foarte scurte pentru plata şi livrarea echipamentelor comandate.
Ca atare, faţă de probatoriul administrat, greşit s-a reţinută de către instanţă, că ne aflăm în situaţia plăţii unui avans.
Realitatea operaţiunilor consemnate în facturile în discuţie şi achitate către SC G.S.G. 98 SRL a fost probată cu copia - extras din Contractul nr. 166, încheiat de Institut cu SC G.S.G. 98 SRL; copia Procesului-verbal nr. 15125 din 6 noiembrie 2009, privind începerea lucrărilor la Centrala Termică din Calea Ş.V., copia facturii nr. 602 din 2 decembrie 2009 emisă de SC G.S.G. 98 SRL în aplicarea prevederilor art. 18.4 din contractul încheiat; factura însoţită de situaţia de lucrări referitoare la „utilaje electrice”; copia Contractului nr. 117 din 25 noiembrie 2009, între SC G.S.G. 98 SRL şi SC P.-HV.AC. SRL, furnizorul echipamentelor pentru centrala termică; copia Facturii nr. 608 din 7 decembrie 2009, emisă de SC G.S.G. 98 SRL în aplicarea Contractului nr. 117/2009; copia adresei emisă de BRD către SC G.S.G. 98 SRL privind deschiderea contului în care urma să fie colectată garanţia de bună execuţie pentru Contractul nr. 166; Copia Raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în Dosarul nr. 14076/303/2011, al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, având ca obiect „asigurare dovezii” privind existenţa şi dinamica efectuării lucrărilor, în temeiul Contractului nr. 166/2009; copia Raportului de expertiză efectuată în Dosarul nr. 12156/302/2011 al Judecătoriei Secto 6 Bucureşti.
Este de remarcat că anterior încheierii controlului care a condus la emiterea procesului-verbal şi a deciziei contestate, cu un an înainte, Curtea de Conturi a mai efectuat un control care viza aceleaşi aspecte şi care s-a finalizat cu procesul-verbal întocmit la 26 aprilie 2010 şi Decizia nr. 45/2010, auditorii confirmând implicit că sumele de bani au fost utilizate pentru achiziţionarea echipamentelor folosite pe şantier. Aceste documente fac dovada abuzului celei de a doua echipă a Curţii de Conturi care a efectuat controlul la sugestia DNA simţindu-se obligată să „găsească ceva”.
În legătură cu relaţiile contractuale desfăşurate cu SC F.E.G. SRL, instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit legea, ignorând faptul că Institutul nu a suferit un prejudiciu, iar prestările de servicii au fost executate, fapt ce rezulta din documentele depuse la dosar, iar contractul este rezultatul unei proceduri desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, fiind confirmată legalitatea lui de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.
Nu exista un prejudiciu, în condiţiile în care SC F.E.G. SRL şi-a onorat obligaţiile contractuale, în sensul că a efectuat documentaţiile cadastrale contractate şi a depus documentaţia necesară la cadastru şi Cartea Funciară.
Împrejurarea că SC F.E.G. SRL, nu este autorizată de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru efectuarea de activităţi de cadastru, nu a împiedicat societatea să-şi execute obligaţiile contractuale prin utilizarea serviciilor unei persoane fizice autorizate.
Aspectul reţinut de organul de control nu este semnificativ din punct de vedere comercial, din moment ce în obiectul de activitate al societăţii, figurau activităţile pe care le-a contractat cu Institutul, iar pe linia competenţelor administrativ financiare, nu ar putea să aibă un impact pe aspectul valabilităţii şi legalităţii contractului.
Instanţa de fond nu a dat un efect probatoriu echilibrat corespondenţei purtate de Curtea de Conturi şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din care rezulta că documentaţia cadastrală a fost depusă de o persoană autorizată - T.I.M., iar cu privire la nivelul onorariilor minime şi maxime prevăzute pentru anul 2009, acestea sunt stabilite de piaţă în raport de cerere şi ofertă.
Cu privire la relaţiile contractuale avute de Institut cu SC M.M. SRL, este de remarcat, că în mod greşit au fost respinse susţinerile vizând legalitatea plăţilor efectuate, având în vedere că din probatoriul administrat nu rezultă că există prejudiciul în cuantum de 327.796,81 RON, aşa cum au reţinut organele de control, această sumă fiind plătită în baza documentelor justificative, reprezentând contravaloarea unor reactivi pentru analize de sânge.
Nu există prejudiciu, ci dimpotrivă, un avantaj pentru Institut, prin folosirea analizatorului realizând economii faţă de costul analizelor în regim externalizat.
Din moment ce reactivii au fost folosiţi pentru efectuarea analizelor în cadrul Ambulatoriului Spitalului, ideea că nu ar exista documente justificative care să ateste recepţionarea reactivilor este contrazisă de procesul-verbal de custodie, prin care Institutul a lăsat la dispoziţia furnizorului reactivii cumpăraţi, motivat de faptul că Institutul nu are spaţii de depozitare.
Faptul că reactivii au fost recepţionaţi, rezultă din inventarele întocmite de Institut, iar interpretarea, în sensul că nu există un contract scris de comodat este contrară legii, forma scrisă nefiind necesară pentru valabilitatea lui.
S-a încercat să se culpabilizeze Institutul, inducând ideea falsă că achiziţionarea reactivilor, făcută într-o procedură legală pe SEAP, ar fi nelegală, fără să se ţină cont că prin Ordinul nr. 1030/2010 al Ministrului Sănătăţii, se stabileşte că pentru unităţile spitaliceşti se eliberează o singură autorizaţie care acoperă toate activităţile iar Institutul are o autorizaţie ce se reînnoieşte anual şi care acoperă activităţile de laborator.
Din documentele depuse, rezultă că plata s-a făcut cu documente justificative şi nu poate fi reţinută ideea că s-ar fi produs un prejudiciu, având în vedere copia Autorizaţiei sanitară de funcţionare nr. 2113/2010; copia Adresei nr. 16255/2009 prin care Institutul solicită furnizorului SC M.M. SRL să-i livreze reactivii care au făcut obiectul contractului; copia listei de inventariere prin care Institutul şi furnizorul a verificat situaţia stocului reactivilor aflaţi în custodie; copia procesului-verbal de inventariere din care rezultă situaţia reactivilor aflaţi în custodie la data de 24 noiembrie 2011; Copia Fişei de cont pentru operaţiuni diverse ţinută de Institut; copia unor avize de însoţire a mărfurilor; copia unor documente intitulate „bon de consum colectiv”, care arată modul în care se scădea din contabilitate, după utilizarea reactivilor, valoarea acestora.
Documentele menţionate, fac dovada existenţei reactivilor achiziţionaţi şi modul de folosire al acestora pentru laboratorul ambulatoriu al Institutului, contrazicând concluziile Curţii de Conturi.
Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, a formulat întâmpinare prin care solicită, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, recurentul-reclamant, reluând de fapt, în faţa instanţei de recurs, motivele expuse pe larg şi în faţa instanţei de fond, rezumându-se a face o enumerare a înscrisurilor depuse la dosar.
De altfel, singura critică adusă sentinţei atacate este acea că instanţa de fond a greşit în aplicarea textelor legale fără să arate ce dispoziţii legale au fost aplicate greşit.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate şi temeiul de drept indicat, se constată că recursul este nefondat.
Este de remarcat că recurentul-reclamant Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.” critică sentinţa atacată în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar majoritatea criticilor vizează probatoriul administrat şi situaţia de fapt reţinută, critici care vor fi analizate în raport de dispoziţiile art. 3041C. proc. civ. raportat la art. 306 pct. 3 C. proc. civ., având în vedere că recursul declarat nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Astfel, prin Decizia nr. 5/2011, emisă în baza constatărilor cuprinse în Procesul-verbal nr. 3998 din 31 martie 2011 de către Curtea de Conturi, s-a reţinut în sarcina recurentului-reclamant şapte abateri, dar prin motivele de recurs formulate au fost aduse critici numai cu privire la legalitatea constatărilor de la punctele 3, 4, 5 din decizie, urmând ca instanţa de control judiciar să examineze sentinţa atacată în raport de criticile formulate cu privire la cele trei puncte din decizia contestată.
Cu privire la relaţiile contractuale avute de recurentul-reclamant cu SC G.S.G. 98 SRL în baza Contractului nr. 166/2009, intimata a reţinut că în anul 2009, recurentul a plătit către SC G. suma de 987.373,70 RON pentru bunuri nelivrate şi lucrări neexecutate, sumă pentru care s-a calculat în raport de dispoziţiile art. 119 - 120 din O.G. nr. 92/2003 majorări de întârziere în cuantum de 122.219,71 RON.
Din cuprinsul Contractului nr. 166/2009, rezultă că durata contractului a fost stabilită la 67 zile începând cu data de 26 octombrie 2009, iar potrivit art. 6.2., contractul încetează să producă efecte la data de 31 decembrie 2009.
Plata sumei de 987.373,70 RON, achitată de recurentă la data de 24 decembrie 2009, a fost făcută pentru utilajele, echipamente tehnologice şi punerea în funcţiune a acestora pentru obiectivul „Centrală Termică şi Post Trafo”, dar utilajele şi echipamentele au fost livrate pe parcursul anului 2010, astfel fiind încălcate dispoziţiile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002.
Majorările de întârziere nu au fost calculate pentru faptul că bunurile nu au fost livrate niciodată ci pentru faptul că au fost făcute plăţi în avans, iar dispoziţiile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 prevăd, cu caracter imperativ, că plata nu poate fi făcută fără documente care să ateste exactitatea sumelor în raport de recepţia bunurilor şi executarea serviciilor.
Majorările de întârziere au fost calculate în raport de sumele achitate conform facturilor nr. 602 din 2 decembrie 2009 şi 608 din 7 decembrie 2009, iar apărarea recurentei, în sensul că facturile au fost însoţite de „Lista cuprinzând cantitatea de utilaje şi echipamente tehnologice necesare”, nu înlătură aplicabilitatea dispoziţiilor art. 52 alin. (8) din Legea nr. 500/2002, atâta timp cât nu au fost respectate dispoziţiile art. 52 alin. (5) din acelaşi act normativ, potrivit căruia „Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor şi alte asemenea, conform angajamentelor legale indicate”.
Durata Contractului nr. 166/2009 a fost stabilită la art. 6 din contract cu precizarea de la art. 6.2. în sensul că „Prezentul contract încetează să producă efecte la data de 31 decembrie 2009”, iar apărarea în sensul că „perioada de timp scurtă până la sfârşitul de an nu a permis desfăşurarea unor activităţi de construcţii relevante” sau „riscul ca sumele bugetare necheltuite să fie restituite bugetului de stat” nu reprezintă un motiv de nelegalitate al deciziei contestate, organul de control constatând corect încălcarea dispoziţiilor art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002.
Cu privire la relaţiile contractuale existente între Institut şi SC F.E.G. SRL, este de remarcat că părţile au încheiat Contractul nr. 147 din 14 septembrie 2009, având ca obiect executarea de servicii privind măsurătorile topografice şi întocmirea documentelor pentru locaţiile din Calea Ş.V. nr. X, sector 4 şi Ş.V. nr. Y, sector 5.
În baza contractului menţionat, a fost emisă Factura nr. 101 din 28 octombrie 2009, în valoarea de 348.150,83 RON, factură achitată cu OP nr. 5552 din 18 noiembrie 2009.
La data de 29 ianuarie 2010, a fost încheiat între aceleaşi părţi Contractul de prestări servicii nr. 39 având ca obiect executarea de servicii de cadastru şi intabulare în conformitate cu prevederile Legii nr. 7 din 13 martie 1996 pentru locaţiile: Calea Ş.V. nr. X, sector 4 şi Ş.V. nr. Y, sector 5, iar în baza acestui contract a fost emisă Factura nr. 102 din 30 aprilie 2010 şi 103 din 14 octombrie 2010, respectiv pentru suma de 15.000 RON şi 21.985,19 RON.
Instanţa de fond nu a constatat faptul că sumele au fost achitate pentru servicii neexecutate ci faptul că au fost achitate nejustificat sumele din facturile menţionate, în condiţiile în care documentaţia cadastrală necesară intabulării dreptului de proprietate aferent locaţiilor din Ş.V. şi Calea Ş.V., au fost întocmite de PFA T.I.M.
Susţinerea recurentului, în sensul că instanţa de fond a refuzat să accepte susţinerile vizând modalitatea de executare a contractului încheiat cu SC F.E.G. SRL, nu poate fi reţinută, instanţa de contencios administrativ fiind învestită să verifice legalitatea actelor de control încheiate de organele competente şi nu raporturile comerciale dintre părţile contractante.
Societatea prestatoare, SC F.E.G. SRL nu era persoană autorizată pentru realizarea lucrărilor de specialitate consemnate în contractele încheiate cu Institutul, iar încheierea contractelor în astfel de condiţii pune serioase probleme de legalitate.
Obligaţia ca lucrările de specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei şi al cartografiei, să fie efectuată numai de persoane autorizate de ANPCI, este prevăzută expres de Legea nr. 7/1996 republicată, iar motivaţia recurentei în sensul că „scopul contractului a fost atins” nu poate fi reţinută atâta timp cât au fost încălcate dispoziţiile legale incidente.
Recurenta invocă lipsa culpei, lipsa prejudiciului-condiţii ale răspunderii civile delictuale, dar în cauza de faţă organele de control au analizat respectarea dispoziţiilor legale incidente şi consecinţele economico-financiare pentru plăţile efectuate de o instituţie publică, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii, iar dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 500/2002 stabilesc condiţiile angajării şi utilizării creditelor bugetare.
Ca urmare, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt vizând raporturile contractuale ale Institutului cu SC F.E.G. SRL, a analizat probatoriul administrat fără a se putea reţine critica în sensul că instanţa nu a dat un efect probatoriu echilibrat corespondenţei care a avut loc între Curtea de Conturi şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, şi a evocat normele de drept substanţial incidente în raport de care a respins corect contestaţia pentru punctul patru din decizia contestată.
Cu privire la criticile vizând măsura dispusă la punctul cinci din decizia contestată, în legătură cu raporturile contractuale desfăşurate cu SC M.M. SRL, se constată că acestea vizează exclusiv probatoriul administrat în cauză. Relaţiile contractual ale recurentului cu SC M.M. au început la data de 14 septembrie 2009 când s-a încheiat contractul de comodat prin care societatea a transmis cu titlu gratuit, dreptul de folosinţă asupra analizorului de biochimie Olympus AU600/UD.
Pentru achiziţionarea reactivilor şi consumabilelor hematologice, a fost declanşată procedura de achiziţie publică, fiind încheiat Contractul nr. 181 din 12 noiembrie 2009 cu SC M.M. SRL, în calitate de furnizor, iar preţul contractului a fost stabilit la suma de 302.139,79 RON (359.546,27 RON cu TVA).
Prin Comanda nr. 16255 din 2 decembrie 2009, Institutul a solicitat livrarea a 90% din cantitatea de reactivi contractată, iar furnizorul a emis patru facturi pentru suma totală de 327.796,81 RON, concomitent fiind încheiate şi patru procese-verbale de custodie.
Facturile emise, au fost achitate însă, fără ca reactivi şi consumabile hematologice achiziţionate să fie recepţionate, fiind încălcate dispoziţiile art. 52 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 500/2002; H.G. nr. 925/2006; OMFP nr. 1792/2002, aspect reţinut corect de prima instanţă.
Apărarea recurentei, expusă în motivele de recurs, în sensul că prin procesul-verbal de custodie se face dovada recepţionării reactivilor şi consumabilelor hematologice contractate, nu poate fi reţinută în condiţiile în care părţile au prevăzut în contractul că furnizorul se obligă să furnizeze produsele conform notei de comandă, iar facturile emise şi procesul-verbal de custodie nu conţin informaţii necesare pentru identificarea produselor pentru a se stabili dacă produsele aflate în custodia finanţatorului sunt cele achiziţionate şi inventariate.
Fără a relua argumentele instanţei de fond, expuse pe larg în considerentele sentinţei atacate, instanţa de recurs împărtăşeşte opinia instanţei de fond în sensul că recurenta a încălcat dispoziţiile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2003 şi ale Ordinului Ministerul Finanţelor Publice nr. 1792/2002, Anexa 1 pct. 2 în condiţiile în care nu au fost administrate probe certe din care să rezulte că reactivii achiziţionaţi au fost recepţionaţi.
Este de remarcat că relaţiile contractuale verificate s-au desfăşurat în anul 2009, iar Autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 2113 din 10 noiembrie 2010 nu este de natură a modifica constatările făcute la punctul cinci din decizia contestată, cu atât mai mult cu cât autorizaţia a fost eliberată ulterior.
Nici critica vizând depăşirea atribuţiilor de către Curtea de Conturi la întocmirea raportului şi a deciziei emisă nu poate fi reţinută, având în vedere atribuţiile stabilite prin Legea nr. 94/1992 dar şi de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 în vigoare la data începerii controlului efectuat.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în raport de criticile expuse de recurent, constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Institutul de Pneumoftiziologie „M.N.” împotriva Sentinţei civile nr. 2497 din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7823/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 249/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
