ICCJ. Decizia nr. 2514/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2514/2013
Dosar nr. 649/2/2012
Şedinţa publică de la 1 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1820 din 13 martie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.M.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 3 prin Primarul N.G.L., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că, deşi cererea reclamantului a fost formulată ca fiind întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 27/2002, raportat la Legea nr. 554/2004, având în vedere că atât în petiţia adresată autorităţii pârâte, cât şi în faţa instanţei, reclamantul a invocat mai multe temeiuri de drept, printre care atât Legea nr. 544/2001, cât şi Legea nr. 554/2004, de fapt reclamantul a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva unei autorităţi publice locale, respectiv Primăria Sectorului 3 prin Primarul N.G.L.
Constatând că raportul juridic dedus judecăţii priveşte o autoritate publică locală, autoritate chemată în judecată pentru a fi obligată să răspundă la petiţie, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curtea a admis excepţia de necompetenţă materială şi, în baza art. 158 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.M.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: „dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent”.
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nici o cale de atac.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.M.A. împotriva Sentinţei civile nr. 1820 din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2518/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2502/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
